Străinii se declară vrăjiți de frumusețea, autenticitatea, arhaismul satului românesc. Și nu e de mirare din moment ce în Germania satul e înghițit de zonele metropolitane, Anglia rurală e complet digitalizată, în Franța agricultura a ajuns pe cale de dispariție, iar în Olanda vorbim de fermieri și nu de țărani. Rl vă prezintă viața la țară din Occident.
În urmă cu o săptămână, România liberă a publicat un articol document despre evoluția satului românesc în ultimul sfert de secol. Am chestionat trei specialiști implicați activ și de multă vreme în viața comunităților rurale: Tiberiu Cazacioc , coordonator al Grupului de Inițiativă „Radu Anton Roman“, Cristian Gherghiceanu managerul Fundației Adept ce își propune protejarea ecosistemelor pastorale importante din Transilvania, și Cristian Vlad, realizatorul producţiei „D’ale lui Mitică“. Verdictul lor a fost unul dur: într-un sfert de secol satul românesc se prezintă depopulat, îmbătrânit, cu țărani care, în mare parte, și-au abandonat pământurile.
În acest tablou sumbru, din când în când auzim vocile unor străini, simpli turiști sau personalități precum Prințul Charles al Marii Britanii, care afirmă că în România – mai ales în zona Transilvaniei – există zone de o frumusețe unică care le amintesc de vechea Europă. Cea veritabilă, pusă la adăpost de elementele unei modernități prost înțelese. Și atunci ni se pare corect să ne întrebăm, cum se prezintă, azi, viața la țară din Occident? Este țăranul roman atât de diferit de cel din alte state ? Rl a încercat să facă o radiografie a satului și a țăranului din diverse state ale Europei. Mărturiile pe care le-am consemnat sunt ale unor români care trăiesc de mai mulți ani în respectivele țări.
Germania: Exodul tinerilor Vs subvențiile guvernului
“Comunitățile rurale au între 2000-5000 de locuitori care trăiesc din propriile lor angajamente făcute cu procesatori sau prezentându-și direct produsele pe diverse piațe de desfacere. Rar se prezintă ca asociații de producători, așa cum e la noi. Angajamentele se respectă cu mare strictețe, iar statul asigură subvenții pentru micii producători. Venitul e subiectiv, fluctuant, în funcție de cât de mult poate produce fiecare. Piata de desfacere este bine echilibrată și monitorizată, pentru a ajuta producătorii interni și nu se importă decât dacă e strict necesar. Statul le transmite un mesaj clar producătorilor: tu, țăran, îngrijește-te să lucrezi pământul, pentru că eu te subvenționez, îngrijește-te să produci eficient pentru că eu te ajut să vinzi și să încasezi banii, iar atunci când nu știi te informez prin inspectorii pe care îi pun la dispoziție pentru a te ajuta în probleme birocratice. Dacă țăranul român ar avea oportunitățile de aici, dacă cineva s-ar îngriji de el și l-ar sprijini în ceea ce face, România lider mondial în agricultură. Problemele la nivelul comunității rurale din Germania îl reprezintă exodul. Tinerii părăsesc aceste comunități, pleacă să învețe la oraș și rămân acolo. Se închid unele școli, medicii sunt mai puțini, iar realitatea arată că o mare parte din populație a ajuns să trăiască nici la oraș, nici la sat ci în zona metropolitană. Guvernul încearcă să contracareze acest aspect. Există, spre exemplu, un pilon de dezvoltare rurală intitulat Land of Ideas, de întoarcere la sat a tinerilor, oferindu-se subvenții în agricultură, silvicultură, turism, protecția naturii, îmbunătăţirea calității vieţii. În ceea ce privește învățământul, standardele de predare sunt aceleași nivel la sat ca la oraș. A fi profesor aici îți oferă un statut foarte înalt”, ne-a explicat un medic român care muncește lângă Koln.
CITEŞTE ŞI Ce s-a ales de satul românesc după 25 de ani de tranziţie
Franța: Agricultorii, pe cale de dispariție
“În Franţa, tendința e cam asta: tot mai mulți oameni se mută la țară, mai ales cei în jur de 30 – 40 de ani, care deja au familii și nu mai suportă aglomerația și nesiguranța din orașe. Multe sate au devenit zone rezidențiale, mai ales cele din jurul marilor oraș. Ele nu mai sunt axate pe agricultură care se face aproape numai la ferme. Mai sunt oameni care cultivă legume acasă și care cresc găini, dar foarte puțini. Țăranii au camionete cu care merg prin sate să-și vândă produsele. Sunt mulți tineri în șomaj pentru că li se pare mai rentabil așa: se căsătoresc foarte devreme, au copii și primesc ajutoare de la stat. În general, tinerii rămân lângă familiile lor, în satul natal sau prin împrejurimi, nu prea se aventurează să plece, chiar dacă n-au o situație economică prea bună. Nivelul educației nu e prea ridicat pentru că profesorii buni sunt rari la țară și pentru că puțini copii se gândesc că o să facă studii universitare și deci nu se prea omoară cu învățatul. Majoritatea se duc la licee profesionale. Avantajele vieții la țară sunt: liniștea, natura, mai puțină poluare, locuințe mai ieftine, chirii și impozite mai mici, mai puțin stres”, ne-a explicat Maria care trăiește în Franța în apropierea graniței cu statul Luxemburg.
Italia: familia agricolă
“Țăranul occidental e la fel ca cel român. Frate cu pământul, frate cu codru, adică iubitor și mândru de munca sa, iubitor de frumos și de animale. Dar asemănările se opresc aici. Să vă dau un exemplu. Lângă mine locuiau doi țărani italieni cu familiile. Din aproximativ trei hectare, cu un tractor cu șenile, freză și pluguri moderne, folosind doar azot ca îngrășământ, reușesc să trăiască bine, ei cu famiile, și să facă și profit. Dar și să angajeze doi români care să sape cot la cot cu ei. Venitul lor mediu este de 2000 euro de familie, în funcție de anotimp. Mi-am dat seama că agricultura era o afacere pentru ei, una fundamentală și serioasă, nu agricultură de subzistență din România, cu roșii vândute pe marginea drumului, de bătrâni triști și umiliți. În Italia rurală cu toate străzile asfaltate, satele au un nivel de trai decent, oamenii sunt mândri și bogați. În România, tata dă cu sapa la fel, de mii de ani, nivelul de trai se aporpie zero, umilința la maxim”, ne-a explicat Mircea Filimon plecat la Roma, în urmă cu peste 15 ani dintr-un sat din Ardeal.
Moldova: Țăranii trăesc modest din agricultură
“Viaţa în satele din Republica Moldova s-a schimbat mult după ce au dispărut colhozurile. Sărăcia de după 1990 a despărţit familii şi a împins femeile şi bărbaţii să plece de acasă, în căutarea unui loc de muncă. Aşa că azi rar găseşti o familie care să nu aibă măcar pe cineva prin Rusia, Italia, Irlanda, Portugalia sau Spania. Deşi multe case sunt frumos înzestrate cu parabolice sau sunt reparate conform ultimelor tendinţe aduse din Europa, sărăcia mai bântuie pe uliţele care se umplu de noroi la prima ploaie, şi se îneacă în beznă odată cu lăsarea întunericului. Cei mai mulţi ţărani rămaşi în sate trăiesc din modestul venit pe care îl au din agricultură. Cei care şi-au dezvoltat afaceri – fie şi-au plantat o livadă de mere sau prune, fie şi-au deschis o fermă de vaci sau porci – se ciocnesc zilnic de condiţiile şi birocraţia dictată de mai-marii de la Chişinău sau Moscova, pentru că cea mai mare parte din exporturi, până nu demult, mergea spre Rusia. O dată cu embargourile impuse de Kremlin, oamenii caută portiţe noi pentru a vinde marfa.
Şcolile din satele moldoveneşti sunt şi ele pline de nevoi. Din cauza salariului prea mic, mulţi profesori au luat calea pribegiei”, ne-a precizat jurnalistul Anastasia Nani.
Lituania: Salvarea e și politică
“Fenomenul e precum oriunde în Europa. Pământurile se concentrează în puține mâini și agroindustria devine dominantă. Micii agricultori sunt mereu nemultumiți și puși pe scandal. Vestea bună pentru Lituania (ca si pentru celelate două țări baltice) e că ei încearcă să se facă auziți și reprezentați politic. În Lituania partidul agrar-ecologist este practic vocea acestor oameni. Iar vestea și mai bună e că la alegerile europarlamentare au trecut de pragul electoral și au un reprezentant europarlamentar la Bruxelles. Există multe modele de succes de tineri țărani care își pun pe picioare ferme cooperatiste cu produse locale foarte apreciate de consumatorii baltici. Din nefericire, pe de altă parte, emigrația e foarte ridicată, moștenirea colhozurilor se vede cu ochiul liber în multe ruine moderne și în nivelul alcoolismului care bate toate recordurile în Europa”, ne-a precizat Audra Marg care trăiește la Vilnius.
Anglia: Oamenii fug de la oraș la țară
“Nu cred că poate fi făcută o comparație între țăranul român și cel britanic. Din ceea ce am văzut eu, există firme care fac agricultură și nu țărani individuali. Așa-zisele sate au net, magazine moderne, iar oamenii caută să se retragă de la oraș, dacă în respective comunitate rurală sunt școli bune, pentru că e aer curat și altă dinamică a vieții, nu există atâtea tentații ale modernității. Englezii adoră natura și să lucreze pământul. Fiecare încearcă să dețină o bucată de pământ, să pună flori sau diferite legume, dar pentru ei înşişi nu pentru a face comerț. Văd pretutindeni mulți tineri cu copii, dar și multe cluburi pentru pensionari, cluburi de lectură, de poezie, olărit. Biserica anglicană este foarte implicată în comunitatea sătească unde mediază diverse reuniuni și întâlniri. Este o lume foarte diferită de cea de la noi”, spune Iulia care trăiește lângă Bristol.
Olanda: La sat nu există sărăcie
“In Olanda nu vorbim de oameni de la țară, ci vorbim de fermieri. În sate locuiesc, azi, și fermieri și foști orășeni care au ales să facă naveta la muncă pentru că preferă un mod de viață mai liniștit. Ca nivel de educație, există scoli speciale de fermieri, un soi de post-liceale. Școala de la țară – și pentru că aici s-au mutat oameni avuți – e la fel ca cea de la oraș. Toată lumea are un trai decent și nu prea există sărăcie”, susține Cătălina crae trăiște la Amsterdam.
