Gratuitatea serviciului public de transport este ancorată într-o pleiadă de idei şi teorii politice, de la stânga extremă până la verzii radicali. Potrivit unei viziuni socialiste, simplul fapt al plăţii taxelor locale îndrituieşte cetăţeanul la călătorii gratis cu autobuzul ori metroul; un ecologist radical ar interzice maşinile şi ar introduce transport public gratuit ca mijloc de combatere a particulelor fine din aer şi a emisiilor de carbon, iar, potrivit unei viziuni de dreapta, transportul în comun gratuit ar fi echivalentul unei subvenţii publice oferite forţei de muncă pentru a călători cu uşurinţă şi ar încuraja investiţiile locale. De pe vârfurile Alpilor francezi şi până pe ţărmurile baltice de răsărit, multe municipalităţi încearcă să înţeleagă cum şi-ar putea permite transportul public gratuit în urbele lor. Am ales, în sensul acesta, două exemple opuse, Chamonix, celebra staţiune alpină din Franţa, şi Tallinn, progresista capitală a Estoniei.
Chamonix, Franţa. Totul pentru turist
Chamonix e o staţiune cochetă din Franţa, la poalele celebrului Mont Blanc, un orăşel unde europenii chic şi bogaţi vin să schieze iar căţărătorii să cucerească acoperişul Europei. Transportul public este gratuit pentru toţi turiştii şi, în ciuda fantasticei producţii locale de brânză, turismul este inima economiei în regiune. Motivele pentru care transportul public este gratuit sunt complexe şi au legătură atât cu schimbările climatice cât şi cu un management public inteligent.
Sunt necesare măsuri de combatere a schimbărilor climatice mai ales în domeniul transporturilor şi asta ar însemna o iniţiativă inter-comunală, ne spune un politician local. “Prima măsură pe care o luăm este gratuitatea transportului public. Gratuitatea îi vizează atât pe locuitorii din Chamonix, dar şi aşa-zişii locuitori temporari – turiştii şi cei care practică sporturile de iarnă”, adaugă Nicolas Evrard, vice-preşedintele comunelor Vallee de Chamonix Mont Blanc. Populaţia stabilă din Chamonix sare puţin de 10.000 de locuitori, însă în sezonul turistic ajunge chiar şi la 150.000, deci undeva la dimensiunile Sibiului.
Este o problemă de mediu importantă, dar este, mai ales, o problemă financiară, spune Evrard. Trenul din regiune este gratuit. Dar “costul gratuităţii” este foarte mare pentru comunitate şi se ridică la aproximativ 3,1 milioane de euro pe an pentru toate mijloacele de transport.
Municipalitatea investighează şi alte mijloace de transport, precum cele bazate pe noi tehnologii. Gratuitatea de care vorbeşte vice-primarul implică şi investiţii în soluţii electrice, precum “le mulet” (catârul), celebru pe plan local, care este un autobuz mic antrenat doar de baterii electrice. El leagă toate localităţile din zona Chamonix Mont Blanc.
Sursele energetice, inclusiv pentru transportul electric, ar fi o problemă, dar regiunea îşi dezvoltă o independenţă energetică tot mai mare. Electricitatea de intensitate redusă şi încălzirea se bazează în mare parte pe hidroenergie, sisteme solare, exploatarea sustenabilă a lemnului şi chiar metan.
Microhidroncentralele respectă strategia alpină transfrontalieră pentru producţia de hidroenergie, una dintre cele mai importante politici supra-naţionale care a fost stabilită de Secretariatul Permanent al Convenţiei Alpine. Un sistem extraordinar, din acest punct de vedere, pe care municipalitatea îl încurajează îl reprezintă “pico-hidrocentralele”, după cum le numeşte Evrard, care înseamnă câteva proiecte de turbine mici plasate în conductele de scurgere ale oraşelor. Practic, dejecţiile fac turbinele să se rotească şi creează energie. Şi partea “murdară” a proiectului nu se opreşte aici. Deşeurile agricole sunt folosite pentru a crea biogaz, o versiune sustenabilă a bioenergiei. Aceste surse trebuie menţionate pentru motivul ca ele sunt realmente combustibilii transporturilor în zona Chamonix Mont Blanc.
Dar la ce a dus această gratuitate a transportului alpin? Potrivit datelor primăriei, folosirea transportului public verde şi gratuit de către turişti a crescut cu 33% în ultimii cinci ani. Numărul turiştilor care ajung la Chamonix cu trenul a crescut de la 750.000 în 2005 la 2 milioane în 2012. Gratuitatea sistemului public de transport este bună pentru afaceri. Pensiunile şi hotelurile au putut să-şi diversifice serviciile şi să primească mai multe tipuri de turişti, spune Bernard Prud’homme, director general al Biroului de turism din Chamonix. În plus, compania care deţine telefericele contribuie cu bani peşin la asigurarea transportului public gratuit întrucât aduce mai mulţi turişti şi, implicit, mai mulţi clienţi pentru telecabinele care ajung până la Aiguille du Midi, baza de unde se cucereşte vârful Mont Blanc sau de unde se începe drumeţia pe gheţarul Uriaşului până în Italia, la Pointe Heilbronner şi apoi în jos spre Courmayeur în Valle d’Aosta, mai spune Prud’homme.
Pentru a sublinia că spaţiul alpin nu are frontiere, o altă linie de autobuz leagă Chamonix de Courmayeur în Italia şi trece prin tunelul Mont Blanc.
Există o strategie locală de adaptare la schimbările climatice, iar transportul este una dintre cele mai importante componente. Venitul public din politica de transport este un succes de business absolut. Evrard spune că această politică publică generează câştiguri de peste 5,5 milioane de euro, din investiţia de 3,1 milioane de euro.
Cu toate acestea, municipalitatea dezvoltă un plan teritorial extins pentru energie şi climă. Economia turismului pe viitor va fi complet diferită. Pentru început, noile contrucţii vor fi cât se poate de neutre din punct de vedere al emisiilor de carbon. Deşeurile nu reprezintă o problemă de nerezolvat pentru o comunitate de 40.000 de locuitori (toate comunele din zona Chamonix Mont Blanc); în sezonul turistic populaţia ajunge la 150.000 de oameni, iar cantitatea de deşeuri este de patru ori mai mare. Dar, după cum spune Evrard, oamenii refolosesc şi reciclează orice.
Tallinn, Estonia. Totul pentru cetăţean
Turiştii sunt de-a dreptul şocaţi atunci când observă că rezidenţii capitalei estoniene nu plătesc pentru transportul public. Orice persoană „cu buletin de Tallinn” sau „cu mutaţie” primeşte un card care îi permite să folosească gratuit autobuzele, tramvaiele şi troleibuzele. Câteva beneficii economice şi sociale au apărut imediat: şomerii şi rezidenţii cu venituri mici au transportul garantat, deci o mobilitate crescută a forţei de muncă. Mai mult, cheltuielile unei gospodării sunt acum disponibile pentru alte servicii sau bunuri, asadar stimuleaza economia locală. Beneficiile de mediu sunt cu siguranţă cele mai evidente, numărul automobilelor pe străzile Tallinnului a scăzut cu o cincime doar într-un an de zile; date privind poluarea aerului in nodurile urbane arată o îmbunătăţire semnificativă, poluarea fonică e la rându-i redusă şi, evident, se consumă mai puţin combustibil.
În urma unei cercetări sociale conduse între anii 2011 şi 2012 s-a constatat că cel mai mare obstacol împotriva folosirii autobuzului sau tramvaiului în contrapartida maşinii personale era preţul şi nu calitatea serviciilor de transport. Bugetul pentru transport public al municipalităţii din Tallinn se află numai sub controlul municipalităţii. În fapt, sumele obţinute anual pe vânzarea de bilete către cei 425.000 de locuitori ai zonei metropolitane nu reprezentau cea mai mare contribuţie la bugetul de transport. Dintr-un cost total de 53 de milioane de euro in 2012, doar 17 milioane erau obţinute din vânzările de bilete de transport. Luând în considerare că locuitorii din afara Tallinnului, turişti sau vilegiaturişti, contribuiau cu aproximativ 5 milioane de euro la vânzarea de bilete, costul net al transportului pentru municipalitate era de (doar) 12 milioane de euro. În 2012 cele două companii de transport locale au fuzionat, iar costurile operaţionale s-au redus destul de mult.
Mediul politic s-a opus vehement acestei măsuri în Consiliul local al capitalei estoniene. Se preconiza colapsul companiei de transport ori creşterea absurdă a taxelor locale, însă niciunul din aceste efecte nu s-a materializat, spune Allan Alakula, şeful biroului oraşului Tallinn pe lângă Comisia Europeană la Bruxelles. Acum, iniţiativa are un sprijin politic larg, aproape unanim.
Poate cel mai şocant aspect al programului a fost şi cel mai neaşteptat. Oamenii s-au îngrămădit să devină rezidenţi ai Tallinnului. Bineînţeles, acest fapt le-a dat automat dreptul de a lua autobuzul pe gratis, însă de asemenea i-a obligat să plătească taxa municipală pe venit. Viceprimarul Taavi Aas subliniază că 1000 de rezidenţi aduc aproximativ 1 milion de euro venit la bugetul local într-un an. În 2012 aproape 10.000 de noi rezidenţi s-au înregistrat in Tallinn. Aceasta a adus venituri neaşteptate bugetului local, iar ele sunt folosite în creşterea calităţii serviciului de transport. De curând municipalitatea a achiziţionat noi autobuze hibrid cu consum redus de combustibil.
Efectele gratuităţii s-au extins dincolo de simpla călătorie cu autobuzul. Numărul automobilelor în mişcare pe străzile Tallinnului a scăzut cu procente între 14% şi 21%. Într-un oraş în care oamenii îşi adoră maşinile – în medie există un automobil la mai puţin de două persoane – aceasta este o mare realizare. Însă poate ea fi replicată în alte locuri?
E bine să nu plăteşti autobuzul?
Tallinn e deseori considerat un caz irelevant datorită dimensiunilor sale relativ mici – zona metropolitană strânge 550.000 de locuitori. Despre Chamonix nici nu încape discuţie. Însă alte două oraşe europene oferă transport gratuit pe aceleaşi criterii «estoniene» – Aubagne in Franţa şi Hasselt în Belgia. Servicii de transport bune pot fi oferite şi gratuit, în aparenţă, deşi e nevoie de un management public ireproşabil; transportul public gratuit se află pe agenda europeană. Însă nu numai pe cea europeană şi nu doar la «scara» Tallinnului sau unei ; din octombrie 2012, 14 milioane de cetăţeni ai oraşului Chengdu din China se bucură de transport public gratuit în schimbul unor restricţii severe în privinţa maşinilor. Poluarea aerului se afla la cote alarmante, iar congestiile traficului reduceau mobilitatea la zero.
Sustenabilitatea transportului a devenit de două decenii o parte integrantă a planificării urbane. Există mii de campanii ecologiste care cer abandonarea automobilului, sunt din ce în ce mai puternice şi tot mai mult îmbrăţişate de rezidenţi. Transportul alternativ, de la bicicletă până la trenuri intraurbane de mare viteză ori maşini electrice câştigă teren nu numai în lifestyle, dar şi în termeni de business ori de politici publice. Oferirea transportului gratuit diferă în funcţie de demografie, cultură şi determinări economice; cu siguranţă nu e un panaceu, dar devine o abordare progresistă generatoare de bani la buget, de încurajare a unor business-uri de nişă şi mai ales de «curăţare» a aerului urban. Chamonix şi Tallinn sunt doar două modele de succes relativ, care prin servicii gratuite de transport aduc mai mulţi bani în vistieria locala şi dezvoltă comunitatea.
(A contribuit Lubomir Mitev)
