» Cand sunt intrebati cum isi vad ei actualmente standardul de viata sau, formulat mai traditional, nivelul de trai, foarte multi croati raspund spontan ca "inainte" era mai bine. "Inainte" inseamna in perioada comunismului.
Era mai bine sub Tito, ba chiar si pana sa se destrame Iugoslavia in primii doi ani ai lui Milosevici.
Sigur, nimeni nu il regreta pe acesta, dat fiind lantul de orori al razboaielor fratricide, insa oamenii inca isi amintesc cate puteau sa cumpere dintr-un singur salariu. Preturile erau pe atunci mult mai mici decat astazi, comparate cu salariul mediu, iar somajul era aproape inexistent.
Cum era "inainte"
Desigur, nu trebuie sa deducem de aici ca astazi croatii ar fi patrunsi de nostalgia comunismului. Chiar si in Occident oamenii in varsta spun ca "inainte" era mai bine. Exista intotdeauna un "inainte" mitic cu care epoca noastra vulgara nu se poate compara. Apoi, e drept, Iugoslavia nu a fost niciodata o tara comunista ca toate celelalte. Croatia si Slovenia erau chiar cele mai putin comuniste dintre toate, vecine fiind cu Italia si Austria. In Croatia se respecta proprietatea privata, iar in magazine se puteau gasi multe produse occidentale. Croatii puteau calatori in Occident fara viza. Sute de mii de croati lucrau ca "Gastarbeiter" in Germania, Austria si Elvetia.
In fiecare an, Croatia primea milioane de turisti, in primul rand occidentali care mergeau pe Coasta Dalmata, dar si cehoslovaci, polonezi si maghiari. Croatii nu erau asadar izolati de restul planetei cum au fost, de pilda, romanii, bulgarii, albanezii sau sovieticii. Calatorind, ei puteau cumpara lucruri scumpe in Italia si lucruri ieftine in Bulgaria. Mergand doua ore cu masina, orice croat putea sa se repeada pana la Trieste, principalul oras italian de frontiera, unde-si cumpara, daca ii dadea mana, haine la moda. De multe ori era chiar mult mai ieftin sa mergi sa cumperi in Italia produse care in Croatia ar fi costat mai mult.
In Austria si Germania, croatii cumparau televizoare, electronica si masini. In Ungaria se duceau dupa vinuri ieftine, branzeturi si salamuri. Acum insa s-a ajuns in situatia paradoxala in care preturile au crescut la nivelul Occidentului, in vreme ce salariile au ramas mici, ceea ce face ca oamenii sa nu prea mai calatoreasca. Benzina e scumpa si nu mai e nici un chilipir sa mergi sa cumperi in alta parte ceea ce ai acasa la acelasi pret. In continuare, unele lucruri raman mai scumpe in Croatia decat in majoritatea tarilor vecine. TVA in Croatia este de 22%.
Schimbarile postcomuniste
Modul de viata al croatilor s-a schimbat enorm in ultimele doua decenii. Intr-o prima etapa, tara a fost devastata de razboi. Distrugerile provocate de agresiunea sarba au fost estimate la peste 35 miliarde euro. Economia trebuia in acei ani sa finanteze efortul militar, asa incat impozitele erau foarte mari si au ramas asa. Taxele la import erau de asemenea foarte ridicate, iar capacitatea de productie a scazut. Asa se explica de ce majoritatea preturilor sunt astazi in Croatia identice cu cele din Occident, ba chiar in unele cazuri mult mai ridicate. Croatii s-au resemnat insa cu asta, ceea ce si explica in parte apatia politica din tara.
Croatia nu face parte din Uniunea Europeana, dar regulile concurentei functioneaza la Zagreb exact ca in UE. Astazi nu se mai mira nimeni ca pana si produsele locale, cele mai multe de buna calitate, e drept, costa la fel de mult ca si produsele de import echivalente. O sticla de apa minerala croata costa la fel de mult cat o sticla de Perrier in Bruxelles.
Turistii sunt la fel de uluiti de frumusetea tarii pe cat sunt neplacut surprinsi de preturile ridicate. Ideea generala in Vest este ca tarile Europei de Est ar trebui sa fie mult mai ieftine. Din pacate pentru toata lumea, nu este cazul Croatiei. Cei mai informati dintre turisti, chiar si dintre occidentali, vin cu mancare de acasa in cazul in care calatoresc cu masina.
Locuintele si urbanismul
si mai flagranta este situatia in ceea ce priveste locuintele si terenul. In Istria si pe Coasta Dalmata, pretul caselor si al vilelor este mai ridicat decat in Toscana sau pe coasta Spaniei. Actuala criza financiara ar putea, e drept, sa duca la o relativa scadere a preturilor, dar in momentul in care piata imobiliara va fi deschisa strainilor se va produce un fenomen invers. In momentul de fata, in Zagreb pretul unui apartament urca de la 2.000 euro pe metru patrat, in schimb, in Dubrovnik sau Rovinj pretul poate depasi 10.000 euro pe metru patrat.
In timpul comunismului, majoritatea oamenilor locuiau in apartamente de stat. Statul confiscase locuintele celor care emigrasera imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial. Dupa caderea comunismului, cei care locuiau in apartamente apartinand statului au putut sa si le cumpere la preturi mai mult simbolice. Unii oameni si-au putut recupera proprietatile confiscate. A inceput insa in acelasi timp o frenezie a constructiilor. Dat fiind ca bancile ofereau imprumuturi relativ usor, preturile constructiilor au urcat. Asa se face ca pretul rambursarii unui imprumut ipotecar reprezinta astazi aproximativ jumatate dintr-un salariu, dar si chiriile inghit, la randul lor, cam jumatate din salariile locatarilor.
Urbanismul croat are reguli mai stricte decat in tarile vecine sau in Balcani in general. Sub influenta acelei culturi de Mittel Europa, mostenita de la Imperiul Austro-Ungar, orasele Croatiei sunt in general foarte curate. Sistemul de colectare a gunoaielor, de pilda, functioneaza ca in orice oras occidental. Rareori se vad saci de gunoaie abandonati pe trotuar sau mormane de resturi menajere lasate oriunde. In Zagreb, containerele cu gunoaie se golesc o data la doua zile. In timpul verii, cand poate fi foarte cald, gunoaiele sunt luate zilnic. In schimb, familiile platesc taxe comunale pentru ridicarea gunoaielor la fel de mult cat se plateste in München sau Bruxelles si la fel se intampla in cazul facturilor de telefon, apa sau electricitate.
Discrepanta preturi-salarii
Desigur, oamenii se plang in permanenta de discrepanta uriasa dintre preturi si salarii. Croatii nu au sansa romanilor si a bulgarilor de a se putea alimenta la preturi relativ moderate. Asa se face ca, desi salariile croatilor sunt mai ridicate decat cele ale romanilor, in realitate puterea lor de cumparare este mai mica. Salariul mediu e de 700 euro, dar exista diferente enorme intre cei bine platiti si cei mai de jos, ceea ce explica de ce la scara nationala se ajunge la o medie de 700 euro. Diferentele se repercuteaza si in domeniul pensiilor, intre minimul garantat de 220 euro pe luna pana la peste 1.000 cat primesc cei care au contribuit o viata intreaga.
Speranta de viata a croatilor este relativ ridicata in comparatie cu tarile vecine, in schimb, indicele demografic scade. Statisticile oficiale arata ca Croatia pierde in fiecare an circa 60.000 de locuitori. Dintr-o populatie de 4,4 milioane, peste un milion sunt pensionari. Asta inseamna ca nu peste mult timp plata pensiilor va deveni o grea povara pentru un stat in care traieste o populatie din ce in ce mai imbatranita.
Cu toate astea, putini croati emigreaza astazi. Nu multi simt nevoia de a pleca, intrucat in anumite sectoare, cum ar fi in informatica sau management, salariile sunt foarte bune si in Croatia. Nu salariile constituie principala problema a oamenilor, ci preturile. Croatia a primit chiar un numar relativ ridicat de imigranti, in special din Bosnia, unde situatia economica este dificila. Expertii au calculat, de altfel, ca daca actuala crestere economica va continua in acelasi ritm, atunci Croatia va fi nevoita curand sa importe mana de lucru. Deja in anumite domenii, cum ar fi constructiile si turismul, mana de lucru s-a rarit. Zece milioane de turisti pe an implica o infrastructura foarte solida.
Vacante acasa
Croatii prefera in general sa-si petreaca vacantele de vara la ei acasa, insa iarna foarte multi merg in strainatate la schi, in special in Slovenia, Austria si Italia. Slovenia, care in timpul comunismului avea aceleasi standarde ca si Croatia, a devenit intre timp cea mai bogata dintre tarile est-europene recent intrate in UE, cu conditii de viata mai ridicate decat in Portugalia sau Grecia. Preturile in Slovenia sunt mai coborate, iar salariile – mai mari decat in Croatia.
Croatia nu a avut niciodata o industrie a automobilului, iar oamenii prefera in general masinile germane. Statul a investit foarte mult in construirea autostrazilor, lucru absolut indispensabil, dat fiind numarul turistilor, dar si faptul ca teritoriul tarii este extrem de alungit, cu distante mari intre localitatile importante.
Dat fiind ca preturile sunt legate de miscarile financiare ale globalizarii, este greu de crezut ca ele ar putea sa scada in viitorul apropiat. Evolutia pe termen mediu va mai depinde si de ceea ce se va intampla in restul Europei. Inca o data, salariile sunt mai ridicate decat in Romania sau Bulgaria, insa in acelasi timp taxele si impozitele sunt mari, ceea ce nu ii da Croatiei nici un avantaj in materie de investitii externe. Majoritatea investitiilor straine se fac mai degraba in sectorul serviciilor decat in productie. Peste tot au aparut nenumarate centre comerciale, restaurante si supermarketuri. Putina lume investeste insa in industrie sau in agricultura. si, in sfarsit, ceea ce croatii regreta cel mai mult este disparitia treptata a lucrurilor cu care ei fusesera obisnuiti in timpul comunismului: un sistem de invatamant si asistenta medicala gratuite si de inalta calitate.
Preturile in Croatia
›› Salariul mediu – 700 euro
›› Pensia medie – 220-300 euro
›› Paine franzela – 1 euro
›› Bere (0,450 l) – 2 euro
›› Un kg de carne – aprox. 7 euro
›› Un ziar – 1 euro (de ex. Jutarnji List)
›› O cafea la o cafenea medie – 1 euro
›› Chirie apartament
2 camere – 500-750 euro
›› Pret spatiu locativ – 2.000 euro x m2
