Soldatii romani au ratat ocazia sa-si ia revansa, dupa 90 de ani, in fata armatelor germane si bulgaresti, intr-o reconstituire istorica a bataliei de pe Arges-Neajlov ce s-a desfasurat sambata la Fortul Mogosoaia din nordul Capitalei. In preambulul meciului de fotbal Romania-Bulgaria, aproximativ 60 de „soldati”, echipati in uniforme din primul razboi mondial, au mimat tragica lupta, supranumita si „Batalia Bucurestilor”. In urma acesteia, Armata Romana a pierdut in patru zile 20.000 de oameni, morti, raniti sau disparuti, iar Bucurestiul a fost abandonat in fata nemtilor. Dupa „batalia” ce a durat mai bine de o ora, combatantii celor trei armate au semnat „tratatul de pace” la o portie zdravana de fasole cu carnati.
O infricosatoare canonada dezlantuita de trei tunuri frantuzesti de camp Puteaux, model 1897, de calibrul 75 mm, de cateva mitraliere rusesti Maxim, model 1910, de calibrul 7,62 mm, si de circa 50 de pusti de infanterie de acelasi calibru, tot rusesti, Masin Nagant, model 1891, au pus la grea incercare timpanele celor aproape doua mii de spectatori prezenti la reconstituirea istorica a bataliei de pe Arges-Neajlov.
Show-ul, realizat de Muzeul Militar National, impreuna cu Grupul de Reconstituire al Regimentului 6 Dorobanti, 14 voluntari bulgari din Veliko-Tarnovo si un francez pasionat si el de reconstituiri istorice, a inceput printr-o demonstratie de instructie de front. Pe rand, soldatii celor trei armate au defilat, au tras cu armamentul din dotare, si-au pus mastile de gaze, au aruncat grenade de tipul celor folosite in urma cu aproape un secol si au prezentat diverse tehnici de lupta individuala. Spre amuzamentul asistentei, tocmai cand venise randul romanilor sa traga cu mitraliera, dupa un singur foc, aceasta s-a blocat. Dupa cateva minute bune de mestereala, a mai urmat un foc. Accidentul l-a suparat tare pe generalul cu patru stele (r) Dragnea Badea Marin, veteran de razboi si fost comandant de pluton la Stalingrad, care, aflat in public, l-a apostrofat amuzat pe comandantul Muzeului Militar: „De ce nu trage, colonele, mitraliera aia? Si ala de la difuzor sa vorbeasca mai tare, sa auda toata lumea! Ce naiba…”.
Campul de batalie
Apoi, pe rand, soldatii romani, echipati cu bocanci, moletiere, uniforme de postav si pe cap cu binecunoscuta capela, si-au ocupat pozitiile intarite cu sarma ghimpata. In paralel, trupele germane, cu celebrele lor casti de otel, impreuna cu aliatii lor bulgari, care erau insotiti si de un popa cu patrafirul peste uniforma, le-au ocupat pe ale lor. Prezenta „trupelor” bulgaresti la eveniment a fost o initiativa proprie a acestora, intrucat, in realitate, bugarii n-au luptat pe teritoriul romanesc decat in Dobrogea. Lupta a inceput printr-o manevra de invaluire a nemtilor prin flancul drept al romanilor. Bravi, ai nostri si-au aparat cu vitejie reduta, respingand parsivul atac al trupelor nemtesti comandate in 1916 de generalul Falkenhayn. Au pornit chiar un contraatac atacand la baioneta o pozitie intarita de un tun si o mitraliera. Intr-un final, in aplauzele asistentei a pornit si mitraliera romanilor. De pomana, insa, intrucat contraatacul a fost respins. Campul de bataie era acoperit de un fum alb si intepator, produs de o masina de fum. Deodata, toate tunurile au inceput sa traga. Pe front, zeci de petarde si de fumigene plantate de pirotehnistii armatei recreau impresionanta atmosfera a marii batalii.
Am pierdut din nou
A urmat atacul bulgarilor. Ambele tabere si-au aruncat in cap unii altora zeci de grenade defensive. Sesizand pericolul in care se aflau aliatii bulgari, nemtii si-au parasit transeele si i-au atacat lateral pe ai nostri. Incoltiti, romanii au dat bir cu fugitii, lasand in urma tunurile. Atunci, in 1916, au fost pierdute peste 100 de tunuri. Curajos, in hohotele de ras ale spectatorilor, unul dintre servantii mitralierei Maxim s-a intors, prin „gloantele” inamicului, sa-si recupereze o surubelnita cu care doar ce reparase mitraliera. A scapat de prizonierat ca prin urechile acului, intrucat bulgarii erau deja stapanii fostelor pozitii romanesti. Brusc, ca o intoarcere in timp, printre infanteristii bulgari care trageau in noi din pozitia culcat si-a facut aparitia o reporterita de televiziune, cu cameramanul dupa ea. In toiul luptei, a reusit o exclusivitate cu un sergent din trupele bulgaresti. Coplesita de invadatori, Armata Romana, desi superioara numeric, dar mai prost echipata si instruita, a pierdut Bucurestiul si s-a indreptat spre nord-est. Spre deosebire de adevarata batalie de-acum 90 de ani, adversarii de deunazi si-au strans mainile la finalul luptei si au tinut un minut de reculegere in amintirea celor care si-au dat viata in acea lupta. O lovitura de tun a marcat sfarsitul bataliei si inceputul asaltului, de aceasta data pasnic, la cazanele aburinde de fasole cu carnati ce ii asteptau deopotriva pe fostii beligeranti si pe spectatori. Singurele „pierderi” umane din aceasta batalie au fost, de aceasta data, colaterale, din randul civililor. Din cauza neatentiei parintilor, doi copilasi, un baietel si o fetita, s-au pierdut in multime.
