Romanialibera.ro vă invită să-i cunoaşteţi pe cei care vor să reprezinte România în 2011 la Eurovision Song Contest. În fiecare zi veţi putea citi exclusiv pe romanialibera.ro un interviu cu una dintre trupele participante la Selecţia Naţională Eurovision. Astăzi vă prezentăm un interviu cu Laurenţiu Cazan care este înscris în competiţie cu piesa „We can change the World”.
Finalistul Selecţiei Naţionale Eurovision 2011 va fi decis chiar în noaptea de Revelion în cadrul unui show realizat de TVR.
De ce aţi decis să participaţi la Eurovision? Care este povestea piesei „We can change the World”?
L.C: Lucrez de ceva timp la site-urile mele şi tot căutând în arhiva mea muzicală am dat de un refren scris cu câţiva ani în urmă (dacă nu mă înşel, eram în Olanda). Un refren şi atât, fără strofă. Există şi un început de vers sau, mai corect, de text: „We can change the World”. Nu ştiu de ce mi-au venit în minte cuvintele astea. Oricum, în nici un caz nu m-am gândit la lupta împotriva războaielor, a corporaţiilor, a poluării, a globalizării ş.a.m.d. Am compus o strofă, gen baladă, şi mi-a plăcut atât de mult, încât am scris destul de repede textul, în întregime. Este o piesă de iubire, chiar dacă adresarea este oarecum indirectă.
Iniţial, am vrut să dau această piesă celor de la The Marker, o trupă foarte simpatică şi valoroasă, din Braşov. Dar n-am reuşit să-i găsesc. Am mai sunat câţiva solişti foarte buni, dar nici pe ei nu i-am găsit, la nici un număr de telefon. Apoi, am sunat-o pe Crina Mardare care mi-a răspuns, chiar dacă este foarte ocupată cu şcoala ei de canto. Mi l-a recomandat pe un băiat, foarte talentat după părerea mea, pe nume Andrei Leonte. Dar n-a fost să fie nici Andrei.
Este vina mea că n-am reuşit să înregistrez o versiune cu Andrei, să o pun pe un CD şi să o trimit la jurizare. De fapt, timpul a fost mult prea scurt. Aşa că juriul a ascultat versiunea cântată de mine şi pe mine şi nimeni altcineva m-au votat să particip la concurs.
Ce aşteptări aveţi de la Selecţia Naţională Eurovision?
L.C: Aşteptările sunt fireşti. Să fiu sănătos şi să cânt cât se poate de bine. Mai departe, este voia lui Dumnezeu cine va pleca în Germania în 2011. În acest concurs va exista un singur câştigător. Sănătate şi puterea de a cânta, la nivelul maxim, le doresc tuturor concurenţilor.
Cum vi se pare organizarea de până acum?
L.C: Până acum, Televiziunea Română văd că face eforturi mari, dacă ne gândim la criza asta care parcă a început să ne obsedeze pe toţi în cele mai mici aspecte ale vieţii.
M-am bucurat mult că cei de la TVR ne-au dat şansa de a mai cânta şi altceva în afara pieselor pentru concursul Eurovision, în direct, chiar de 1 Decembrie, Ziua Naţională a României. Eu am cântat la vioară o variantă, într-un stil mai personal, a celebrului dans sau joc românesc „Căluşarii”.
3 motive pentru care meritaţi să reprezentaţi România la Eurovision 2011.
L.C: Eu cred că ar trebui să fie mai mult de trei motive pentru care oricine ar merita laurii unei asemenea competiţii. Le-aş aduna pe toate într-unul singur: iubirea.
Iubirea, fiindcă numai ea te poate ajuta să compui ceva, sincer, fără a fi cu gândul la bani sau glorie. Da, iubirea adevărată de muzică, de artă, în general. Există două categorii de oameni care intră în contact cu muzica. Unii îşi doresc să devină artişti-muzicieni, iar alţii visează la statutul de vedetă-star.
Ce piese participante la selecţia naţională ar avea cele mai mari şanse să reprezinte România la Eurovision? Cum ar arăta un Top 5?
L.C: Există cel puţin trei piese foarte bune, după gustul şi aprecierea mea. Nu le voi numi acum, ci după competiţie, pentru a nu influenţa, ori a nedreptăţi pe cineva. Sunt aproape sigur că toţi concurenţii au un top 5 în sufletul lor, care n-ar diferi prea mult de la unul la celălalt.
De ce concurenţi vă temeţi?
L.C: Cred că fiecare se gândeşte, în sinea lui, cum să cânte mai bine, să arate mai bine, să transmită mai bine muzica. Aşa că, de fapt avem de-a face, mai degrabă, cu o competiţie cu tine însuţi. Uitaţi-vă, de exemplu, la celebrul film al nu mai puţin celebrului Michael Jackson, „This is it” şi veţi înţelege totul.
Ce calităţi trebuie să aibă o piesă ca să câştige un concurs cum este Eurovisionul?
L.C: Întrebarea ar trebui să sune mai corect aşa: „Ce calităţi ar trebui să aibă o piesă ca să câştige un concurs cum este Eurovisionul?”
Nimeni, dar absolut nimeni de pe această planetă nu are habar. Poate ghicitorii în stele, proorocii. A, da, ştim care este direcţia în care vor unii, cu foarte, foarte mulţi bani şi influenţă politică, să îndrepte industria muzicală. Dar asta-i altceva. De obicei, putem să anticipăm primele zece sau chiar primele cinci locuri din clasament. Dar locul întâi, în foarte rare ocazii, a avut parte de o evidenţă absolut 100%.
De exemplu, uitaţi-vă înapoi la ultimul Eurovision. Germania ? Se gândea cineva că Germania ar fi putut să câştige, vreodată, cu o asemenea piesă ? Ştiu, aşa este, fata-i simpatică, la fel şi piesa. Şi totuşi…
Îmi vine în minte o expresie foarte frumoasă, care te pune pe gânduri…..gânduri frumoase ce aparţin regretatului Adrian Păunescu: „Şi totuşi, Iubirea”.
