Zilierii care asteapta la „Targul de sclavi” se plang insa ca unii dintre cei care cauta oameni incearca sa bata palma la un pret mai mic, amanand incheierea intelegerii pana dupa ora 8.00, cand ziua de munca este deja inceputa si, logic, nu mai are aceeasi valoare: „Ei vin, stau de vorba la masina pana la opt jumate si dupa aia vine si te intreaba, "Hai, bai, mergi la treaba?" "Merg!". Il intrebi cat e ziua de munca, da' el te-ntreaba cat e ceasul”. Asa, pretul zilei de munca scade, de la 350.000 la la 250.000 si chiar mai putin. Unul dintre zilieri imi arata un ARO burdusit cu cativa de tineri: „Vedeti ARO-ul ala? Baietii aia sunt basarabeni. I-a luat acuma la cules pepeni, cu 150.000. Da', uneori se poate sa iti dea si mai putin”. Intru in vorba si cu „patronul”, dar omul imi surade parsiv spunand ca ii plateste pe baieti cu 250.000. Uneori se mai intampla ca seara sateanul sa nu dea nici banii pe care i-a promis. Motivul invocat cel mai des este fie ca nu i-a convenit cat i-a muncit zilierul, fie ca se considera pagubit: „Daca ai scapat jos si ai spart doi, trei pepeni, asta e motivul. Lucreaza cu tine frumos pana la 3-4 si pe urma seara nu iti mai da banii. Deloc”. Cateodata, nu numai ca nu le mai da banii, dar se poate intampla sa ii lase si in camp.
