Moartea tragică a fostului fundaş la FC Universitatea Craiova a bulversat lumea sportivă din România. Cu toate că era foarte bolnav, fotbalistul a dat dovadă de un caracter puternic ce nu ar fi indus niciodată ideea că ar putea recurgă la acest gest necugetat.
Sociologul Marius Pieleanu a declarat pentru România Liberă că, în ceea ce priveşte sinuciderea lui Costică Ştefănescu, fostul fundaş la FC Universitatea Craiova, ”a fost un om raţional şi echilibrat, nu a prezentat niciodată caracteristici care să denote tendinţe sinucigaşe. El a fost dintotdeauna un om foarte puternic”.
Pe de altă parte, presa scrie că soţia fostului fotbalist susţine că Ştefănescu nu s-a sinucis şi că a fost victima unui accident, el fiind sub influenţa calmantelor în momentul în care a căzut pe fereastă.
Mai mult, Marius Pieleanu spune că românii nu au gena sinuciderii în sânge. Sociologul a mai spus că actul suicidal are un caracter întâmplător pentru că este o formă extremă de egoism şi de voinţă.
“Putem spune că doar populaţiile fino-ugrice au tendinţe sinucigaşe. Ungaria, spre exemplu, este printre primele ţări din Europa la numărul de sinucideri pe an. La fino-ugrici, am putea spune că e o genă. În cazul populaţiilor ortodoxe însă, cum sunt românii, grecii sau ruşii, oamenii care au probleme nu apelează la suicid, ci preferă să apeleze la alte metode, cum sunt preoţii”, a declarat Pieleanu pentru România Liberă.
Suicidul este un gest de extremă violenţă
Depresia poate provoca sentimente de inutilitate, disperare şi auto-îndoială, care devin, în unele cazuri, “de nesuportat”, iar oamenii recurg la sinucidere, în speranţa că vor înlătura aceste sentimente.
“Suicidul este un gest de extremă violenţă ce atrage după sine sentimente de teamă, frică şi regret. De-a lungul timpului, sinuciderea a devenit o influenţă socială de proporţii, o contagiune socială care tinde să se instaleze în interiorul comunităţii şi să fie percepută drept singura soluţie de eliberare de probleme”, a declarat sociologul Hanibal Dumitraşcu pentru România Liberă.
Costică Ştefănescu nu este primul caz de sinucidere printre personalităţile româneşti considerate caractere puternice. Încă de acum trei ani, tot mai multe personalităţi au ales să se sinucidă, în loc să apeleze la specialişti pentru a-şi rezolva problemele financiare, judiciare, emoţionale sau problemele de recunoaştere a talentului. Unii dintre aceştia au fost salvaţi în ultima clipă – fostul prim-ministru al României, Adrian Năstase sau creatoarea de modă Zina Dumitrescu.
Sinucideri în lumea artiştilor
Alţii şi-au dus planul sinuciderii la capăt şi, pe lângă suferinţa apropiaţilor, au provocat mari dispute, unele ajunse în justiţie. Unul dintre aceste cazuri este sinuciderea cântăreţei Mădălina Manole, care a fost găsită moartă în vara lui 2010, în locuinţa sa din Otopeni, chiar în ziua în care ar fi împlinit 43 de ani. Procurorii au decis că artista s-a sinucis prin ingerarea unui pesticid puternic şi au dispus neînceperea urmăririi penale pentru Petru Mircea, soţul artistei şi principalul suspect. Deşi părinţii artistei au făcut recus, instanţa nu şi-a schimbat decizia, mai ales după ce experiţii grafologi au ajuns la concluzia că motivul sinuciderii l-a reprezentat pierderea faimei.
Câteva luni mai târziu, lumea muzicală a fost lovită de o nouă sinucidere. Soprana Roxana Briban, în vârstă de 39 de ani, s-a sinucis, în noiembrie 2010, în locuinţa ei din Bucureşti.
În decembrie 2011 o altă cântăreaţă s-a sinucis. Mălina Olinescu, devenită cunoscută în urma participării la emisiunea “Şcoala vedetelor”, s-a aruncat de la etajul 6 al blocului în care locuia. Potrivit lui Călin Geambaşu, prietenul artistei, Mălina ameninţa de aproape doi ani că se va sinucide din cauza problemelor de comunicare pe care le avea cu iubitul ei.
Un alt artist care a încheiat socotelile cu viaţa mai devreme este fiul prezentatorului de televiziune Florin Călinescu, Luca Călinescu, care s-a sinucis în aprilie 2012 în Praga. Luca avea numai 24 de ani şi era asiatent de producţie la realizarea unui scurtmetraj, iar motivul sinuciderii a fost depresia.
“Artiştii au o subcultură care diferă destul de mult de cultura de masă. Ei prezintă o anomie socială şi tendinţele de suicid sunt mult mai mari”, a explicat sociologul Marius Pieleanu.
Sinucideri în lumea afacerilor
Sinuciderile nu au fost alese doar de către artişti, ci şi de oameni de afaceri. Unul dintre cei mai cunoscuţi oameni de afaceri din industria alimentară, Constantin Spak. şi-a pus capăt zilelor în aprilie 2011, de teamă să nu aibă iarăşi cancer, boală de care suferise cu un an înainte. Afaceristul oltean şi-a înfipt de trei ori cuţitul în piept.
Tot în 2011 s-a sinucis şi patronul celebrului restaurant “La Cocoşatu’”, Ion Oiţă. Patronul a fost găsit spânzurat într-o anexă a localului de către un barman.
După accidentele de maşină, sinuciderea e cea mai frecventă situaţie de moarte prematură
În România, sinuciderile reprezintă 25 la sută din totalul morţilor violente necauzate de boli, cu doar trei procente mai puţine decât decesele survenite în urma accidentelor rutiere, potrivit unui raport al Institutului Naţional pentru Medicină Legală (INML) din 2012.
O rezoluţie a Parlamentului European adoptată în 2009 arată că sinuciderea pe fond depresiv este cea mai frecventă situaţie de moarte prematură pe continent, numai în Uniunea Europeană numărul sinucigaşilor ete aproape de 60.000 pe an.
Cel mai folosite modalităţi de sinucidere sunt spânzurarea (82% din cazuri), intoxicaţia voluntară (6%) şi aruncarea de la înălţime (5%), potrivit aceluiaşi raport al INML.
Cu toate că numărul sinuciderilor atinge cote alarmante, potenţialii sinucigaşi nu fac parte din priorităţile autorităţilor, iar sistemul sanitar din România îi ignoră cu desăvârşire.
Biletele de adio, de la foaia de hârtie la sms-uri şi mail-uri
În Bucureşti au loc anual aproximativ 150 de morţi suspecte. Cele mai mai multe dintre acestea sunt sinucideri. Potrivit poliţiştilor de la Serviciul Omoruri al Poliţiei Capitalei, motivele pentru care sinucigaşii recurg la acest gest sunt variate. Unii se sinucid din cauza bolilor foarte grave de care suferă, alţii din motive sentimentale. Cel puţin asta reiese din biletele de adio pe care le lasă familiilor. Alţii nu specifică motivul pentru care au făcut acest gest.
Poliţiştii mai spun că, în ceea ce priveşte biletele de adio, mai noi, sinucigaşii lasă mesajele către rude pe sms-uri şi pe mail-uri. Uneori acestea sunt greu de găsit, deoarece de multe ori suntsalvate în telefoanele victimelor sau chiar în drafturile mail-urilor.
