Eufrosina Vicsoreanu este printre putinii care mai lucreaza respectand cu strictete traditia. Femeie umblata prin sute de targuri de arta si muzee, stie si cate ceva din cultura olaritului. E trecuta de 70 de ani, vaduva si nu poate renunta la olarit chiar daca invarte de o viata la roata. Este unul dintre cei mai valorosi mesteri ai zonei. A invatat mestesugul de la parinti, care la randul lor au dus traditia din strabuni. Nu stie care generatie a inceput sa lucreze cu lutul, traditia familiei pierzandu-se in vreme. Omul ei a lucrat o viata olarit si a lasat adevarate opere de arta. „Acuma io lucrez singura. Nu prea am putere sa mai car pamant, obosesc mai repede la roata, ard si io asa, la vreo 200 de bucati pe an. Altii fac cu miile, ca sunt in putere. Am pastrat intr-o camera cate ceva din viata noastra de olari, obiecte pe ca nu le vand pentru nimic, lucrate de barbatu-meu si chiar de tata si socru' meu. Unele au 80 de ani. Sunt piese de muzeu, lucrari asa cum nu mai vezi inalta parte. A fost odata o neintelegere, cum ca la noi culoarea albastra este un aspect modern introdus acum in urma, si le-am demonstrat cu aceste farfurii de 80 de ani vechime ca s-a lucrat cu albastrul si inainte”, ne explica batrana. Se lasa cu greu sa ne arate „comoara” sa, de care vorbeste toata lumea din zona. Deschide timid o camera ticsita cu ceramica autentica de Horezu, opere deosebite, modele unice pe care le tine cu egoism ascunse de privitori. Un univers al ceramicii pe patru pereti. Fiecare simbolizeaza ceva. Cocosul este prezent pe mai multe obiecte, ca si pomul vietii, sarpele, steaua, bobocul de floare, pestele, spicele de grau, cercuri, spirale. Fiecare simbol are o poveste complexa. Aici, in camera-muzeu a Eufrosinei Vicsoreanu, mester olar din satul Olari, strada Olari, intelegem ca olaritul de Hurez are ca inspiratie chiar viata. Este viata. Fiecare element transpus in culori fascinante are o poveste care tine de generatii. Ca o concluzie a unei trairi.
