Peste 170 de femei au fost ucise în bătaie, de către partenerii lor, în 2010, alte 138 și-au pierdut viaţa, în 2011, 141 românce au murit în urma violenţei domestice în 2012, iar 328 au decedat în ultimii doi ani sub loviturilor celor cu care și-au împărţit destinele. Aceste cifre seci dezvăluie o Românie barbară, în care, în familia tradiţională, bărbatul mai crede că are dreptul de a-și abuza fizic soția. Trei programe de interes național, puse în dezbatere publică săptămâna aceasta de către Agenția Națională de Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați (ANES), ar trebui să reducă numărul deceselor cu 10 la sută. Un procent care nemulţumește organizaţiile neguvernamentale. „Violența în familie este despre moarte, până când cele două nu vor fi corelate de decidenții politici și administrativi, probabil că viața femeilor nu va fi prețuită”, a explicat, pentru România liberă, profesoara universitară și activista Oana Băluță.
Cele trei programe de interes național (PIN-uri) își propun înființarea de centre pentru victime și agresori în toate județele țării, dar și reducerea cu 10% a numărului deceselor femeilor în urma violenței în familie. Măsurile propuse de ANES vin să corecteze deficitul de servicii din acest domeniu, având în vedere că, de la 1 septembrie, intră în vigoare Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenţei împotriva femeilor și a violenţei domestice (denumită și Convenția de la Istanbul), pe care România a ratificat-o prin lege, a explicat, pentru „România liberă“, secretarul de stat ANES Andra Croitoru.
Pe scurt, cele trei programe de interes național (PIN-uri) prevăd măsuri în domeniul egalității de șanse și al combaterii violenței în familie și își propun înființarea/consolidarea a 42 de centre de asistență pentru agresori, a 42 de centre de consiliere și a 16 centre în regim de urgență/recuperare pentru victimele violenței domestice. În plus, autoritățile își doresc creșterea cu 20 la sută a numărului de femei aflate în funcții de conducere și decizie, precum și creșterea numărului de femei care participă la procesul decizional.
Măsurile prevăzute în PIN-uri ar urma să fie implementate între 2017 și 2019 și beneficiază de bani de la bugetul de stat, circa 48.200.000 de lei.
Armonizarea legilor: Plângerea nu se mai poate retrage
Secretarul de stat Andra Croitoru s-a arătat optimistă și în privința modificării legilor pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați și pentru combaterea violenței în familie (legile 202/2002 și 217/2013), astfel încât să se armonizeze cu prevederile Convenției de la Istanbul. Printre principalele schimbări, se numără măsuri contra agresorilor – respectiv dacă o femeie depune o plângere, nu și-o va mai putea retrage, iar agresorii care încalcă ordinele de protecție vor fi anchetați penal, nu vor fi doar amendați, așa cum se întâmplă în prezent. Totodată, ar trebui modificate și Codul Penal și de Procedură Penală, pentru a introduce ca infracțiuni mutilarea genitală, căsătoria forțată, crimele de onoare, prevăzute de Convenția de la Instanbul, ne-a mai explicat Andra Croitoru.
Unul dintre PIN-urile care urmărește combaterea violenței domestice prevede înființarea sau consolidarea a 42 de centre (în 41 de județe și București) pentru prevenirea și combaterea violenței, 16 centre de primire în regim de urgență, precum și pregătirea a 42 de echipe de experți și realizarea unor campanii de informare. Măsurile propuse vin în contextul în care în 10 județe și în trei sectoare ale Capitalei nu există nici un centru unde femeile abuzate să se poată refugia de soțul violent. Celălalt PIN conține măsuri pentru agresori, respectiv crearea a 42 de centre de asistență, în care agresorilor le vor fi explicate consecințele faptelor lor și vor face consiliere (în prezent, singura modalitate prin care agresorii ajung în cele două centre existente în România – București și Alba – este prin ordin judecătoresc, dispus odată cu ordinul de restricție, dacă magistratul consideră necesar).
De cealaltă parte, organizațiile guvernamentale din domeniu salută prevederile din PIN-uri, dar se arată sceptice, atrăgând atenția că discuțiile pe tema celor trei programe de interes național au fost ”tărăgănate” și nu știu dacă măsurile prevăzute vor putea fi puse în aplicare din acest an. “În ceea ce privește PIN-urile despre violență, este bine să se desfășoare în parteneriat public-privat. O îngrijorare a noastră este că s-au tărăgănat discuțiile, iar galopul este mare acum, nu știm în ce măsură se vor putea implementa anul acesta”, a explicat, pentru „România liberă“, Iolanda Beldianu, de la Asociația Pas Alternativ Brașov, care lucrează cu victimele violenței domestice și care a participat la consultările cu autoritățile pe tema programelor.
Și Cristina Horia, directoarea Fundației Sensiblu, care oferă servicii pentru femeile agresate, ne-a declarat că speră ca aceste programe să fie adoptate în timpul acestui Guvern, ”aceasta este marea provocare”.
”PIN-urile rezolvă problema serviciilor, dar cea mai mare provocare va fi sustenabilitatea centrelor, pentru că am mai asistat la situații de genul ăsta, și pe fondurile PHARE și POSDRU; fără un suport financiar pe termen lung și fără asumare și din partea Consiliilor Locale a acestor costuri, centrele au sfârșit prin a fi închise”, ne-a explicat Cristina Horia.
De altfel, și secretarul de stat al Agenției Naționale de Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați a recunoscut, în interviul acordat „României libere“, că PIN-urile și-au propus ținte curajoase și că speră că propunerile vor beneficia de sprijinul parlamentarilor.
Primul bilanț, peste un an
În ceea ce privește fondurile alocate programelor de interes național, Andra Croitoru ne-a declarat că ”estimarea a fost cât se poate de realistă, a fost un proces de negociere cu Ministerul Finanțelor” și că abia la sfârșitul anului 2017 se va vedea dacă fondurile au fost prea puține pentru rezultatele propuse.
Dar, până atunci, a atras atenția profesoara universitară Oana Băluță, activistă pentru drepturile femeilor, guvernanții trebuie să înțeleagă că violența în familie este “despre moarte”. “În continuare, nu cred că fenomenul violenței asupra femeilor este înțeles în complexitatea sa. Știi ce mi-a rămas în minte? Acest indicator asociat înființării centrelor pentru victime și pentru agresori care vorbește despre «estimarea reducerii cu 10% a numărului de femei decedate în urma violenței în familie». Violența în familie este despre moarte, până când cele două nu vor fi corelate de decidenții politici și administrativi, probabil că viața femeilor nu va fi prețuită”, a arătat Oana Băluță.
Mircea Kivu: De multe ori, și victimele acceptă situația
Motivul pentru care în România se înregistrează atât de multe cazuri de violență în familie derivă din modelul tradițional al familiei, ”în care intră inclusiv dreptul bărbatului de a abuza fizic de soția sa și, din păcate, de multe ori, și victimele acceptă această situație”, a explicat sociologul Mircea Kivu, pentru „România liberă“.
Totodată, această concepție asupra rolului bărbatului sau al femeii din familia tradițională se perpetuează în anumite medii, care ele însele sunt mai tradiționale, menționează sociologul. “Dacă ne uităm în zonele în care violența domestică este mare, sunt și alcoolism și sărăcie ridicate, nici violul nu este sancționat de colectivitate. Știm povești cu femei violate despre care s-a spus că ele sunt de vină”, a mai precizat Mircea Kivu. Acesta este de părere că soluția pentru scăderea cazurilor de violență domestică este adoptarea unui cadru legislativ mai aspru, care să îndepărteze agresorul din familie. Sociologul a mai spus că mentalitatea se va schimba ”încet, dacă nu este ajutată”.
Pe de altă parte, activista Iolanda Beldianu a atras atenția că o tendință pe care ONG-urile au remarcat-o în ultima perioadă este că au crescut cazurile în care femeile abuzate au un statut social ridicat. Pentru ele, este bine că vor exista centrele de consiliere, pentru că nu merg la Poliție și nu se adresează serviciilor sociale, de rușine sau de teama că vor fi implicate într-un scandal, a explicat activista. ”PIN-urile se referă la servicii sociale, doar că aceste cazuri de violență au un specific: violența atinge toate păturile sociale, nu doar pe cele paupere”, ne-a declarat Iolanda Beldianu.
Împuternicirea femeilor în comunitățile locale
Cel de-al treilea PIN pus în dezbaterea publică de autorități se referă la creșterea participării femeilor la procesul decizional și promovarea în funcții de conducere și de decizie. Astfel, ANES își propune creșterea numărului de femei care participă la luarea deciziilor, prin crearea unor rețele sursă, sporirea cu 20 la sută a numărului de femei aflate în funcții de conducere și de decizie. Prin acest program, ar urma să fie înființate 42 de rețele sursă,planuri de acțiune și modele de bune practici.
În ceea ce privește acest PIN, secretarul de stat al Agenției Naționale de Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați, Andra Croitoru, ne-a explicat că ”împuternicirea femeii este un aspect important și dacă investim în capacitarea ei, o femeie cu încredere în ea va acționa fără frică, chiar și în cazuri de violență”. Croitoru a explicat că motivul pentru care au fost numite centrele resursă este ”pentru că trebuiau să poarte un nume”, iar rețele sunt ”pentru că implică mai mulți actori locali”.
Totuși, ONG-urile critică modul în care a fost realizat acest program de interes național. Astfel, activista Tudorina Mihai, de la Asociația Front, a arătat că ”cei de la ANES au înlocuit expresia «grupuri de inițiativă civică» pe care noi o propusesem cu «rețele-resursă». Nu știu cât de clar este că noi gândisem aceste grupuri să acționeze la firul ierbii și să fie formate exclusiv din femei. Nu reiese asta din textul propus de ei, dar se poate detalia atunci când va fi publicat ghidul aplicanților”. O părere similară are și Carmen Gheorghe, de la Asociația E-Romja, care a participat la consultări și care a arătat că aceste grupuri ar trebui să încurajeze implicarea femeilor la nivel local, însă, din formularea propusă de ANES, nu se înțelege acest lucru.
PIN-ul a fost ”făcut abstract, lasă loc la multe interpretări formularea ”rețele-resursă”. Noi am pornit de la ideea că vrem sa încurajăm mișcări sociale la nivel local, femeile să participe la luarea deciziilor la nivel local”, a punctat Carmen Gheorghe.
Și profesoara Oana Băluță și-a exprimat nedumerirea privind PIN-ul privind egalitatea de gen: ”Nu îmi e clar, însă, dacă din toată problematica asociată egalității de gen, instituția a reținut exclusiv participarea femeilor la luarea deciziei. Intervenția este binevenită, dar nu este suficientă, în condițiile în care rămân inegalitatea economică, armonizarea vieții de familie cu profesia și multe altele. Probabil că următoarea perioadă va aduce clarificările necesare”.
Explicație. Ce este Convenția de la Istanbul
Convenția, pe care România a ratificat-o prin Legea 30/2016, prevede oferirea de servicii integrate victimelor violenței domestice (cooperare între instituțiile statului – Poliție, Direcții de Asistență Socială) și scoaterea femeilor din mediul violent (victimele nu vor mai fi nevoite să rămână în aceeași casă cu agresorul). Actul mai stipulează și înființarea de adăposturi pentru victime, precum și o linie telefonică gratuită, la care ele pot cere ajutor, dar și sancțiuni penale pentru agresorii care încalcă ordinele de protecție. Convenția mai prevede și interzicerea crimelor de onoare, mutilării genitale, căsătoriilor forțate.
Bilanț. Violența asupra femeilor, în cifre (primul semestru al anului 2016, sursa ANES)
Victime ale violenței în familie: 726 femei și 72 bărbați
Agresori familiali: 3.841
89 ordine de restricție inițiate, din care 10 au fost retrase
Centre pentru prevenirea și combaterea violenței – 39 , din care 7 DGASPC, 7 Consilii Locale, 22 ONG-uri și 3 în sistem public-privat
Centre informare și sensibilizare a populației – 7
Centre în regim de urgență – 49, din care 19 ale DGASPC, 10 în subordinea Consiliilor Locale, 15 la ONG-uri, 5 în sistem public privat.
Județe unde nu există centre: Caraș-Severin, Călărași, Constanța, Mehedinți, Olt, Satu-Mare, Sălaj, Tulcea, Timiș, Vrancea, Sectoarele 2,4 și 6 din București.
Harta Serviciilor pentru victimele violenței domestice
Câte femei au fost omorâte în bătaie
2010: 175 decese
2011: 138 decese
2012: 141 decese
2013: nu există date
2014: 142 decese
2015: 186 decese
(sursa: Nota de fundamentare a propunerilor PIN-urilor, Ministerul Muncii)
