În anul de graţie 1970, prima lectură a unei întregi generaţii de pionieri o constituia revista „Cutezătorii“. Mai suntem şi astăzi nostalgici după tonul vesel, reconfortant, chiar dacă un pic didactic, al revistei. Şi, dacă nu mai ţinem minte articolele şi celelalte materiale în proză, nu vom uita niciodată michi-mauşii, acele minunate poveşti desenate în culori, ce ne ţineau cu sufletul la gură de la o săptămână la alta. De aceea sper că mulţi dintre dumneavoastră, cei care citiţi aceste rânduri, vă amintiţi cu plăcere de Minitehnicus.
Se pare că numele lui Minitehnicus a fost rostit pentru prima oară de Aureliu Weiss, redactor la „Cutezătorii“. Odată găsit numele personajului, s-a căutat şi un contur grafic pentru acesta şi, în acelaşi timp, s-a încercat – pentru prima oară – şi o implicare directă a cititorilor în viaţa revistei.
Așa se face că a fost lansat un concurs de desene, destinat cititorilor, care urmau să dea o identitate grafică roboţelului. Concursul a fost câştigat de Marius Basta, din Timişoara, cel dintâi desenator al personajului, pe care l-a „înzestrat cu isteţime şi spirit de iniţiativă“ (în nr. 7/1969).
Imediat, Minitehnicus va apărea ca personaj într-o bandă desenată de Pompiliu Dumitrescu, după scenariul lui Ovidiu Zotta, „Aventuri electronice“, alături de alţi roboţei, Paratrăznea, Azorică, Tranzistor şi Măzărică.
Şi Aureliu Weiss, naşul de botez, va scrie un scenariu, „Aventurile colegului Minitehnicus“, desenat tot de Pompiliu Dumitrescu, dar publicat în revista „Racheta Cutezătorilor“.
Perioada franceză
În vara aceluiaşi an, Ioan Negulescu, redactor-şef al publicaţiilor „Cutezătorii“, se deplasează la Paris, la redacţia „Pif Gadget“, în cadrul unui program de colaborare cu alte reviste pentru copii şi tineret. Aici îl întâlneşte, printre alţii, pe celebrul creator al personajelor Pif şi Hercule, Cabrero Arnal. Acesta, impresionat de implicarea şi entuziasmul cititorilor faţă de noul personaj Minitehnicus, îl desenează şi el. Toţi ceilalţi desenatori care îl vor prelua, atât din România, cât şi din Franţa, vor respecta fidel forma grafică trasată de autorul francez. Desenul lui Arnal va apărea în ianuarie 1970 în paginile revistei „Racheta Cutezătorilor“, alături de un interviu cu autorul său. În nr. 8/1970 al revistei „Cutezătorii“ desenul este reprodus din nou pe copertă, iar în interior este lansat, pentru prima oară în România, un concurs de benzi desenate pentru cititori, „Aventurile colegului Minitehnicus“.
Entuziasmul cititorilor este fără margini, iar reacţia lor va fi promptă: 4.100 de planşe sosesc pe adresa redacţiei. Un juriu internaţional – compus din membri ai redacţiilor „Cutezătorii“ (Costache Anton, Horia Aramă, Ioan Donca, Pompiliu Dumitrescu, Dumitru M. Ion, Eugen Hadai, Petre Ghelmez, Puiu Manu, Mihai Negulescu, Jo Teodorescu) şi „Pif Gadget“ (Claude Boujon, Josette Cantos, Jean-Paul Mougin, Georges Rieu) şi prezidat de însuşi Arnal, sosit în România special pentru festivitatea de decernare a premiilor – acordă marele premiu lui Radu Marian, alte 29 de premii şi menţiuni (Laszlo Feszt jr., Traian Marinescu, Bujor Ştefănescu, Walther Reiss, Zeno Bogdănescu, printre alţii), precum şi 200 de diplome de merit (Cristian Ciomu, Călin Stoicănescu, Laurenţiu Sârbu, Mircea Arapu, Viorel Pîrligras, Florin Biciuşcă, Veniamin Chiţu etc).
Imediat după concurs, câştigătorul marelui premiu, Radu Marian, începe să publice în mod constant BD-uri de o planşă cu „Aventurile colegului Minitehnicus“ în paginile revistei „Cutezătorii“.
În curând el va renunţa la Pif şi Hercule şi va ataşa seriei personaje comice „autohtone“, roboţelul Liţă şi puştiul Tiristor, care, la un moment dat, chiar se vor desprinde de Minitehnicus şi vor cunoaşte aventuri pe cont propriu (serialul „Misterul Roboţilor“, în revista „Cutezătorii“, 1972).
Să notăm că Minitehnicus a mai fost desenat în România de Jo Teodorescu („Aventurile lui Marty“, sc. Ovidiu Zotta, în „Racheta Cutezătorilor“, 1970), Nic Nicolaescu („Minitehnicus intervine“, strip-uri în „Cutezătorii“, 1976), Viorel Pîrligras („Tunelul timpului“, planşă premiată la concursul „Minitehnicus are o idee“, în „Racheta Cutezătorilor“, 1973), iar în Franţa de Yannick („Technicus, le robot pensant“, sc. Nadaud, în „Pif Gadget“, 1974).
Cenzurat de comuniști
Din păcate, pseudo-revoluţia culturală iniţiată de Nicolae Ceauşescu şi camarila sa începe să-şi producă efectele şi în universul publicaţiilor pentru copii. Notorietatea lui Minitehnicus devenise prea mare (concursul naţional de ingeniozitate tehnică, tabere şi expoziţii îi purtau numele), iar el nici măcar nu era un personaj de propagandă ideologică.
Nicolae Ceauşescu însuşi a oprit de la apariţie o revistă tehnico-ştiinţifică intitulată „Minitehnicus“ pe motiv că… nu purta un nume românesc.
Din acest motiv, organele de conducere din aparatul ideologic care superviza apariţia revistei „Cutezătorii“ nu au mai permis apariţia decât ocazional a unor strip-uri (povestiri desenate în trei-patru casete) în anii 1977, 1978 şi 1980. Abia în anul 1984, în paginile almanahului „Cutezătorii“, Radu Marian, de-acum arhitect la Constanţa, semnează împreună cu Rodica Popescu, soţia sa, ca scenaristă, un set de opt planşe cu aventurile lui Minitehnicus, în cadrul unui medalion consacrat marelui creator C. Arnal, care decedase cu un an înainte.