» Ceea ce este aproape unic in Europa de Est e faptul ca orasele Croatiei au traversat fara mari distrugeri chiar si desantarea urbanistica a comunismului.
» Fara o vigilenta permanenta, litoralul croat ar fi putut cunoaste trista soarta a unei bune parti a litoralului spaniol sau a celui romanesc.
» Croatia poate inca atrage turisti cu sloganul: "Mediterana asa cum era odinioara".
Reversul negativ al conservatorismului urbanistic a dus la situatii extreme in care se refuza orice plan de modernizare.
Ceea ce este surprinzator in cazul Croatiei este faptul ca atunci cand se compara aspectul de astazi al oraselor cu situatia din timpul comunismului, sau chiar cu fotografiile din secolul XIX, la prima vedere nu apar mari diferente. Centrele oraselor au ramas aceleasi, in unele cazuri absolut neschimbate. Asa este, de exemplu, capitala Zagreb, oras atestat deja in urma cu 900 de ani, dar si portul Split, vechi de 2000 de ani, ba chiar si un oras in care s-a locuit fara intrerupere vreme de trei milenii cum e acel port pe care hartile romanesti se incapataneaza sa-l numeasca Pola, cand de fapt numele sau croat este Pula. Aceste orase au traversat fara mari distrugeri ocupatia otomana, regimul fascist italian, urmat de cel pronazist al lui Ante Pavelici.
Ceea ce este insa unic in Europa de Est, cu exceptia capitalei Cehiei, Praga, este faptul ca orasele Croatiei au traversat fara mari distrugeri chiar si desantarea urbanistica a comunismului. Nimeni nu s-a atins de centrul vechi al oraselor, de biserici si castele sau de ruinele romane. Abia in razboaiele din timpul destramarii Iugoslaviei s-a ajuns ca fortele sarbesti si muntenegrene sa atace si sa distruga prin bombardamente o parte a bijuteriei arhitecturale si istorice care este portul Dubrovnik. Nimeni nu a uitat replica generalului sarb care atunci cand a fost intrebat, pe cand ordona sa se traga asupra Dubrovnikului, cum de poate sa distruga un oras atat de frumos si de vechi, a raspuns: "Dupa ce il vom ocupa, vom construi unul si mai frumos, si mai vechi".
Urbanismul perfect conservat al oraselor vechi este cel mai mare atu turistic al Croatiei, impreuna cu splendida Coasta Adriatica, unde vin anual peste zece milioane de turisti. Cu toate astea, o data ce se iese din centrul vechi al oraselor mai mari se descopera de indata o alta realitate arhitecturala. Locuintele baroce din piatra dispar si apar suburbiile de blocuri comuniste. Ca peste tot in Europa de Est, in asemenea blocuri au locuit vreme de decenii muncitorii, care le primeau prin intermediul intreprinderii si care locuiau acolo in regim de proprietate, fara a fi insa proprietari in adevaratul sens al cuvantului. Acolo unde apar probleme in urbanismul croat, este in administrarea acestor uriase cartiere muncitoresti. Orasele s-au extins mai repede decat le-o permitea ritmul lor natural. Chiar in timpul razboiului cu Serbia, au trebuit rezolvate problemele de proprietate.
Majoritatea locatarilor au putut, in perioada de tranzitie, sa-si cumpere apartamentele in care stateau cu chirie la stat, plantand de foarte multe ori preturi simbolice, ceea ce, desigur, a dus la nenumarate fraude si escrocherii. Coruptia a fost enorma in perioada privatizarii locuintelor, a "spatiului locativ". S-a adaugat la asta problema spinoasa a restituirii imobilelor confiscate de comunisti, cladiri care de multe ori erau locuite colectiv, de multe familii cu care trebuia tratat separat, sau care fusesera clasate ca imobile istorice. In mare insa, Croatia a rezolvat problema retrocedarilor mai bine decat majoritatea celorlalte tari iesite din comunism.
Astazi, Croatia are un minster al urbanismului cu largi atributii. Teritoriul tarii e impartit in 21 de entitati administrative (20 de districte cu largi competente si Zagrebul, care are un statut special), fiecare district fiind la randul sau impartit in entitati mai mici (orase si municipalitati), care la randul lor au competente locale. Cu totul, teritoriul croat e divizat in 123 de orase si 423 de municipalitati.
Un district este o unitate teritoriala autoadministrata al carei teritoriu reprezinta o entitate cu o personalitate precisa atat pe plan istoric, cat si economic, geografic, administrativ etc. Districtul are in competentele sale planificarea urbana, sanatatea, invatamantul, serviciile sociale, transportul, cultura si infrastructurile. Pentru a intelege importanta planificarii urbane, ajunge sa spunem ca in Croatia, din cei 4,5 milioane de locuitori, circa 70% din populatie sunt oraseni. Planificarea urbana este asadar de resort in primul rand local, autoritatile locale croate fiind de multa vreme obisnuite sa nu astepte solutiile "de la centru".
Proportia orasenilor Croatiei nu inceteaza de altfel sa creasca, intrucat, in urma imbatranirii accelerate a populatiei, satele se golesc din ce in ce mai mult, unele localitati izolate fiind pe cale de disparitie.
Un oras croat este o entitate administrativa care are mai mult de 10.000 locuitori si care poseda o identitate istorica, economica si sociala. Un oras poate fi chiar o localitate care nu corespunde in mod exact definitiei de mai sus, dar care dispune de argumente speciale pentru a fi considerata oras, de pilda, o identitate istorica deosebita sau o pozitie aparte intr-o retea de cai de comunicatie. Localitati suburbane care sunt legate social si economic de un oras, fie prin naveta zilnica a lucratorilor, fie prin nevoile economice ale locuitorilor, pot fi considerate ca parti auto-administrate ale respectivului oras.
O municipalitate poate fi compusa din mai multe entitati daca acestea reprezinta un tot economic sau social si daca sunt legate prin interesele mutuale ale locuitorilor. Orasele si municipalitatile reprezinta astfel nivelul administrativ la care sunt tratate problemele de urbanism care ii afecteaza direct pe cetateni. Cetatenii sunt deseori cooptati si consultati, prin referendumuri locale, sau comitete de cartier, atunci cand se cauta luarea unor decizii de planificare urbana care privesc in mod direct cotidianul locuitorilor.
Legislatia croata a urbanismului este foarte stricta, date fiind importanta patrimoniului istoric si interesul pe care acesta il prezinta pentru turism. Desigur, si Croatia s-a confruntat cu presiunea enorma a lobby-ului din constructii. Fara o vigilenta permanenta, litoralul croat ar fi putut cunoaste trista soarta a unei bune parti a litoralului spaniol sau a celui romanesc. Croatia poate inca atrage turisti cu sloganul: "Mediterana asa cum era odinioara". Faptul ca nu s-a construit atat de mult ca in alte parti este o explicatie suplimentara a preturilor extrem de ridicate ale locuintelor din zonele turistice, chiar si in momentele cele mai grele ale crizei financiare. Exista insa si reversul negativ al unui asemenea conservatorism urbanistic. S-a ajuns pana la situatii extreme in care populatia si politicienii nationalisti refuza orice plan de modernizare.
Milan Bandic, primarul Zagrebului, a spus odata despre un grup de cetateni care protestau impotriva construirii unei cladiri noi in zona centrala ca "ar trebui sa stie ca locuiesc in Metropolis si ca daca vor sa traiasca pe pasuni ar trebui sa se mute la munte".
Un exemplu, poate anecdotic, dar in realitate graitor, este faptul ca, in ciuda unui turism atat de extins si vital pentru economie, ba chiar a unui important turism de lux, in Croatia nu s-au construit terenuri de golf profesionale. Au existat incercari in acest sens, in anumite parti verzi din Peninsula Istria, insa ele au esuat din partea opozitiei inversunate a populatiei locale. Victorie a localnicilor cu atat mai importanta, cu cat pana si presedintele tarii, Stipe Mesic, facuse presiuni in vederea amenajarii terenurilor de golf spunand ca ele sunt necesare pentru a incuraja "turismul de elita", dar raspunsul localnicilor a continuat sa fie "nu".
Exista, desigur, si exemple contrarii, de constructii salbatice, necontrolate, cum sunt cele care au uratit Insula Vir. Un minunat satuc de pescari a fost transformat intr-un loc supraaglomerat unde vara zeci de mii de turisti vin sa petreaca in hoteluri si vile, dintre care majoritatea au fost construite aiurea si ilegal.
Cu toate astea, pe coasta croata pana si satele au un caracter urban. Chiar si cel mai modest catun are o biserica, magazine, o posta si un port pentru barci si nave de mic tonaj. Asa se face ca Croatia poate afirma ca are cel mai mic oras din lume: Hum, in peninsula istriaca, si catedrala cea mai mica din lume, in oraselul Nin. Toate acestea ne vor ajuta sa intelegem de ce Croatia se teme ca odata intrata in Uniunea Europeana, asta ar putea avea un efect negativ asupra patrimoniului si urbanismului sau, motiv pentru care, pe masura ce avanseaza negocierile de aderare la UE, populatia devine din ce in ce mai eurosceptica.
