Robert Gojceta, curator de animale marine la Attica Park – Atena, Grecia, a fost invitat în Constanța, de către conducerea Complexului Muzeaș de Științe ale Naturii, să evalueze situația de la Delfinariul din oraş. Belgianul, membru în comitetul de specii în cadrul Asociației europene pentru animale acvatice, cu 25 de ani de experiență în studiul comportamentului delfinilor și orcilor, a lucrat până acum cu 80 de animale în întreaga lume, din America de Sud în Europa.
„Acum activează în Atena, unde are șapte delfini. Lucrul cu aceste animale nu înseamnă un simplu contact cu ele, un simplu antrenament, ci și o cunoaștere aprofundată a lor și a comportamentului lor”, a declarat Adrian Bîlbă, directorul Complexului Muzeal de Științe ale Naturii.
Să ai grijă de mamifere marine, spune Robert Gojceta, înseamnă, de fapt, să fii atent la mai multe aspecte, cum ar fi clădirea în care stau delfinii, bazinul, calitatea apei, îngrijirile medicale care li se acordă, hrana și prepararea ei, modul în care este pregătit personalul. Este a doua sa vizită în Constanța, precedenta a avut loc în urmă cu doi ani și jumătate. „Prima impresie este bună, delfinii sunt într-o formă foarte bună”, a explicat grecul despre Delfinariul constănţean.
„Am visat la asta de când eram copil“
Robert Gojceta a povestit că a visat să lucreze cu delfinii încă de când era copil. ”Nu știu de ce, probabil am vizitat delfinarii împreună cu familia, cum este cel din Constanța, și am spus că asta vreau să fac.” L-am întrebat ce a învățat de la delfini, după 25 de ani de activitate. „Învățăm totdeauna ceva de la delfini, de la animale, în general. Înveți mult de la tine însuți, atunci când lucrezi cu animalele, pentru că atunci când ești cu animalele ai o mare responsabilitate. Delfinii cu care lucrăm trăiesc într-un mediu în care nu au ales să fie. Noi îi punem acolo și sunt 100% dependenți de noi. Deci, în primul rând acest lucru sădește în tine un sentiment de responsabilitate. Nu e un serviciu despre care poți să spui că durează opt ore. Te gândești că te duci acasă, dar delfinii stau acolo. Sunt bine? Le este frig? Le este cald? Sunt fericiți? Le este foame? Vor să se joace? Eu spun că ești antrenor de delfini 24 de ore din 24, nu poți fi numai 8 ore pe zi”, a declarat Robert Gojceta.
O mare responsabilitate
Grecul spune că antrenorii de delfini învață tot timpul ceva despre modul de comportament al mamiferelor. „Să îi antrenezi este distractiv, dar să faci ceea ce trebuie pentru ei este mai bine. Delfinii sunt animale hiperactive în mare, își petrec jumătate din timpul vieții căutând hrană. Înoată mult, de aceea oamenii sunt împotriva delfinariilor, spun că bazinele sunt mici, că marea este atât de mare și că delfinii înoată kilometri întregi, că este o cruzime să îi ținem în spații închise. Ei se mișcă atât de mult pentru că sunt în căutare de mâncare. Trebuie să se miște, să vâneze, să colaboreze unii cu alții, e dificil să o facă singuri. Sunt foarte activi pentru a supraviețui. Migrează pentru a da naștere puilor, să scape de prădători. Într-un mediu ca acesta, nu au prădători, apa este excelentă, au hrană. Pare că e grozav. Dar animalele sunt programate să vâneze, să scape de prădători. De aceea, este important să îi stimulăm, din punct de vedere fizic – trebuie să se miște –, dar și mental. Acest lucru se face prin activități. Spuneți-i spectacol, antrenament, terapie asistată cu delfini, programe interactive, cercetare, jocuri, orice. Trebuie să fie activi. Nu e nimic mai crud decât să pui un delfin în bazin și să nu faci nimic”, a precizat Robert Gojceta. Dacă le dai numai hrană și atât, îi distrugi din punct de vedere psihologic.
Delfinariile se transformă în centre de știință
Toate cele de mai sus se aplică în delfinariile din lume. Acestea nu mai sunt simple centre de distracție, așa cum a fost primul delfinariu din lume, cel deschis în Florida, în 1938. În decursul anilor, atitudinea s-a schimbat, la fel cum s-au schimbat și cunoștințele pe care veterinarii le au despre delfini. S-au schimbat și tehnicile de antrenament, calitatea apei în care stau, dar și etica. ”De ce ținem delfinii sub supraveghere umană? Nu-mi place să spun captivitate, e un cuvânt rău, pentru că este opusul libertății. Prefer să spun mediu controlat. Cum justificăm acest lucru? Dacă faci numai spectacol, e foarte greu de justificat. În multe țări, circurile cu animale dispar. Există presiune și asupra delfinariilor. Pentru mine, singurul motiv prin care putem justifica, în viitor, existența lor este educația. Cred că misiunea unor astfel de locuri este ca atunci când oamenii pleacă din delfinarii să știe mai mult despre delfini decât atunci când au venit. Dacă poți să le dai informații despre aceste animale, ți-ai îndeplinit misiunea”, a precizat Robert Gojceta. Distracția nu este incompatibilă cu delfinii, mai ales în ceea ce privește relația cu copiii. Noul concept folosit însă în industrie este ”edutainment”, adică ”educare prin spectacol”.
PERICOL. 100.000 de delfini, uciși anual doar în Pacific
Delfinii se confruntă cu pericole mari în libertate. Numai în Oceanul Pacific, spune Gojceta, 100.000 de mamifere mor în fiecare an ucise, practic, de plasele pescarilor. Mulți activiști pot fi agresivi în ceea ce privește delfinariile și delfinii din ele, dar, atrage atenția curatorul, „în aceste cazuri vorbim numai despre câteva exemplare, în timp ce, în libertate, populații întregi au de suferit din cauza poluării, a pescuitului etc. Nu spun că viața într-un delfinariu este mai bună decât cea în libertate, dar spun că în libertate se confruntă cu pericole”.
