Deşi cercetătorii ştiau că au existat crime în masă în lagărele de la Treblinka (Polonia), din mărturiile puţinilor supravieţuitori şi ţăranilor polonezi, nu au reuşit niciodată să le identifice cu precizie. Recent, cercetătoarea Caroline Sturdy Colls şi echipa ei au reuşit să găsească locul unde au fost săpate mai multe gropi comune, precum şi locul unde au fost construite două camere de gazare, relatează BBC News.
Cu ajutorul unor tehnologii non-distructive – georadarul, prospectări electrice şi prospecţiuni magnetice– echipa de arheologi condusă de Caroline Strudy Colls a reuşit să identifice mai multe gropi comune şi camerele de gazare unde au fost omorâţi aproape un milion de oameni, evrei şi romi.
Naziştii au părăsit Treblinka II (lagăr de exterminare) în 1943, moment în care au distrus toate urmele lagărului de exterminare, au plantat pomi şi au sădit panseluţe. Un raport din 1946 al investigatorilor care cercetau crimelor naziştilor arăta că s-a descoperit „o pivniţă în care rămăseseră corespondenţe arse, fundaţia unei clădiri de birouri şi un puţ vechi” şi, din loc în loc, „urme de garduri arse, bucăţi de sârmă ghimpată şi bucăţi de pavaj stradal”.
Au mai descoperit rămăşite umane în pământ, când au săpat, iar, la suprafaţa solului, „mari cantităţi de cenuşă amestecată cu nisip şi multe oase de om”. Totuşi, aşa cum au declarat, nu au găsit nici gropi comune, nici morminte.
Deşi existau mărturii care atestau existenţa mormintelor evreilor în zonă, întrucât nu s-au găsit prea multe dovezi fizice, au început să apară suspiciuni, ajungându-se până la îndoieli dacă acolo chiar a fost şi un lagăr de exterminare, a explicat arheologul Caroline Sturdy Colls pentru BBC.
Caroline Sturdy a demarat cercetările în 2010 şi a descoperit mai multe gropi în graniţele fostului lagăr. Unele au fost făcute de ţăranii polonezi care căutau aurul cu care se credea că ar fi fost îngropaţi evreii (există o controversă legată de acest fapt, întrucât Polonia neagă cum că ţăranii ar fi încercat să profite de pe urma nenorocirilor evreilor, n.r.), însă o parte din gropile descoperite se potrivesc cu descrierile făcute de martori, care indicau mormintele comune şi crematoriile.
Una dintre aceste gropi are o lungime de 26 metri, o lăţime de 17 metri, este adâncă de cel puţin patru metri, are o pantă la vest şi o rampă la est. Încă cinci gropi de diferite mărimi şi cel puţin la fel de adânci au fost identificate în zonă. Luând în considerare mărimea şi aşezarea, mai mult ca sigur este vorba de gropi comune, a arătat cercetătoarea.Totuşi, nu s-au făcut excavaţii, întrucât tradiţia evreiască nu permite exhumarea morţilor, a mai precizat Sturdy.
Fotografiile din spaţiu din anii ’40 au putut fi, astfel, completate cu imagini din satelit, GPS şi tehnologii care analizează solul. Totuşi, aceste instrumente nu pot detecta rămăşiţele umane. Metodele folosite de arheologi arată diferenţa dintre pământ şi ceea ce este îngropat în el şi, pe baza informaţiilor transmise de aparate, cercetătorii pot stabili unde au existat clădiri şi unde sunt gropile comune.
De asemenea, aparatele au descoperit şi două fundaţii de cărămidă. Cercetătoarea a explicat că, cel mai probabil, este vorba de camerele de gazare. Potrivit mărturiilor, erau singurele clădiri din lagăr construite din cărămizi.
Spre deosebire de Auschwitz, la Treblinka nu au existat crematorii de la început (în 1941, s-a construit lagărul de muncă forţată de la Treblinka I, n.r.), pentru că s-a luat decizia arderii cadavrelor odată cu aplicarea soluţiei finale (Operaţiunea Reinhard, 1942- exterminarea evreilor- gazarea şi arderea cadavrelor în crematorii, n.r.), a mai explicat cercetătoarea.
Ordinul de exhumare şi ardere a cadavrelor a venit la Treblinka abia în 1943. Rapoartele bazate pe mărturii arată că trupurile exhumate au fost arse pe ruguri improvizate din lemn şi bucăţi din calea ferată, iar cenuşa lor a fost îngropată în aceleaşi gropi comune din care fuseseră scoase cadavrele. Totuşi, s-a descoperit recent că oasele nu ard complet decât la temperaturi foarte mari, în condiţii speciale, ceea ce înseamnă că cenuşa cadavrelor conţine încă foarte multe oase. Astfel, se explică de ce la Treblinka, mai ales după ploaie, se văd oase ieşind din pământ, arată Caroline Sturdy Colls.
Arheologii vor continua cercetările la Treblinka, pentru a stabili exact de câte gropi comune e vorba şi câţi oameni şi-au pierdut vieţile acolo.
Între 870.000 şi 925.000 de oameni- copii, femei şi bărbaţi- de origine evreiască şi romă evrei au fost omorâţi în lagărul de exterminare de la Treblinka, confom informaţiilor Muzeului Memorial al Holocaustului din Statele Unite. .
Evreii aduşi la Treblinka treceau printr-un proces de selecţie: cei care erau apţi de muncă erau lăsaţi să muncească la Treblinka I, iar ceilalţi erau trimişi la Treblinka II, unde erau omorâţi pe loc. În 1943, Treblinka II a fost desfiinţat, iar Treblinka I şi-a continuat activitatea până în 1944. Când trupele sovietice au avansat către lagăr, soldaţii SS au omorât evreii rămaşi- al căror număr este estimat între 300 şi 700, şi au evacuat lagărul. Trupele sovietice au ajuns în lagăr la sfârşitul lui iulie 1944. Pentru mai multe informaţii privind lagărul de la Treblinka, accesaţi aici pagina Muzeului Memorial al Holocaustului din Statele Unite.
