» La intrebarea daca e posibil ca o persoana sa adoarma in vreme ce i se tatueaza pe fata, cu un ac si fara anestezie, 56 de stele colorate si cu bordurile umbrite, probabil ca toata lumea ar raspunde in cor: "Nu, nu e posibil!"…
Totusi, cineva a pretins, in urma cu cateva saptamani, ca lucrul e posibil. Este vorba de un fapt divers petrecut in Belgia, dar care a facut rapid ocolul planetei, intr-atat pare de neverosimil. El implica un specialist in tatuaje de origine franco-armeana stabilit in Belgia, Rouslan Toumaniantz, si o clienta a lui, o fata de 19 ani pe nume Kimberley, o tanara flamanda din oraselul belgian Kortrjik (Courtrai), fara profesie, care a ajuns acasa cu 56 de stele tatuate pe fata si care, atunci cand tatal ei a urlat de oroare, a pretins ca ea ceruse sa i se tatueze numai trei stelute si ca, in vreme ce specialistul in tatuaje Rouslan Toumaniantz i le grava in piele, ea a adormit si s-a trezit cu 56 de stele de nesters.
Curand va urma un proces, dupa ce Kimberley a depus plangere impotriva lui Rouslan, care, venit din Franta, abia isi deschisese salonul de tatuaj in acest orasel de la granita franco-belgiana, insa specialistii subliniaza deja cat de greu de crezut este versiunea fetei. Nu numai ca este fizic imposibil ca o persoana sa adoarma in vreme ce i se foreaza pielea cu ace, dar oricine il vede pe Rouslan intelege ca versiunea bietei Kimberley nu e credibila. Nu poti adormi in vreme ce Rouslan iti perforeaza pielea fetei. Rouslan nu numai ca e si el, la randul lui, tatuat pe tot corpul si pe toata fata, dar chipul lui e strapuns de nenumarate carlige, belciuge, tuburi si inele. Rouslan, de fapt, nu mai are fata, nu mai are chip…
In asteptarea procesului, am mers la Courtrai sa il intalnesc pe Rouslan. Salonul lui de tatuaje, Tattoo Box, se afla in cartierul vechi al orasului, pe principala strada comerciala, in zona rezervata pietonilor. Salonul e inchis de cand cu procesul, iar Rouslan a lipit pe usa un anunt care spune, in engleza si franceza (venit de la Paris, Rouslan nu stie flamanda): "In urma recentului incident si a presiunilor psihologice cauzate de acesta, salonul va ramane inchis o perioada". Cu toate astea, Rouslan a acceptat sa ma intalneasca, cu conditia sa nu vorbim despre "incident" sau, daca totusi doresc asta, sa vorbim numai in fata avocatilor lui. Rouslan are deja doi avocati, dintre care unul foarte cunoscut in Belgia, care si-a oferit gratuit serviciile, intr-atat a starnit interesul acest caz fara precedent.
Il mai vazusem in fotografii din presa belgiana, dar, cu toate acestea, cand Rouslan deschide usa si mormaie "buna ziua", am o senzatie de ameteala. Rouslan mormaie, pentru ca masivele belciuge metalice cu care si-a perforat buza de jos il impiedica sa articuleze inteligibil. E foarte inalt, cu un cap mai inalt decat mine, insa acel cap a fost prelucrat si mutilat in asa fel incat a capatat un aspect de gorgona mitologica sau de masca pentru ritualurile voodoo. Un amestec de hieratic si teatral, o creatura de soiul Minotaurului care asteapta tupilat in templul sau labirintic. Templul lui Rouslan este acest Tattoo Box, barlog decorat cu fotografii de tatuaje, opere trecute care traiesc acum pe altii, pe oameni care au zacut ore in sir intinsi pe patul de lucru al lui Rouslan, combinatie de pat de spital si divan de psihanaliza, sub masina lui de tatuat, care aduce inspaimantator cu sfredelul dentistilor.
Pe fata lui Rouslan, ba chiar si pe corp, cum aveam sa vad dupa ce l-am rugat sa isi scoata tricoul, se extind geografii mistice, dragoni, simboluri budiste si hinduiste, zei cu capete de elefant si creaturi dracesti despre a caror semnificatie nu indraznesc sa intreb. Nu mai e loc de inscris mare lucru pe pielea lui Rouslan si probabil ca si imaginatia lui incepe sa cunoasca rateuri, cum cred ca se intampla fatalmente atunci cand iti transformi pielea in pergament etalat in fata oricarui tip de palimpsest.
Rouslan incepe prin a-mi face un scurt istoric al tatuajelor, din preistorie si pana la redescoperirea lor de catre civilizatia noastra iudeo-crestina, o data cu marile calatorii din epoca Renasterii. "Inainte de asta, o bula papala din secolul al XII-lea le interzisese definitiv crestinilor sa se tatueze." Vorbim si despre raspandirea recenta a modei tatuajelor in Europa de Est, fosta comunista, unde pana nu demult tatuajele erau asociate cu un comportament antisocial. In timpul blocului comunist, numai puscariasii si unii marinari aveau tatuaje. Astazi insa, daca ne uitam fie si numai la polonezii de pana in 35 de ani, vedem cum tatuajele s-au extins din Occident spre o intreaga franja a populatiei tinere din Europa de Est.
Familia lui Rouslan vine, la randul sau, din Est. Tatal armean, mama ucraineanca, iar el nascut in Franta. Familia armeana Toumaniantz, spune Rouslan, era foarte bogata, cu mari proprietati in Imperiul Tarist si in Iran. Aeroportul din Teheran a fost, de altfel, construit pe un teren apartinand unui Toumaniantz. Nascut in Franta, Rouslan a copilarit in Tahiti, unde tatal Toumaniantz s-a stabilit pentru a le preda localnicilor limba franceza. Franceza este si principala limba a lui Rouslan, care, pe vremea cand inca mai avea o fata nemitologica, a studiat slavistica, el vorbind si astazi foarte bine rusa. Armeana insa, deloc – tatal sau nu i-a transmis limba. Relatiile cu tatal nu par a fi fost vreodata foarte bune, insa ma pazesc, din pudoare, sa sugerez vreun conflict psihanalitic la originea unei atat de intense automutilari precum cea la care s-a dedat el. Parintii lui au ramas in Tahiti, iar Ruslan isi vede mama doar o data la doi ani. Despre tata nu prea vrea sa vorbeasca. Ce crede mama lui despre ceea ce a facut el cu fata sa? "Gaseste ca e insuportabil, inadmisibil", ofteaza Rouslan putin excedat, "insa vede ca nu mai e nimic de facut". Ia te uita, daca merge sa-si vada mama o data la doi ani, inseamna ca ia avionul… Cum poate el trece prin detectoarele de metal fara sa le faca sa se deregleze piuind? Rouslan aluneca peste intrebare spunandu-mi ca cel mai adesea nu se intampla nimic, ca aparatele nu suna, lucru de care ma indoiesc, daca e sa imi amintesc numai de cate ori, la aeroport, a trebuit sa-mi scot centura si pantofii care se incapatanau sa sune cand treceam prin detector.
Dar calatorind sau mergand la cumparaturi, nu se simte el oare un pic apasat de privirile celorlalti? "Catusi de putin", spune el si il citeaza de indata pe Nietzsche, despre cum omul deosebit trebuie sa ocoleasca gloata, sa se tina departe de cei pe care mizantropul filosof ii numea "muste otravite". Otravite si proaste, cum au fost toti acei ziaristi care s-au copiat unul pe altul afirmand, un timp, ca Rouslan ar fi roman: "Or fi vazut pe vreo depesa in engleza «Armenian», din care incultii au facut «Romanian»". Cu toate acestea, pronuntand "muste otravite", vocea sa capata un soi de ecou de singuratate. si atunci, indraznesc sa pun intrebarea: cum e cu viata sa amoroasa si sexuala? Aici, vocea se intuneca de-a binelea… "Pai, nu prea am." Desi in curand cvadragenar (a implinit 37 de ani), Rouslan a trait o singura data cu o femeie, mult mai in varsta decat el si care avea doi copii. "Nu am gasit inca persoana potrivita", spune el, parca pe un ton de scuza. Consecinta e ca Rouslan are o viziune relativ mecanicista asupra relatiilor amoroase, pe care le compara cu ritualurile codificate care au loc intre maimutele primate, gorile, urangutani si cimpanzei. Exista acolo intotdeauna un mascul dominant caruia ceilalti i se supun si care are acces la toate femelele pe care le doreste. Ascultandu-l, aproape ca il vad facand apologia castitatii, a neprihanirii si a abstinentei sexuale. Probabil ca este o evolutie fatala atunci cand te pui in asemenea fel la marginea societatii, transformandu-ti chipul intr-o mandala care nu tine cont de nici o simbolica traditionala.
si deodata, iata-l ca aluneca spre cu totul altceva: devine vehement si veninos atunci cand incepe sa vorbeasca despre America, Rouslan facand parte, dupa cum imi dau seama imediat, din categoria americanofobilor viscerali, din secta celor pentru care tot raul din lume vine din SUA. Toate cliseele ies, lent pronuntate, din gura sa. Atacurile de la New York, din 11 septembrie 2001, au fost puse la cale de catre CIA, americanii nu vor altceva decat sa domine planeta si, de altfel, nici nu au mers vreodata pe Luna. Imaginile de pe Luna din 1969 nu erau altceva decat un clip filmat intr-un hangar din SUA, o mizanscena grosolana, turnajul fiind realizat de regizorul Stanley Kubrick, cel cu "Odiseea Spatiala".
Dar de unde stie el toate astea, il intreb, dat fiind ca nu are televizor si nu citeste niciodata ziarele. De unde are informatiile care ii permit sa aiba convingeri atat de definitive? De unde? "De pe internet, tiens", face el!… Gasesti totul pe internet!…
Rouslan face parte, asadar, solid si definitiv, din grupul de adepti ai teoriei conspiratiilor, din randul celor care nu vad mersul lumii altfel decat din perspectiva unui complot ascuns, a unor teluri tainuite, teluri care, in ultima instanta, se reduc la un singur lucru: dominatia mondiala, controlul planetei, lucruri pentru care maestrii oculti din culise ce vor sa ne incalece sunt gata de orice. Puterea este afrodiziacul suprem, stie Rouslan, desi experienta lui cu afrodiziacele pare relativ limitata.
La un nivel mai terre-à-terre, Rouslan, omul cu copilaria forfecata intre Paris si Tahiti, cu parinti ex-sovietici si nu foarte calzi, si-a creat o identitate extrema, pe care si-o traieste singuratic. "Tatuajele au ajuns si in Europa de Est", repet eu, dar dovada ca e vorba de ceva inca privit ca o bizarerie marginala e faptul ca, in unele limbi, cum e romana, nici nu exista un termen pentru aceasta meserie… Nimeni nu stie daca trebuie spus "tatuator", "tatoueur", "specialist in tatuaje" etc. "Asa e, da", intervine Rouslan, "dar in Occident, in schimb, in special in Europa de Nord, tatuajele au fost intotdeauna foarte raspandite, astfel incat nimeni nu se mai mira sa vada pensionari tatuati ca niste pirati sau adolescente purtand tatuaje care inainte ar fi fost asociate cu prostitutia."
Cu toate acestea, ramasese o parte a corpului, fata, care parea a fi la adapost. La urma urmei, intreaga civilizatie europeana s-a construit pe simbolica fetei. Un om ca Rouslan insa nu mai corespunde codurilor civilizatiei noastre. Pentru un asemenea om, diferenta dintre trei si 56 de stele tatuate pe fata e doar o chestiune de timp si tehnica. Amarata de adolescenta flamanda de la tara, care i-a cerut sa-i tatueze stele pe fata, va pierde, probabil, procesul. Nu iti pui chipul ca pe o pagina alba in mainile unui om care se comporta potrivit unor coduri ce nu au nimic in comun cu cotidianul nostru, indiferent ca traim in Est sau in Vest. Nu il lasi sa-ti scrijeleasca pe fata simboluri in a caror forta nu crezi. Rouslan e dincolo de simbol. La urma urmei, el ar putea sa-si insuseasca mottoul lui Descartes: "Larvatus prodeo" – "Avansez mascat".
