Patrimoniu cultural de exceptie, cetatea Rupea este situata pe un masiv de bazalt in apropierea importantului drum de comunicatie ce lega Transilvania de Moldova si Tara Romaneasca prin pasurile sud-estice. Prima ei atestare documentara dateaza din 1324 (Castrum Kuholm), cand a servit ca loc de refugiu al sasilor rasculati impotriva lui Carol Robert, regele Ungariei. In prima faza, mai veche decat colonizarea germana, s-a constituit cetatea de sus. Cetatea de mijloc a fost ridicata in secolul al XV-lea si largita la inceputul secolului al XVII-lea. Cetatea de jos a fost construita in secolul al XVII-lea. Din pacate, acum Rupea este lasata in paragina. Nici un ghid tiparit si nici macar niste scari pe cararea din padure pe care se urca la cetate.
» Oricine a trecut vreodata pe DN 13, la jumatatea drumului dintre Brasov si Sighisoara, nu se poate sa nu fi observat, pe un deal, la 500 metri inaltime, Cetatea Rupea. Vazuta de pe drum, aceasta pare solida si impunatoare, insa, odata ajuns intre zidurile ei, turistul traieste impresia ca se afla intr-o cetate care cu greu a supravietuit unui bombardament.
Pesemne aceasta este soarta cetatilor romanesti. Dupa ce in ele s-au refugiat generatii de localnici din fata diferitelor invazii, miile de mostenitori feriti de atacul dusmanului nu sunt in stare sa conserve zidurile care odinioara ii aparau pe stramosii lor. Patrimoniu cultural de exceptie, Cetatea Rupea este situata pe un masiv de bazalt, in apropierea importantului drum de comunicatie ce lega Transilvania de Moldova si de Tara Romaneasca prin pasurile sud-estice. Prima ei atestare documentara dateaza din 1324 (Castrum Kuholm), cand a servit ca loc de refugiu al sasilor rasculati impotriva lui Carol Robert, regele Ungariei. Sistemul de fortificatii consta in trei incinte. In prima faza, mai veche decat colonizarea germana, s-a constituit cetatea de sus. Cetatea de mijloc a fost ridicata in secolul al XV-lea si largita la inceputul secolului al XVII-lea. Cetatea de jos a fost construita in secolul al XVII-lea. "Aspectul actual al fortificatiilor este rezultatul multiplelor adaugiri, transformari si reparatii", scrie pe panoul de la intrare, insa urmele reparatiilor recente sunt invizibile. In decursul istoriei, Cetatea Rupea a constituit un loc de refugiu pentru populatia satelor din imprejurimi in fata repetatelor asedii din partea turcilor si tatarilor. Nici turcii, nici tatarii nu ar fi intampinat nici un fel de rezistenta pe 19 iulie 2008, cand, la Rupea, nici paznicul cetatii nu a ajuns la serviciu. Am fost intampinati de nea Blidea, care isi construieste o casuta in apropiere si care, cu o cheie imensa in mana, ne-a explicat ca a deschis de mila turistilor cu copii, care au urcat pana la cetate si voiau sa o viziteze. "Nu stiu ce e cu paznicul, ca nu a venit la serviciu. Urca oamenii si vor sa vada, mai ales de sus, ca se vede toata valea, si el nu vine. Am deschis eu. Ii frumos, tare frumos, dar si mai bine ar fi daca s-ar face ceva reparatii", se plange batranul.
De la baza dealului, cetatea pare solida si impunatoare, o adevarata fortareata. Pana sus e aproape imposibil de ajuns cu masina, mai ales dupa o ploaie, pentru ca drumul sapat in pamantul argilos este greu practicabil. Asa ca se urca pe o alee prin padure. si aici amenajarea lipseste. La singura intrare accesibila te intampina locuinta paznicului, care dateaza din 1850, plina de panze de paianjen. Pe usa, un lacat ruginit ce pare ca nu a fost deschis de multa vreme. si un panou cu planul cetatii, care tine si loc de ghid. Printre ruinele de azi, turistul ar trebui sa desluseasca fantana cetatii, adanca de 59 m, sapata in anul 1623, turnul si poarta principala de jos (secolul al XVII-lea), pe care am gasit-o inchisa. O placuta aminteste de magazia militara, construita la inceputul secolului al XIX-lea. Planurile mai amintesc de Turnul Slaninii, Turnul Slujitorilor, magazia cu pulbere, Turnul Pentagonal, poarta de intrare in cetatea de mijloc, Turnul Ungrei, Camera judelui regal, Camera judelui scaunal, Turnul Cercetasilor, capela cetatii, Portita Cercetasilor, Turnul Scribilor, Turnul cu varful ingrosat, poarta de intrare in cetatea de sus, o gura de tragere, Camera scaunala si Camera de sus. Mare si frumoasa a fost odata Cetatea Rupea, construita in varf de deal, cu o panorama asupra vaii care taie si azi respiratia, invitand la fotografiat. Insa azi, in schimbul a 1-2 lei/persoana, doar ruinele mai pot fi vizitate. Cu toate astea, in decurs de o ora nu mai putin de 50 de turisti romani si straini au dealul abrupt sa viziteze cetatea. Aceasta are doua caracteristici arhitectonice distincte: forma de melc a zidurilor fortificate si existenta unui turn de forma pentagonala, unic in Europa. Incinta de sus are o suprafata de peste 1.500 mp. Zidurile sale se imbina perfect cu rocile naturale, formand impreuna sistemul defensiv al cetatii. Intrarea se face prin poarta de sub Turnul Pulberariei. In interior se mai pastreaza urmele unor incaperi ce erau folosite ca locuinte in timpul asediilor. Cele mai cunoscute sunt Camera judelui si cea a preotului. In incinta de mijloc, ce o inconjoara pe cea de sus, se afla urmele capelei, precum si doua turnuri de aparare: Turnul cu Gratii (Gatterturm) si un alt turn pentagonal. Din pacate, acestea arata ca dupa un bombardament si sunt greu de identificat de catre turistul neavizat.
Urmele sasilor peste urmele dacilor
Cetate dacica la origini, Rupea era cunoscuta sub numele de Ramidava. Cand romanii au cucerit Dacia, au asezat aici un castru, cu denumirea de Rupes ("stanca, piatra" in limba latina). Castrul de la Rupea avea legatura cu celelalte castre romane din imprejurimi – de la Hoghiz, de pe Valea Tarnavelor, Valea Oltului si Cetatea Rasnovului – si servea controlului si apararii rutelor si activitatilor comerciale din zona. Primele semne de locuire dateaza din paleolitic si din neoliticul timpuriu (5.500-3.500 i.H.), perioade evidentiate de numeroase urme preistorice (unelte din piatra, fragmente ceramice, urne funerare etc.). Pe vatra anticei asezari dacice Ramidava, numita de romani Rupes, s-a dezvoltat localitatea prefeudala (sec. X-XIII), precum si cea medievala. In secolul al XV-lea, localitatea este mentionata de cronicari drept important centru comercial si mestesugaresc, cu 12 bresle. Locuirea saseasca este atestata de prezenta in cetate a celebrului "Turn al Slaninii", situat in dreapta portii de intrare, vizavi de locuinta paznicului. Acest tip de turn exista in toate cetatile sasesti, amintind de un obicei al acestei etnii de a pastra slanina si canatii comunitatii intr-un spatiu protejat, atat ca sa se usuce, cat si ca sa fie folositi drept provizii de hrana in cazul unui atac asupra asezarii. De asemenea, cetatea a folosit ca refugiu al sasilor in timpul rascoalei acestora impotriva regelui Ungariei Carol Robert de Anjou. In prima jumatate a secolului al XX-lea, Rupea era renumita pentru cele patru targuri mari ce se tisneau aici anual.
Vocatia supravietuirii
Istoria localitatii, precum si cea a cetatii sunt departe de a fi linistite, aratand ca asezarea a luptat cu timpul si cu indiferenta oamenilor pentru a ramane in picioare peste secole: o cetate cu vocatia supravietuirii. In anii 1432 si 1437 asezarea a fost jefuita si pustiita de turci. Dupa 300 de ani, in 1716, aici a izbucnit o epidemie de ciuma care a provocat moartea unei bune parti a populatiei. Localnicii neafectati de plaga au gasit refugiu intre zidurile cetatii. Ca si cum n-ar fi fost destul, in 1790, o furtuna puternica a distrus acoperisul cetatii si de atunci aceasta a fost lasata in paragina, in ciuda faptului ca in perioada interbelica Rupea a fost un puternic centru cultural sasesc. Ramasa totusi in picioare, dupa atatea secole in care a fost abandonata, cetatea era gata sa fie ingenuncheata de comunisti, care, spun localnicii, au propus in baza unui proiect de sistematizare a orasului sa darame cetatea si sa foloseasca bazaltul din soclu pentru pavarea strazilor. Ultima restaurare a fost operata in 1954. Daca aceasta indiferenta ar putea fi pusa, in extremis, pe seama lipsei de fonduri, nu acelasi lucru se poate spune si despre faptul ca balariile cresc in incinta cetatii foarte inalte, abundente si aparute, pe alocuri, direct din ziduri, care accentueaza sentimentul ca te afli in casa pustiului si a ruinii. Salbaticia locului, aflat la nici 50 de kilometri de Brasov, puternic centru turistic, contrasteaza si socheaza totodata. Zidurile daramate si neprotejate fac riscanta orice apropiere de margine, in special in zona sudica, ce ofera o panorama splendida a orasului.
Localnic
» Dezamagire
"Toata ziua i-as ghida pe turisti daca as avea ce sa le arat. Mi-e si rusine sa ii pun sa urce dealul. Mai opresc si ma intreaba cum se ajunge la cetate. Vin si multi straini. De cand ma stiu cetatea e tot in ruina, intr-un oras care nu prea are alta sursa de venit si care ar putea trai din turism foarte bine. Rupea e la pamant. Ni se tot promite ca se va face, ca acum sunt bani din fonduri europene pentru renovarea cetatii. Pana acum s-au pavat doar strazile. Desi e mai mica, cetatea de la Viscri arata mai bine, pentru ca acolo are casa regele Charles. Dar Rupea? O vad in fiecare zi si nu pot sa nu ma gandesc la ce important centru turistic ar putea fi!", afirma Cornel Stanciu, unul dintre localnici.
Prezent
» Obiectiv ignorat
Nici un ghid tiparit si nici un pliant de prezentare. Nici un magazin de suveniruri si nici macar niste scari pe cararea din padure pe care am urcat la cetate. Nimic altceva care sa atraga turistul decat natura, frumusetea salbatica a locului, o vedere panoramica impresionanta si istoria plina de incercari a cetatii. si inca ceva: dupa un urcus obositor, gasesti o fantana adanca cu ape limpezi si reci, dar fara nici o cana din care sa iti astamperi setea. Cu toate acestea, Rupea are mii de vizitatori anual, romani si straini, vizitatori care ar imbogati orice oras european civilizat in care autoritatile locale stiu sa fructifice din punct de vedere turistic comoara lasata de stramosi. Ce se intampla la Rupea se intampla de fapt in mai toate orasele mici din Romania, fara surse de venit semnificative, parasite si cu o rata mare a somajului, foste cetati care dorm pe un potential turistic fantastic pe care nu stiu sa-l exploateze.
