Explozia unei case din oraşul german Zwickau a scos la iveală, în mod neaşteptat, o organizaţie teroristă neonazistă care a reuşit să opereze, timp de 11 ani, fără să trezească atenţia autorităţilor. Există însă mai multe indicii conform cărora serviciile secrete aveau cunoştinţă de activităţile grupului.
Oraşul saxon Zwickau a fost multă vreme cunoscut pentru fabrica de automobile Trabant, închisă în 1991. Cu o populaţie de aproape 100.000 de locuitori şi situat în apropierea graniţei cu Cehia, Zwickau s-a transformat de-a lungul anilor, dintr-o localitate minieră, într-un oraş elegant, dominat de arhitectura art-nouveau; în săptămânile trecute însă, media din întreaga Europă şi-a îndreptat atenţia asupra oraşului liniştit dintr‑un motiv la care puţină lume s-ar fi aşteptat.
Pe 4 noiembrie, doi bărbaţi au jefuit o bancă din oraşul Eisenach. Autorităţile au dat în urmărire o rulotă, care a fost descoperită de un echipaj de poliţie câteva ore mai târziu. Când poliţiştii s-au apropiat de maşină, au răsunat mai multe focuri de armă, după care vehiculul a fost cuprins de flăcări. În interior, poliţiştii au descoperit cadavrele a doi bărbaţi – şi mai multe arme; una dintre ele aparţinuse unei poliţiste care fusese împuşcată în 2007 în Heilbronn.
Câteva ore mai târziu, în jurul prânzului, o explozie a distrus aproape în întregime o casă din Zwickau; chiriaşii acesteia fuseseră cei doi bărbaţi din rulotă şi o femeie: Beate Zschäpe. În ruine, anchetatorii au găsit un pistol cu care fuseseră comise mai multe crime, cătuşele poliţistei din Heilbronn şi zeci de înregistrări video care conţineau pro-pagandă neonazistă a organi-zaţiei „Mişcarea subterană na-ţio-nal-socialistă” (NSU); mem-brii organizaţiei erau Beate Zschäpe, cei doi bărbaţi, Uwe Mundlos şi Uwe Böhnhardt, precum şi Holger G., care a fost arestat duminică, la cinci zile după ce Zschäpe s-a predat de bunăvoie autorităţilor.
„Crimele doner”
Astfel, din pură întâmplare autorităţile germane au reuşit să rezolve un caz celebru, numit „crimele doner” – deoarece opt dintre victime au fost imigranţi turci (a noua fiind tot un imigrant, venit din Grecia) care lucrau la standuri de doner kebab. Aceştia au fost ucişi între 2000 şi 2006 în magazinele lor din Nürnberg, München, Rostock, Hamburg, Kassel şi Dortmund – crimele având trei lucruri în comun: au fost comise în plină zi, victimele au fost împuşcate în cap, din imediata apropiere, iar arma folosită a fost mereu un pistol cu amortizor, de producţie cehească, cu calibrul de 7,65 milimetri. Cu aceeaşi armă a fost de asemenea împuşcată, în 2007, şi poliţista din Heilbronn.
Înregistrările video de pe DVD-urile găsite în ruinele casei din Zwickau conţin o mărturisire a celor doi bărbaţi Uwe Mundlos şi Uwe Böhnhardt, care recunosc că nu au comis numai seria de crime împotriva imigranţilor, dar şi două atentate cu bombe. Primul a avut loc în 2001, într-un magazin iranian din centrul Köln-ului, în care explozia unei bombe artizanale a rănit-o grav pe fata proprietarilor, în vârstă de 19 ani. Al doilea atentat a avut loc în 2004, tot în Köln, într-un cartier în care majoritatea populaţiei sunt imigranţi din Turcia – iar teroriştii au folosit şi în acest caz o bombă artizanală, umplută cu cuie. 22 de persoane au fost rănite.
Cei trei terorişti şi-au început însă activitatea încă din aprilie 1996, pe vremea aceea funcţionând drept o celulă a grupării neonaziste Thüringer Heimatschutz (Apărarea Patriotică din Turingia); atunci, Uwe Böhnhardt a atârnat un corp de păpuşă pe care fusese desenată steaua lui David de un pod care traversa o autostradă în apropierea oraşului Jena. În decembrie 1996, bărbatul a trimis mai multe scrisori-bombă, nefuncţionale, pe care desenase zvastici. În 1997, cei trei membri ai grupului depun mai multe valize care conţineau bombe nefuncţionale în diverse spaţii publice. În 1998, poliţia descoperă într-un garaj închiriat de către Beate Zschäpe un atelier folosit pentru construirea de bombe. Cei trei membri ai organizaţiei reuşesc să fugă şi să se dea la fund, cu ajutorul altor simpatizanţi ai mişcării neo-naziste. Din 2000 până în acest an, Mundlos, Böhnhardt şi
Zschäpe şi-au finanţat activitatea cel mai probabil jefuind bănci: trioul este suspectat de a fi organizat cel puţin 14 jafuri, în care au fost prădaţi peste 70.000 euro.
Conform publicaţiei germane Stern, în „mica comunitate nazistă” fiecare avea rolul său: Böhnhardt era specialistul în armament, un om al faptelor; Mundlos era intelectualul grupului, iar Zschäpe un membru obişnuit, nu din cale afară de interesată de politică – şi totodată, pe rând, iubita celor doi bărbaţi, „care nu erau niciodată geloşi şi tolerau fiecare relaţie a lui Zschäpe cu celălalt”.
Implicaţia serviciilor secrete
Ştirea despre celula teroristă neonazistă s-a transformat într-un adevărat scandal în momentul în care poliţia a făcut cunoscut faptul că în ruinele casei explodate au fost găsite aşa-zise „documente ilegale legale”; acestea sunt actele pe care serviciile secrete interne ale Germaniei (Bundesamt für Verfassungsschutz, BfV, „Oficiul Federal pentru Protecţia Constituţiei”) le pun la dispoziţia informatorilor infiltraţi în grupări teroriste sau structuri mafiote. Conform anchetatorilor, Beate Zschäpe a avut în repetate rânduri contacte cu informatori ai BfV din Turingia, iar Tino Brandt, şeful grupării „Apărarea Patriotică”, din care au făcut parte atât Zschäpe cât şi cei doi bărbaţi, a fost de asemenea, din 1997, colaborator al BfV. Totodată, luni a ieşit la iveală că la una dintre crimele „doner” a fost prezent şi un agent al serviciilor secrete din landul Hessen. În 2000, când a avut loc crima, acesta declarase că s-a aflat doar întâmplător în localul respectiv (un internet café), pe care l-ar fi părăsit înainte ca teroriştii să intre în el. Informaţii recente au arătat însă că acesta s-ar fi aflat în local pe tot parcursul crimei, lăsând la sfârşit chiar şi taxa pentru folosirea computerului pe biroul în spatele căruia se afla cadavrul patronului turc.
Scena politică din Germania este şocată de dezvăluirile recente. „Serviciile secrete din Turingia aveau 24 de dosare cu informaţii despre cei trei terorişti – dar nici o idee ce să facă cu ele”, a declarat Thomas Oppermann, şeful grupării parla-mentare însărcinate cu controlul serviciilor secrete. Ministrul de Interne din Turingia, Jörg Geibert, s-a arătat de asemenea înfuriat de lipsa de activitate, afirmând că are „o serie de întrebări nu numai pentru serviciile secrete, ci şi pentru poliţie”, şi adăugând că este foarte greu de înţeles cum trioul ucigaş s-a putut strecura neobservat timp de 13 ani. „Am dubii că autorităţile statului au acţionat corect”, a declarat Geibert. Din cei 170 de membri ai „Apărării Patriotice”, nici unul nu a mai fost urmărit după ce gruparea şi-a încetat în 2002 activitatea, conform publicaţiei Stern – foarte posibil din cauză că serviciile secrete şi-au concentrat toate forţele pe urmărirea extremiştilor islamişti.
Dacă, în urma atacurilor teroriste din iulie ale norvegianului Anders Behring Breivik, ministrul de Interne al Germaniei, Hans-Peter Friedrich, declarase că nu există nici un indiciu pentru activităţi teroriste ale extremei drepte din Germania, acum se pare că acesta trebuie să îşi revizuiască părerea – iar serviciile secrete se pot aştepta să fie supuse unui rechizitoriu dur şi, din păcate, necesar.
