» In vechiul regim iugoslav, sanatatea era ceva care se intelegea de la sine. Nimeni nu isi punea intrebari in legatura cu asta, intr-atat parea de firesc ca toata lumea sa fie ingrijita gratuit. Policlinicile cu plata, acolo unde existau, pareau o fantezie inutila.
Toti cetatenii Iugoslaviei, muncitori, tarani, pensionari, ba chiar si somerii aveau in mod automat o asigurare medicala si beneficiau de tratament in caz de nevoie, fara a plati un sfant. Desigur, teoretic, sistemul medical functiona gratie contributiei fiecarui lucrator, insa acea contributie fiind retinuta in mod automat, nimeni nu isi punea problema tehnica a finantarii sanatatii. Toata lumea era egala in fata doctorului. Existau, desigur, diferente in calitatea serviciilor medicale, insa fiind republica federala cea mai avansata economic si tehnologic, impreuna cu Slovenia, Croatia avea si cele mai performante servicii medicale, cu mult mai eficace si de mai buna calitate decat cele din Macedonia, de pilda, sau din Kosovo.
Tranzitia a schimbat insa aceasta stare de lucruri. Serviciile medicale croate sunt si astazi de o mai buna calitate decat cele din alte tari foste comuniste care au urmat o evolutie similara, insa evolutia spre o economie de piata incepe sa-si faca simtite efectele. Cu toate acestea, practic, intreaga populatie a Croatiei continua sa aiba o asigurare, care a devenit intre timp obligatorie. Cifrele oficiale arata ca nimeni in Croatia nu este lipsit de asigurare. Legea obliga patronii si intreprinderile sa plateasca asigurarea angajatilor. Lucratorii independenti trebuie sa si-o plateasca singuri, ceea ce poate fi foarte costisitor. Contributiile sunt calculate in functie de veniturile personale. Asigurarile sunt de mai multe feluri: cea obligatorie este cea care acopera serviciile medicale de baza, insa exista si asigurari care asigura protectia la locul de munca, precum si asigurari suplimentare pentru cei care au mijloacele sa si le ofere.
Contributiile cetatenilor sunt incasate direct de stat. Pana nu de mult ele erau centralizate prin intermediul Fondului National al Asigurarilor de Sanatate, o institutie din cadrul Ministerului Sanatatii, insa dat fiind ca multi nu plateau la timp sau chiar nu plateau deloc, guvernul croat a schimbat sistemul, contributiile fiind recoltate actualmente direct de catre Fisc, prin intermediul Ministerului Finantelor. Aceste contributii nu au, desigur, nimic de-a face cu impozitele propriu-zise sau cu contributiile pentru pensie. Cei care nu platesc pot primi serioase amenzi. Chiar si in absenta unei amenzi, dobanda pe contributiile neplatite la timp este foarte ridicata, ideea fiind de a-i forta pe cetateni sa respecte termenele legale. Unele firme chiar platesc contributiile pentru asigurarile medicale inainte de a varsa salariile lucratorilor.
Luand contact cu realitatea cifrelor, croatii au inceput sa fie foarte exigenti cu serviciile medicale si, desi acestea sunt de o mai buna calitate decat in Serbia vecina, fara a mai vorbi de Bosnia, croatii sunt totusi nemultumiti de starea spitalelor lor si de felul in care functioneaza serviciile de ambulante. Pentru tratamentele mai complicate exista lungi liste de asteptare. Medicamentele sunt inca relativ ieftine in comparatie cu cele din Occident, insa mai scumpe decat inainte, iar pretul lor nu inceteaza sa creasca. Croatia fabrica medicamente, in special in cadrul companiei farmaceutice Pliva, care a reusit sa-si faca un nume si pe piata internationala. Pliva este detinuta insa in primul rand de investitori straini si, recent, a inceput sa inregistreze pierderi chiar si pe piata croata.
Pentru medicamentele recomandate de catre un doctor intr-o ordonanta sau intr-o prescriptie medicala, cetateanul plateste un pret mai mult simbolic, costul real fiind acoperit in cea mai mare parte de asigurare. Unele medicamente nu sunt insa acoperite de asigurarea medicala. Este vorba in primul rand de multe medicamente straine sau de cele pentru care exista un echivalent croat.
Atunci cand calatoresc in strainatate, croatii sunt acoperiti vreme de trei luni de asigurarea nationala, insa inainte de a parasi tara, ei trebuie sa solicite un certificat pentru asta. Cei care merg sa lucreze intr-o alta tara sunt acoperiti, in functie de acordurile bilaterale dintre Croatia si tara respectiva, pentru o perioada de pana la cinci ani. Daca perioada este mai lunga, atunci ea nu mai e considerata temporara si asigurarea nu mai functioneaza. Asigurarea croata prezinta unele avantaje chiar in comparatie cu multe dintre asigurarile occidentale, in primul rand si fiindca acopera ingrijirea dintilor, ceea ce nu este cazul in majoritatea tarilor.
Universitatea din Zagreb este reputata si produce medici foarte capabili. Croatia este binecunoscuta si in domeniul chirurgiei. Dar, ca peste tot in Europa fosta comunista, coruptia este foarte raspandita printre doctori. Ba chiar, cetatenii considera ca doctorii sunt o categorie sociala la fel de corupta precum politicienii. Sondajele de opinii arata ca doctorii sunt in ochii croatilor chiar mai corupti decat judecatorii, lucru care ar putea parea aproape imposibil. Croatii considera firesc sa mearga la doctor cu un plocon sau sa ii ofere o suma in afara costului tratamentului propriu-zis. Doctorii insisi nu considera ca asta ar fi un soi de mita.
Asigurari inutile: Sisteme suprapuse
Tratamentul in marile spitale este acoperit de asigurare si, in teorie, e gratuit. Apar insa din ce in ce mai multe clinici private si medici care se lanseaza in mod independent, avand propriul lor cabinet. Evident, tratamentul in aceste clinici private nu este acoperit de asigurari si poate fi mult mai scump. Multi medici lucreaza simultan intr-un mare spital si in cabinetul lor privat de acasa. Asa cum se intampla si in alte tari, unii doctori profita de pozitia lor din spitalul de stat pentru a-si gasi pacienti pe care apoi ii indruma spre cabinetul lor privat, unde vor fi "mai bine tratati", platind insa, desigur, un cu totul alt tip de tarife.
Pentru anumite examene sau operatii, pacientii sunt nevoiti sa astepte uneori chiar mai multe luni de zile. In clinicile private insa, ei pot beneficia de acelasi tratament pe loc sau asteptand doar cateva zile. Altii prefera sa mituiasca pe cineva intr-un spital municipal pentru a fi trecuti mai sus pe lista, asta, in cazul in care mita se arata a fi mai coborata decat tratamentul complet intr-o clinica privata.
Risipa: Mita
Coruptia in sistemul medical este o grea tara pentru Croatia, intrucat asta afecteaza viata cotidiana a cetatenilor, care sunt gata de orice pentru a-si ingriji familia in conditii bune. Guvernul cauta in mod foarte activ sa puna capat acestui fenomen si multi medici corupti au ajuns deja dupa gratii. Altii au trebuit sa fuga in strainatate. Cetatenii sunt insa convinsi ca eforturile guvernului sunt doar formale si cosmetice, de ochii Uniunii Europene, la care Croatia vrea sa adere.
Teoretic, asadar, sistemul medical al Croatiei se aliniaza la cel al Uniunii Europene. El este insa afectat de nivelul ridicat al somajului si de imbatranirea populatiei. O povara in plus e reprezentata de numarul mare de handicapati si mutilati din recentul razboi. Astfel, in comparatie cu alte tari, Croatia cheltuieste foarte mult in sectorul sanatatii pentru rezultate nu intotdeauna vizibile.
Opinii: Ce s-a schimbat in Romania dupa 20 de ani?
Adriana Negruti: "Sa vedem ce s-a schimbat in bine. Intr-o enumerare optimista, tinereasca si entuziasta am putea pune urmatoarele (nu neaparat intr-o ordine anume si neepuizand lista, mai mult ca sigur): efervescenta informationala cuprinde totul intr-un iures nemaiintalnit; modernizarea multor facultati – aparitia de facultati noi implica tineretul in activitati adaptate ultimelor noutati din multe domenii; digitalizarea telecomunicatiilor, banda larga devenita accesibila, deci, implicit, accesul la internet; (…) deschiderea catre lume in toate domeniile prin circulatia libera a oamenilor; recunoasterea nevoii de religie drept o revenire la matca, o sansa de incalzire sufleteasca dupa ani de neglijenta si confuzie a valorilor spirituale autohtone (…)
Reversul medaliei este faptul ca multi dintre tinerii cei mai dotati intelectual pleaca in Vest, decimand resursele de inteligenta ale tarii si banii cheltuiti pe educatia acestora. La putere au ajuns oameni isteti, dar fie ramasi cu mentalitati invechite, comuniste, fie crescuti in spiritul ideii de capatuiala. Ei au in primul rand un defect important, si anume: nu au respect pentru masele largi. Adica, le vad ca pe niste mase de manevra, fara sa dea o sansa fiecarui individ, fara sa nutreasca din inima dorinta de a-l ajuta, de a-l face fericit.
Dimpotriva, ei aplica simplificari menite sa-i ajute pe ei in a lua decizii, facandu-si o virtute din a actiona rapid (cand iau decizii pripite) sau rational (cand analizeaza ceva mai indelung), dar nu-si pun problema cat de sincer iubesc aceasta tara sau acest popor. Nu, lor li se pare ca a fost scris ca ei sa fie acolo, in fata, si ca ceilalti trebuie automat sa le recunoasca minunata competenta si legitimitatea hotararilor. Nu se disting printre oamenii care au reusit sa ajunga politicieni acei lideri pe care masele sa-i iubeasca si sa aiba incredere ca le reprezinta cu cinste si devotament (in fond, poate ca e anacronic sa mai existe lideri carismatici, urmati in mod «naivistic» de mase.) (…)".
Eugenia: "Marea schimbare a inceput cu prostul gust in toate domeniile: arhitectura, cultura, economie etc. Am invatat sa alegem si sa promovam ce-i mai prost, iar deciziile pe care le iau romanii sunt 99% gresite. Am reusit sa promovam nonvalori si sa aducem mereu in discutie starea materiala, de parca ar fi cel mai important lucru de pe pamant. De schimbat, s-a schimbat, dar in mai rau (…)".
Stefan: "Abia acum, in ultimii 20 de ani, am simtit din plin bunastarea, fericirea si dreptatea capitaliste. Nici nu mi-am imaginat fericire mai mare ca acum. Multumesc dragilor fauritori de capitalism in Romania pentru dezvoltarea uluitoare a economiei capitaliste romanesti, pentru dezvoltarea exceptionala a invatamantului, culturii, sanatatii! Ce mai, raiul pe pamant. Traiasca capitalismul!".
Vasile Sova: "Nu cred ca pentru cei multi este mai bine ca inainte. Poate 20% din populatie o duce mai bine. Mai ales cei din generatia tanara, care au un statut profesional ce le permite accesul la un job bine platit. Acestia isi permit o masina, un concediu si chiar pot visa la o casa. Marea majoritate insa, si mai ales cei de peste 50 de ani, o duc mai rau. Multi au iesit la pensie anticipat sau pe caz de boala (…) Pensia abia le ajunge pentru supravietuire. In timp ce parlamentarii, magistratii si altii se lafaie in pensii de sute de milioane de lei pe luna. Unde-i dreptatea? Unde-i legea?".
