Dupa ce initial se anuntase pedeapsa capitala pentru muncitorii arestati, sub presiunea opiniei publice mondiale, comunistii au revenit asupra hotararii lor, deportand, in urma unui proces inscenat, un numar de 61 de muncitori si obligand la schimbarea locurilor de munca alte 27 de persoane dintre cele peste 300 arestate si anchetate in sediile Militiei si Securitatii din Brasov si Bucuresti.
22 noiembrie 1987
Studentii brasoveni Catalin Bia, Lucian Szilaghi si Horia Serban au confectionat si expus public un afis prin care isi exprimau solidaritatea cu muncitorii brasoveni. Au fost arestati, exmatriculati si deportati.
15 decembrie 1987
Un alt grup de studenti brasoveni, format din Torjo Mihai, Brancoveanu Marian si Lupoi Marian, cere eliberarea muncitorilor, inscriptionand peretii interiori a doua corpuri ale Universitatii Brasov.
Dupa evenimentele din decembrie 1989, majoritatea celor deportati s-au reintors in Brasov. Vasile Vieru, unul dintre cei 61 de muncitori deportati in urma procesului, decedase insa la Barlad, in septembrie 1988, la mai putin de un an de la ancheta, in urma maltratarilor la care a fost supus la Inspectoratul General al Militiei din Bucuresti.
Inaintea revoltei de la Brasov, au mai existat si alte proteste impotriva regimului dictatorial si manifestari anticomuniste. Cel mai important protest al anilor '70 a fost greva minerilor de la Lupeni.
