Saracie, lacrimi, distante uriase si mult dor. Nasucurile copiilor celor plecati la munca in strainatate se lipesc de sticla rece a casei de tip familial. Asteptarea sfasietoare de luni sau ani de zile transforma copiii peste noapte in adulti. Si pentru parintii care au fost nevoiti sa-si lase odraslele la bunici, la rude sau vecini ori, pur si simplu, in grija statului timpul trece ingrozitor de greu.
La sosirea in Romania, o data sau de doua ori pe an, parintii le aduc micutilor saci de dulciuri sau jucarii. Incearca sa umple astfel imensul gol de peste an. Numai un singur lucru nu pot aduce de la munca in strainatate – sufletul mamei ori al tatalui. Si asta distruge sufletul micutului. Dorul ingrozitor incepe la o ora dupa plecarea parintelui la munca si nu se mai sfarseste…
Casa de tip familial
“Mi-e dor de mama”, sopteste trist Corina, de la casa de tip familial “Domino”, din Falticeni. De mai bine de un an, fetita oarba de opt anisori a fost incredintata de mama sa statului roman dupa divort. Femeia lucreaza la Venetia si copilul cu deficienta senzoriala urmeaza scoala speciala de la Targu Frumos, judetul Iasi, si in vacanta se intoarce acasa. Casa de tip familial “Domino” este un adevarat exemplu de asistenta sociala. Educatorii incearca sa-i faca pe copii sa se simta ocupati pentru a mai uita de dorul parintilor, insa fetele micutilor sunt foarte grave, rareori mijind pe buzele lor un zambet, cel mai adesea doar din complezenta. “Functionam de doi ani, casa a fost amenajata dupa toate standardele Uniunii Europene si acum avem in ingrijire sapte copii cu dizabilitati. Corina si alti copii au fost lasati la noi de parintii plecati in strainatate din cauza ca au nevoie de foarte multa atentie. Nicio ruda nu-si poate asuma raspunderea pentru asemenea cazuri. Aici copiii nu apuca sa simta prea mult dorul de parinti. Sunt mereu ocupati, deseneaza, canta, recita poezii. Avem permanent program educativ cu ei, chiar daca acum sunt in vacanta”, povesteste Floarea Baitan, coordonatorul casei. Corina a invatat la Targu Frumos limbajul Braille si in urmatorii ani se va deprinde si cu lucrul pe calculatoarele speciale pentru nevazatori. Fetita a invatat sa cante Hora Unirii si, pe 24 ianuarie, i-a dedicat-o mamei sale la Venetia. “Mi-a adus un sac de dulciuri. Si multe jucarii si hainute”, isi aminteste Corina. Casa de tip familial Domino si alte doua case de acest tip au fost infiintate dupa desfiintarea centrului de plasament pentru copii cu deficiente senzoriale “Lizuca”, din Falticeni. Au mai fost inchise, in ultimii ani, si alte centre la Falticeni, Gura Humorului si Solca, in locul lor fiind trimisi copiii in plasament la asistenti maternali sau au fost trimisi la case de tip familial nou-infiintate.
Pozele mamei, in inimioarele ceasului de pe televizor
Margareta Onofrei, din Falticeni, este cel mai vechi asistent maternal din judetul Suceava si pe la ea s-au perindat multi copii. Din 2002, pe usa casei din strada Plutonier Ghinita, situata la periferia Falticeniului, a intrat Adrian, un copil pirpiriu, incredintat de mama Directiei de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Suceava. Tot in urma divortului parintilor si a plecarii mamei la munca in Italia, Adrian a ramas singur. Mama lui face aproape imposibilul si ajunge de mai multe ori pe an la copil, dar revederile lor sunt intrerupte de luni lungi de asteptare si de o parte, si de alta. Tragedia lui Adrian este adancita si de tatal lui. Barbatul munceste la o fabrica din Suceava, dar vizitele sale nu fac decat sa invenineze viata micutului. “Tatal copilului vine o data pe an, fara bilet de voie de la asistentul social. Cand vine la copil, ii vorbeste urat despre mama lui, pe care o face in fel si chip. Copilul nu spune nimic, dar numai sufletelul lui stie. Uitati, tot pe mama lui o iubeste”, povesteste Margareta Onofrei si ne arata televizorul din camera copilului. La loc de cinste este un ceas cu doua inimioare in interiorul carora sunt poze de-ale mamei sale. Alaturi sunt fotografiile asistentului maternal, inconjurat de copii. Margareta Onofrei are doi copii, ambii cu varste de peste 30 de ani, care sunt plecati, la randul lor, in Italia. Pe cei doi nepoti ai sai de patru si cinci anisori nu poate sa-i creasca pentru ca locuiesc in Italia cu parintii. Inainte de a avea grija de Adrian, a mai avut copii in crestere, unul dintre ei fiind luat in Italia, iar altul in SUA. O perioada i-a tinut pe copii si a avut grija de ei chiar si fara bani, zicand ca-si face pomana pentru ca si asa nu poate sa aiba grija de nepoti. “Cand mi l-a luat pe copilul care a plecat in America, m-am imbolnavit de ficat din cauza supararii. Apoi a venit Adrian. El stie ca are o mamica si o mama. O mama care il creste si alta care l-a nascut”, ne-a povestit Margareta Onofrei.
Strada asistentilor maternali
In judetul Suceava, peste 8.000 de copii au fost incredintati de parinti rudelor, numai 130 dintre ei necesitand asistenta specializata din partea statului roman. La Falticeni, calitatea de asistent maternal a devenit o meserie prospera. Strada Plutonier Ghinita este cunoscuta drept “strada asistentilor maternali”, aproape fiecare casa adapostind unul sau mai multi micuti ai caror parinti lucreaza in strainatate. Localnicii spun ca acum sunt sapte familii care sunt asistenti maternali, insa cei de la Directia Generala de Asistenta Sociala si de Protectie a Copilului spun ca au fost si cate 10-15 asistenti maternali. “Saracia oamenilor i-a impins catre dezradacinare. Disperati de teroarea zilei de maine, au apelat la gestul extrem de a pleca la mii de kilometri distanta. Cu toate acestea, sunt foarte atasati de copiii lor, suna foarte des la familiile unde au fost incredintati si, cand se intorc acasa, vin incarcati cu cadouri pentru cei mici. Sunt induiosatoare revederile dupa luni de asteptare, urmand despartiri sfasietoare dupa numai cateva saptamani. Autoritatile Romaniei ar trebui sa gandeasca o strategie pentru atragerea oamenilor catre economia nationala. Tragediile de acest gen s-ar diminua si noi toti am prospera. Cred ca aceasta este solutia optima pentru toti. Locuri de munca platite decent pentru toata lumea si nimeni nu ar mai pleca de langa copii”, a precizat Nicoleta Lenta, reprezentant al Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Suceava. Moldova ocupa primul loc in Romania in privinta numarului de copii ramasi fara parinti din cauza autoexilului, Iasiul fiind “campionul” absolut, cu peste 11.000 de minori aflati in ingrijirea bunicilor, a rudelor ori a statului. Potrivit noilor prevederi legislative, parintii care vor sa plece din tara trebuie sa anunte primaria din localitatea de domiciliu si sa declare in scris cui incredinteaza copilul. Primaria trebuie sa emita o hartie pe care parintele sa o prezinte la vama. Recent, la Prefectura Suceava a avut loc o intrevedere cu factorii de decizie la care s-a pus problema pentru toti copiii, nu doar pentru cei institutionalizati. La nivel national se desfasoara o campanie de informare si de sustinere a proiectelor pentru acesti copii.
