Brasov, 15 noiembrie 1987. Mii de muncitori de la uzinele din localitate, carora li s-au alaturat neasteptat de multi cetateni ai orasului, dar si studenti si elevi, au declansat cel mai amplu protest anticomunist din perioada dictaturii ceausiste. Primele scantei ale revoltei au izbucnit, printr-o greva, in noaptea zilei de 14 noiembrie 1987, in schimbul lll, la Intreprinderea de Autocamioane „Steagul Rosu” Brasov. A doua zi, dimineata, a urmat un mars catre centrul orasului, spre sediul conducerii zonale a Partidului Comunist Roman. Pe traseul parcurs prin oras s-a strigat: „Vrem paine!”, „Jos Ceausescu!”, „Jos comunismul!”. Un tablou cu portretul lui Nicolae Ceusescu a fost doborat de pe frontispiciul cladirii care adapostea sediul Comitetului Judetean PCR si incendiat.
Numarul participantilor a fost neasteptat de mare, ajungandu-se, dupa unele surse, la 15 mii de oameni. A urmat, bineinteles, represiunea, imediat dupa manifestatie, la primele ore ale dupa-amiezii. Demonstrantii au fost arestati, maltratati, judecati, condamnati, deportati. S-au facut peste 300 de arestari, cateva zeci de persoane au fost deportate in localitati aflate la sute de kilometri distanta. Anchetele s-au facut intr-o prima faza la Brasov, dupa care protestatarii si presupusii lideri ai acestora au fost interogati si torturati in sediile Militiei si Securitatii din Bucuresti. A fost deschis si un dosar in instanta, condamnarile date fiind pentru zeci de persoane pe o perioada de 6 luni-2 ani. In lunile care au urmat au mai fost o serie de proteste izolate ale unor studenti brasoveni care si-au exprimat solidaritatea cu muncitorii de la uzina de autocamioane si au cerut eliberarea celor arestati abuziv.
Greva spontana
Sfarsitul anilor '80 a insemnat pentru populatia Romaniei o inrautatire accelerata a conditiilor de trai si o ingradire tot mai evidenta a libertatii de exprimare. La doar 5 zile de la punerea in aplicare a decretului ceausist de reducere cu 30% a cotelor de incalzire pentru consumatorii casnici si de instituire a unor amenzi pentru depasirea cotelor, a izbucnit revolta de la Brasov. Doua luni de reduceri salariale pentru nerealizarea planului, lipsa alimentelor de baza de pe piata, la care s-a adaugat si reducerea cotelor de incalzire au dus la declansarea celui mai mare protest anticomunist din perioada totalitarismului ceausist. In plus, totul s-a suprapus cu alegerile locale comuniste ce se defasurau la nivelul intregii tari. Probabil, masurile suplimentare de securitate impuse la tot locul nu au facut decat sa incite si mai mult spiritele.
Schimbul lll, la Uzina de Autocamioane „Steagul Rosu”-Brasov. In ziua de 14 noiembrie, muncitorii de la Sectia 440 primesc fluturasii de salarii cu suma care li s-ar fi cuvenit injumatatita. La rubrica „retineri”, lucratorii nu intelegeau de ce este scris „Social”. Muncitorii de la Sectia „Matrite-Scularie”, revoltati, au decis sa nu porneasca utilajele. Practic, a fost o greva spontana. Oamenii doreau lamuriri, vroiau sa mearga sa discute cu cei din conducere, dar au fost tratati cu dispret si amenintari. Nemultumirile s-au amplificat, agitatia a crescut, la sosirea schimbului l, in dimineata zilei de 15 noiembrie 1987, dupa ora 7, oamenii nu mai puteau fi controlati. S-au format grupuri de protestatari care s-au decis sa-si ceara drepturile cuvenite.
Alegeri locale cu proteste
Ziua de 15 noiembrie '87 trebuia sa fie o linistita zi de alegeri locale la nivel national, in care prezenta la vot era deja cunoscuta 99,9% si cei alesi „reusisera” procentul cunoscut de 97,8%. Insa, la Uzina de Autocamioane, in curtea fabricii, s-au adunat cateva mii de oameni nemultumiti. Se sparg geamurile de la sediul administratiei fabricii. Dupa ora 10, coloana de muncitori a iesit din incinta intreprinderii si s-a indreptat spre centru. Pe drum li s-au alaturat alti muncitori, de la „Hidromecanica” si „Tractorul”, studenti, pensionari, alti salariati. Lozincile „Vrem paine si caldura!”, „Vrem salarii!” s-au transformat, in scurt timp, in „Jos Ceausescu!” si „Jos comunismul!”. In dreptul Spitalului Judetean, unii au inceput sa cante „Desteapta-te romane!”. In scurt timp, circulatia autovehiculelor a fost blocata. Transportul in comun nu mai functiona, manifestantii scotand captatorii troleibuzelor. Au fost ocupate sediile primariei si ale Consiliului Judetean de Partid. Manifestantii intrati in cladirea Comitetului Judetean au gasit mesele incarcate cu mancare pregatita pentru sarbatorirea alegerilor. De la balcon este aruncat in strada un tablou cu Ceausescu, care este incendiat de cei ramasi afara. Pentru ca lucrurile sa nu ia o intorsatura si mai grava, fortele de securitate au primit ordin sa actioneze. Pe strazile din jur au fost plasate trupe de interventie ale Ministerului de Interne si USLA si au fost pregatite masinile de lupta blindate. In jurul orei 13.30-14, manifestantii au fost impinsi pe strazile laterale. Au fost folosite si grenade lacrimogene. Manifestantii s-au imprastiat mai ales dupa ce unul dintre ei a sesizat ca soldatii au in dotare munitie de razboi. La scurt timp incep primele arestari.
„Un fapt nemaiintalnit, o actiune fara precedent”
In zilele care au urmat conducerea PCR a tinut sedinte de infierare a „huliganilor” care au protestat impotriva regimului si au strigat lozinci anticomuniste. Redam in continuare fragmente din stenogramele unei sedinte de partid, documente obtinute din arhiva familiei jurnalistului Marius Petrascu, ziarist care s-a ocupat de cercetarea evenimentelor.
„Sedinta a fost deschisa de tov. prim-secretar al Comitetului Judetean Brasov, Petre Preoteasa, care arata ca s-a convocat activul de partid pentru a discuta un fapt nemaiintalnit, o actiune fara precedent, pe care a intreprins-o un grup de oameni, care nu pot fi numiti decat huligani, certati cu toate regulile de ordine publica. Ne-au pus in situatia in care, intr-o zi de sarbatoare, sa fim in Brasov o rusine pentru intreaga natiune. Situatia a degenerat intr-un huliganism barbar. Astfel, cele doua sedii ale Comitetului Judetean si Comitetului Municipal PCR arata mai rau ca la cutremur, cutremurele au fost nimic pe langa ce s-a intamplat”. In continuare, Preoteasa relateaza conditiile in care a dialogat cu Ceausescu: „Este de neimaginat ce s-a intamplat. Am tinut legatura cu tovarasul Nicolae Ceausescu pe burta, datorita pietrelor si pieselor care se aruncau. Ma mir cum mai pot vorbi dupa clipele acelea. Tovarasul Nicolae Ceausescu a cerut foarte ferm sa discutam cu comunistii, sa-i infieram, sa-i pedepsim exemplar pe cei vinovati. Activul de baza sa judece ca intr-o zi de alegeri, de sarbatoare, drapelele de pe sediul Comitetului Judetean au fost incendiate. Si, din pacate, ne stie nu numai tara, ci si toata lumea”.
O manifestatie populara impotriva opresiunii si dictaturii
Imediat dupa 1990, judecatorii de la instantele municipiului Brasov au adresat procurorului general de la acea vreme, Gheorghe Robu, un memoriu in care sunt „explicate” si „justificate” condamnarile aplicate manifestantilor de la Brasov, din 1987. La data de 2 decembrie 1987, la Judecatoria Brasov a fost inregistrat un dosar penal, prin care au fost trimisi in judecata 61 de participanti la evenimente. Procesul a fost judecat la Intreprinderea de Autocamioane Brasov, la data de 3 decembrie 1987. Dar sa vedem ce spun judecatorii brasoveni dupa revolutie: „Din toate informatiile si din toate dezvaluirile facute ulterior sau mai recent si din datele dobandite dupa 22 decembrie 1989 rezulta ca probele depuse la dosar au fost masluite, ca in realitate nu a fost vorba de acte de dezordine, cum au fost prezentate la dosarul intocmit de Procuratura Generala, ci de o manifestatie populara, impotriva opresiunii si dictaturii, cu revendicari economice si sociale.
In legatura cu organizarea si desfasurarea procesului invederam urmatoarele: in preziua si ziua judecarii procesului a fost prezent la Brasov fostul ministru de Interne Tudor Postelnicu, care, dupa propria-i afirmatie facuta la sediul Securitatii, unde au fost chemati judecatorii cauzei, primise personal misiunea de la fostul dictator Ceausescu sa conduca direct intreaga desfasurare a procesului. De asemenea, au fost prezenti procurorul general, cadre de conducere din Ministerul de Interne si Procuratura Generala, precum si un reprezentant al Ministerului Justitiei. Toti acestia au discutat cu membrii completului de judecata despre organizarea procesului si chiar despre solutia ce urma sa se pronunte, aceasta fiind prezentata ca reprezentand de fapt un act de profunda clementa al lui Nicolae Ceausescu”.
