De când şi-a pierdut soţia din cauza unei infecţii contractate într-un spital, Vasile Barbu şi-a dedicat viaţa monitorizării sistemului medical românesc. A înfiinţat o asociaţie şi, de patru ani, înarmat cu o cameră ascunsă, umblă prin spitale pentru a apăra drepturile pacienţilor.
Povestea şocantă a femeii care a născut un copil în toaleta Spitalului Judeţean din Râmnicu Vâlcea a fost descoperită în timpul unei monitorizări făcute de Asociaţia Naţională pentru Protecţia Pacienţilor (ANPP) – organizaţie care şi-a propus să apere drepturile pacienţilor români. Puţini ştiu însă că actul de naştere al acestei asociaţii, care în prezent numără câteva zeci de voluntari, este o dramă petrecută într-un spital românesc.
Vasile Barbu, un bărbat de 53 de ani, fost inginer la Electronica, şi soţia sa, Vera Barbu, avocat au pus bazele Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Pacienţilor, în urmă cu patru ani, când ONG-urile pentru pacienţi se puteau număra pe degete. „Vera era avocat şi primea la cabinet numeroase cazuri de malpraxis medical, iar eu umblam toată ziua după documente şi probe. Mă lăsasem de meserie şi o ajutam pe ea la cabinet. Având în vedere avalanşa de cazuri la care eram expuşi, ne-am dat seama că era nevoie de o astfel de asociaţie”, povesteşte astăzi Vasile Barbu. O dată ce le-a venit ideea, soţii Barbu au luat legătura cu politicieni şi oameni din Ministerul Sănătăţii care să îi ajute să pună bazele legislative ale unui astfel de proiect. „Ne-am lovit de legi incomplete, greu de înţeles, majoritatea făcute în interesul medicului, nu în cel al pacientului”, adaugă Barbu.
Soţia a murit din cauza unei infecţii intraspitaliceşti
Impulsul final a venit în momentul în care Vera s-a îmbolnăvit şi a avut nevoie ea însăşi de medici. „Era suferindă cu inima şi avea nevoie de o proteză valvulară. Din nefericire, a contractat o infecţie intraspitalicească şi a murit. Nu a fost singurul caz de la Fundeni atunci. Au mai murit alte cinci femei, tot din cauza infecţiilor cu Klbesiella”, spune Vasile Barbu, care între timp a devenit unul dintre cei mai încrâncenaţi lideri de ONG-uri din sistemul sanitar.
Vera Barbu a fost cea care a definitivat statutul asociaţiei în 2007, an în care a şi murit. „A lucrat pe laptop, într-un salon de spital”, îşi aminteşte bărbatul. Un an mai târziu, Vasile Barbu a reuşit să înscrie asociaţia în registrul naţional al asociaţiilor si fundaţiilor, apoi lucrurile au început să meargă din ce în ce mai bine. „În 2009 am obţinut aprobare din partea Ministerului Sănătăţii pentru a monitoriza toate spitalele din România. Am început cu Spitalul Fundeni, unde fusese internată soţia mea, şi de atunci multe lucruri s-au schimbat în bine acolo. La început am pus nişte urne în care pacienţii aruncau bileţele cu neregulile pe care le sesizau în spital. Apoi am făcut rapoarte lunare acolo şi încetul cu încetul lucrurile s-au mai mişcat. Chiar dacă nu aveau medicamente, pacienţii erau mai bine trataţi. În privinţa comunicării dintre medic şi pacient, s-au mai făcut progrese”, susţine Vasile Barbu.
Voluntari: studenţi la Medicină, rezidenţi şi asistenţi
Cu o cameră ascunsă pe care o poartă la piept, fostul inginer de la Electronica merge în fiecare săptămână să urmărească activitatea din spitalele româneşti. Îl mai ajută 53 de voluntari, majoritatea studenţi la Medicină, recrutaţi din căminele studenţeşti. „Iniţial am avut 33 de voluntari, dar cu timpul s-au adus unii pe alţii pentru că vor să schimbe sistemul”, spune Vasile Barbu. Tot din asociaţie mai fac parte medici, asistente, avocaţi, dar şi experţi în comunicare.
Sorica Damian, avocat, este unul dintre cei mai vechi voluntari ai ANPP. „Sunt în asociaţie din 2007, am cunoscut-o şi pe Vera, o femeie care în ciuda problemelor cardiace pe care le-a avut a născut doi copii. Din nefericire, domnul Barbu i-a crescut mai mult singur. Nu i-a fost uşor şi de aici îndârjirea dânsului”, spune Sorica Damian, unul dintre voluntarii care oferă asistenţă juridică pacienţilor abuzaţi. Un caz rezolvat recent a fost cel al unui pacient căruia i s-au cerut bani pentru stenturi. „Avea dreptul la astfel de dispozitive gratuite, aşa că am acţionat spitalul în instanţă şi am recuperat banii”, povesteşte ea.
Anca Surugiu, expert în comunicare, se ocupă de recrutarea voluntarilor în asociaţie. „Pe mulţi îi recrutez de pe forumurile studenţeşti şi le dau sarcini pe care pot să le facă”, povesteşte Anca. Agatha Pica, medic de familie, se ocupă mai mult de dosarele pacienţilor. Le oferă a doua opinie medicală, acordă consul-taţii la domiciliu, iar dacă pacienţii au suferit o intervenţie chirurgicală care nu a ieşit bine îi trimite către medici care îi pot recupera. „Alteori, când pacienţii nu găsesc anumite medicamente, îi învăţ de unde să le facă rost”, spune medicul.
15 lei, cotizaţia pe un an
Faţă de alte fundaţii şi asociaţii, care trăiesc din sponsorizările firmelor din industria farmaceutică, ANPP se laudă cu autofi-nanţare din cotizaţii şi donaţii. „Ne mai ajută avocaţii care au lucrat în cabinetul soţiei, băncile, anumite firme de pază, pacienţii pe care i-am sprijinit şi economiile mele”, susţine Vasile Barbu, care îi sfătuieşte pe toţi cei care au probleme în sistemul sanitar să facă sesizări la 0761.261.391, 0735.366.900 ori prin e-mail: office@protectiapacientilor.ro.
Cotizaţia pentru membrii ANPP este de 15 lei pe an, dar este facultativă. Fondurile mai vin şi din contribuţia de 2% oferită organizaţiilor nonprofit prin Codul fiscal. „Ne descurcăm destul de greu. Într-un an nu se strâng mai mult de 15.000-20.000 de lei, bani folosiţi mai mult pentru deplasările în ţară. Restul e chiar muncă voluntară”, spune Doiniţa Magoş, director financiar ANPP.
Top 5 probleme descoperite de ANPP
1. Lipsa medicamentelor şi materialelor sanitare din spitale
Mai bine de jumătate din pacienţii care se internează în spital îşi cumpără singuri medicamente şi materiale sanitare.
2. Spitalele nu sunt dotate cu aparatură
Doar câteva spitale din România dispun de computer tomograf si aparate de rezonanţă magnetică, esenţiale în activitatea de spital.
3. Număr insuficient de medici şi asistente
În ultimul an, peste 7.000 de medici au părăsit sistemul şi un număr aproape triplu de asistente medicale. „Asta înseamnă că medicii care au rămas sunt suprasolicitaţi, nu mai au timp pentru pacienţi”, declară Vasile Barbu.
4. Condiţiile de cazare şi igiena din spitale
Igienizarea în majoritatea spitalelor este precară, motiv pentru care România deţine un loc fruntaş la infecţiile intraspitaliceşti, comparativ cu alte ţări din Europa.
5. Dificultăţi la internarea în spital
Multe spitale nu îşi pot spitaliza pacienţii deoarece nu au suficiente locuri pentru ei. „Dezorganizarea, lipsa programărilor şi numărul mare al urgenţelor duc la astfel de situaţii penibile”, arată Vasile Barbu.
_______________________________________________________________________
Monitorizare la Spitalul Bagdasar-Arseni, 29 martie 2011. Ce nereguli am găsit:
O salvare de Teleorman opreşte în faţa spitalului, iar ambulanţierii transportă pe targă o femeie de 57 de ani, cu traumatism la coloană. Nu poate fi primită imediat, întrucât medicul specialist intră în sala de operaţie, unde rămâne pentru următoarele cinci ore. „Până nu se întoarce medicul, nu avem ce face”, ne spune unul dintre ambulanţieri. În acest timp, la Zimnicea rămâne disponibilă o singură salvare.
Două ore mai târziu, o asistentă începe să strângă fonduri pentru Fundaţia „Trauma”, a doctorului Florin Exergian. Pacienţii trebuie să dea 20 de lei de căciulă şi primesc în schimb o chitanţă, pe care trebuie să o prezinte medicului când intră la consultaţie. Deşi nu ştiu pentru ce donează, pacienţii plătesc. Cunoscut în breaslă drept un medic cinstit şi profesionist, medicul Florin Exergian s-a simţit ofensat când l-am întrebat de ce adună bani în spital, de la oameni aflaţi în suferinţă, şi nu în faţa Operei Române. „Cu banii strânşi aşa am cumpărat un bronhoscop, 570 de freze pentru operaţii, un calculator pentru spital şi multe altele. În condiţiile în care spitalul este finanţat cu bani «de seminţe», trebuia să găsesc o soluţie să dotez sala de operaţii”, a explicat medicul.
Secţia de ortopedie, etajul 1: Mesele pe care se află vată şi pansamente stau laolaltă cu cele pe care stau aşezaţi detergenţi.
_______________________________________________________________________
Monitorizare la Spitalul Judeţean Râmnicu Vâlcea, 4 aprilie 2011. Ce nereguli am găsit:
Secţia de chirurgie: femeile şi bărbaţii stau amestecaţi în saloane, la fel bolnavii septici (fără infecţii) cu cei aseptici, bolnavii operaţi pe creier cu cei operaţi pe coloană.
Nu se fac programări: pacienţii stau câte trei ore în faţa cabinetelor medicilor aşteptând pentru o consultaţie.
Pacienţii îşi cumpără singuri medicamentele de la farmacia aflată în curtea spitalului.
Salvările abia pot pătrunde în spital din cauza spaţiului îngust. Terenul din faţa spitalului este supraocupat cu chioşcuri şi farmacii.
