» Slujba tinuta in foaierul Teatrului Bulandra a adunat
in jur de 400 de oameni, fiind oficiata de un sobor de preoti de la Manastirea Plumbuita.
» Pittis a fost inmormantat pe Aleea Artistilor din Cimitirul Bellu, langa Amza Pellea, iar la sfarsitul ceremonialului un grup de suporteri rapidisti au intonat, in semn de omagiu, imnul Rapidului.
Slujba a inceput la 12.00 si a fost oficiata de un sobor de preoti de la Manastirea Plumbuita, in frunte cu staretul manastirii, Visarion Marinescu; in ciuda stilului sau nonconformist, Florian Pittis a fost un om atent si respectuos cu cele sfinte. In jur de 400 de oameni au asistat la slujba de inmormantare: sobri, indoliati, in foaier, amestecati si pestriti afara. Intr-una din emisiunile sale din anii ‘90 de la Radio Tineret, Pittis spunea ca unii hippioti sustin ca nu ar trebui sa mai purtam doliu, ca ar trebui cat se poate omeneste posibil sa reducem potentialul traumatic al mortii: doar angajatii sai de la Radio3net i-au respectat sfatul, tricourile lor (e drept, negre) cu sigla radioului contrastand cu sobrietatea costumelor din jur. Cu siguranta pe artist l-ar fi bucurat multimea de afara, un mix din toate conditiile sociale, altminteri dificil de pus laolalta. Doua femei in varsta isi aduceau aminte "ce duet frumos facea Pittis cu Anda Calugareanu la TV", adaugand ca amandoi au fost rapusi de aceeasi boala necrutatoare, "atat de tineri", o adolescenta explica unei prietene ca in copilarie a ramas indragostita de vocea lui Pittis, auzita la Teleenciclopedia, doi rockeri cam pedanti se intrebau cum ar fi aratat muzica lumii daca Vivaldi ar fi aparut dupa Mozart – si amandoi concluzionand ca Pittis avea cultura, nu era ca DJ-i de pe MTV, "cultura, nu gluma". Pe langa membrii familiei, inauntru au fost prezenti si oameni din lumea artelor sau politicii – Nicu Alifantis, stefan Banica Jr, Margareta Paslaru, Mircea Geoana, omul de afaceri Peter Imre. Plus un grup de barbati ce purtau, peste costum, banderole violet cu dungi albe, simbol masonic al doliului: Florian Pittis, nu mai e un secret, a fost purtatorul de cuvant al Marii Loje Nationale din Romania. In fata intrarii teatrului se afla o masa compacta, practic impenetrabila, care se rarefia abia undeva la vreo patru metri mai incolo – aglomeratia e motivul, a explicat cineva din familie, pentru care s-a intarziat cu 25 de minute urcarea sicriului in masina. Momentul, afara, a fost intampinat cu aplauze si cu lacrimi discrete, aceleasi aplauze s-au auzit cand masina mortuara a pornit spre Casa Radio, unde s-a oprit 10 minute in fata cladirii, ceva mai mult decat dureaza melodia "Sfarsitul nu-i aici" a formatiei "Pasarea Colibri", care s-a auzit, in semn de omagiu, din institutie.
Inmormantarea de la Cimitirul Bellu a fost strict privata, publicul si presa fiind opriti sa se apropie de zona de desfasurare de un cordon de jandarmi. Mormantul este plasat pe Aleea Artistilor, chiar langa cel al lui Amza Pellea. Aglomeratia a fost si aici foarte mare, trei sute de oameni nelasandu-se intimidati de ploaie. Ca sa ajunga la mormant, o parte din angajatii de la Radio3net s-au strecurat prin multime tinandu-se de maini, un gest a carui semnificatie hippie Florian Pittis ar fi apreciat-o cu siguranta. Sicriul a fost purtat pe brate de rude, apropiati ai actorului (Virgil Iantu) si masoni, care au schitat ceva pasi ritualici de mars. Dupa ce sicriul a fost coborat in groapa, un grup foarte disciplinat de suporteri rapidisti, condusi de seful galeriei (Gheorghe Raducanu, zis "Corsicanul"), a intonat imnul clubului si a strigat: "Te vom iubi mereu!"; Pittis a fost un suporter infocat al echipei giulestene si membru fondator al Clubului Aristocratic al Rapidului. "Un tip popular, fara figuri in cap", imi explica succint unul dintre suporterii prezenti in grup. De altfel, in onoarea artistului, Rapidul a evoluat in meciul cu Gloria Bistrita cu banderola neagra. Spre sfarsit, ploaia devenise torentiala, dar asta nu a descurajat pe nimeni din multime. Un rocker complet murat de ploaie spunea, invartind o cascheta de motociclist intre maini, ca a venit tocmai din Baia Mare sa asiste la inmormantare, "de la Pittis am invatat muzica, fara el as fi ramas si azi la prostii pop, nu puteam sa nu vin, chit ca nu l-am cunoscut".
"Dylan" va ramane online
Florian Pittis a declarat in nenumarate randuri ca Radio3net a fost cel mai important proiect al sau. Chiar daca in decembrie 2004, cand Radio Romania Tineret a pierdut frecventa de emisie, transformandu-se in primul post de radio din Romania exclusiv online, multi nu au crezut deloc in viitorul postului, Radio3net, care de doua zile a luat numele celui care i-a fost redactor-sef, a dovedit ca muzica buna, sentimentul de libertate, tineretea fara limite isi pot gasi domeniul perfect in spatiul virtual. "Pe mine ma intereseaza mult mai mult in momentul de fata universul www, caruia eu i-am spus velvet freedom", declara Pittis intr-un interviu.
George Onofrei, redactor-sef al revistei "Suplimentul de cultura", a lucrat cu Florian Pittis, prinzand atat din perioada Romania Tineret, cat si din Radio3net.
"S-au istorisit in ultimele zile foarte multe intamplari cu Florian Pittis. Din nefericire, in afara cantecelor sau filmelor, l-am cunoscut intr-o singura ipostaza: seful meu de la Bucuresti, de la Radio Romania Tineret. L-am intalnit abia in clipa in care lumea (din care nu ma exclud) il acuza ca a lasat sa moara un post de radio. Abia azi imi dau seama cat de nedrepti am fost, cand vad ce creatie minunata este Radio3net, care ii poarta de doua zile si numele. Acum doi ani, l-am intrebat intr-un interviu pentru «Suplimentul de cultura» exact asta: de ce-ati lasat sa moara un radio national? Mi-a raspuns ca vom castiga, in schimb, un radio universal. Am zambit ingaduitor – si-a trait visurile nebune toata viata, acum si-a mai luat pe cap unul, desi i se impotrivesc poate la fel de multi ca in vremea Epocii de Aur, si l-a dus foarte departe, dovada notorietatea si reusitele Radio3net de azi. Sa nu uitam niciodata asta: un vis materializat, vorba lui Bogdan Ghiu, «dintr-o constrangere bugetara». Avea dreptate si cand dadea radioul acesta drept realizarea vietii lui.
Motivul a devenit clar: chiar si fara Pittis fizic printre noi, spiritul sau va fi intact, ora de ora, «live» pe Internet. M-am uitat ieri pe chat – Dylan (nickname-ul dupa care «se ascundea») era online. si va ramane tot timpul."
Teleenciclopedia vorbeste pana in toamna cu vocea lui Pittis
Dupa ce Alexandru Bocanet a murit in groaznicul cutremur din martie ’77, proiectul cu trio-ul Tufaru-Pittis-Calugareanu s-a intrerupt. Pentru o vreme, si colaborarea lui Florian Pittis cu televiziunea. Pana cand vocea lui avea sa devina, alaturi de cele ale Marianei Zaharescu si Luciei Muresan, marca celei mai cunoscute si longevive emisiuni TVR, Teleenciclopedia. "Au mai fost si alti oameni, cu voci bine timbrate, calde, care raman in memoria oamenilor si sunt recunoscute imediat, asa cum au fost Dinu Ianculescu, Sorin Balaban", isi aminteste Sanda Taranu, care a fost crainica TVR, cum a inceput colaborarea lui Florian Pittis cu emisiunea produsa de Cornelia Radulescu. "Sunt oameni care stiu sa frazeze si pun accentele firesc pe cuvinte, ceea ce se intampla mai rar. Pentru Teleenciclopedia, care era o emisiune de stiinta, se apela deseori la genul asta de oameni." Sanda Taranu si-a mai amintit ca, in general, erau ocoliti oamenii ale caror voci erau cunoscute in alte domenii. Ea, care era actrita, nu a mai putut sa joace dupa ce a devenit una din vocile TVR, chiar daca D.R. Popescu chiar scrisese o piesa pentru ea, "Sanda". Rolul ei a fost jucat pana la urma de actrita Melania Carje. Pentru Florian Pittis, care canta de la inceputul anilor ’70, cand au fost primele spectacole de muzica si poezie sustinute la Teatrul Bulandra, alaturi de Ion Caramitru si Sfinx, s-a facut o exceptie. Asa ca vocea lui a ramas lipita de Teleenciclopedia timp de mai bine de doua decenii. Pentru ca artistul inregistrase mai multe texte pentru emisiune, o sa-l auzim pana in toamna. Ultimele doua texte inregistrate de Florian Pittis au fost "Titanicul" si "Lumea intr-o picatura de apa".
Un rebel care a schimbat vietile celor care l-au cunoscut
Corespondentul de la Washington al postului de radio Europa Libera Valeriu Sela a povestit la Europa Libera despre influenta pe care Florian Pittis a avut-o asupra celor care l-au cunoscut si despre spiritul sau viu si liber din vremurile aspre de dinainte de ‘89. "Florian Pittis a fost pentru noi, in acei ani grei, balonul de oxigen, legatura cu ceea ce ne era interzis: carti, discuri, teatru, idei, dar mai mult decat orice, un fel de a fi… Traim vremuri in care nu putini isi aroga acte de disidenta anticomunista. Pentru multi adolescenti si tineri bucuresteni, dupa excesele mini-«revolutiei culturale» ceausiste, de inspiratie nord-coreeana, de la inceputul anilor ‘70, scarile de la Teatrul Bulandra, unde asistam de zeci de ori la piese ca «Elisabeta 1», «Azilul de noapte» sau «Lungul drum al zilei catre noapte», cabina de la teatru in care ne primea Motu Pittis, concertele la care-l insoteam – toate astea au fost repere formative esentiale, pregatindu-ne mai mult decat isi puteau permite sa faca dascalii nostri pentru ideea ca, in ciuda realitatii imediate, traim totusi intr-o lume in care exista alternative, intr-o lume care are culori si nuante.
Motu a fost (…) un rebel care ne-a schimbat vietile. Dupa revolutie, Motu a vrut si a reusit ceea ce noi toti vrem si foarte putini reusim: sa ramana tanar…"
» When I‘m 64
Regizorul Andrei serban, care a lucrat la mai multe spectacole cu Florian Pittis, isi aminteste: "Motu Pittis a fost un membru activ al teatrului tanar pe care l-am creat in studentia noastra. si-a trait rolurile in toate spectacolele mele, cu intensitatea unei corzi intinse mereu la maxim, gata oricand sa explodeze. Ma mir ca a explodat abia acum. "When I‘m 64" al Beatles-ilor a fost cantecul care mi l-a daruit el atunci de ziua mea, cand eram departe de a avea varsta melodiei… si radeam amandoi la ideea ca odata vom ajunge acolo. si, iata, el nu a ajuns la 64, destinul a preferat sa-l ia dintre noi cand floarea tineretii era inca proaspata. Aceasta floare e acum transmisa celor tineri prin exemplul dedicatiei unei vieti traite cu pasii plutind in norii artei, fara sa simta gravitatia a tot ce trage in jos. Nu trebuie sa-l plangem (lui i-ar displacea lamentarile noastre), dimpotriva, sa-l aplaudam si sa ne bucuram ca a existat un astfel de artist, pe care nu am stiut sa-l apreciem cand traia.
» Mihaela Platon: "Ii placea foarte mult muzica anilor lui tineri"
Mihaela Platon, care i-a fost colega la Radio3net, a declarat pentru Antena 3 ca Florian Pittis "detesta teatralitatea", patetismele. "Cred ca ultimul lucru pe care si l-ar fi dorit ar fi fost sa ne fie mila", spune Mihaela Platon, care prefera sa-si aduca aminte ca lui Motu Pittis "ii placea foarte mult muzica – Dylan, Beatles, Rolling Stones, Led Zeppelin –, muzica anilor lui tineri. Ii placea foarte mult sa fim toti la un loc si el sa ne povesteasca. Uneori stateam asa fascinati, cu gurile cascate,
si-l ascultam. Anul trecut, cand s-a intors de la concertul Rolling Stones din Germania, ne-a povestit, nu ne-a povestit, am vazut un film, filmul acelui concert.
Anul asta, cand l-am vazut noi insine pe stadion, stiam in amanunt ce se intampla".
