Vast ansamblu arhitectural al Tarii Romanesti
Asezarea ni se arata mandra, dar nu trufasa, impunatoare, dar nu increzuta, cu ziduri mari, ca de cetate medievala. Manastirea Hurezi este considerata un leagan al stilului brancovenesc, cel care a influentat o intreaga perioada pe aceste meleaguri, cel care de altfel se regaseste, printre altele, si in motivele cromatice si stilistice ale olaritului de astazi din Horezu. Arhitectura de aici, muzeul prezent in interiorul manastirii, icoanele si moastele sunt toate adunate ca sa dureze peste veacuri si sa adune numai ganduri limpezi si suflete curate. Muntii Capatanii stau de veghe la inaltimi moderate, nu prea departe, avand in poala acest lacas ctitorit de Constantin Brancoveanu in vremuri grele. A inceput constructia aici ca domn al Tarii Romanesti in cel de-al doilea an al domniei, in 1690. Este considerata cea mai importanta ctitorie a epocii sale, reprezentand si acum unul dintre cele mai vaste ansambluri de arhitectura medievala din Tara Romaneasca. Ansamblul cuprinde manastirea propriu-zisa, biserica mare cum mai este numita, care acum este intr-un alt proces de restaurare, biserica bolnitei, realizata la dorinta doamnei Maria, sotia lui Constantin Brancoveanu, Schitul Sfintilor Apostoli si Schitul Sfantului Stefan, acesta din urma fiind realizat de cel de-al doilea fiu al domnitorului, dupa 13 ani de la inceperea constructiei.
Semne heraldice anticipand cu un secol Unirea
Epoca medievala se face simtita inca de la intrare. Porti mari, grele, cu zavoare din fier, se dau la o parte in starea originala, de acum 300 de ani. Chiar la intrare se afla clopotnita ce tine la adapostul timpului patru clopote imense, si acestea originale, care odata bateau la asediul navalnic al turcilor, azi amintind doar sarbatorile pasnice ale crestinatatii. Trei dintre ele poarta in inscriptii numele voievodului. Cel mai greu dintre acestea cantareste o tona si cand bate rasuna valea cale de cateva poste. Chiliile ce se desfasoara in dreapta si stanga clopotnitei sunt locuite de 42 de maici. Dispuse pe doua niveluri, chiliile au in fata arcade sustinute de stalpi de piatra, in felul constructiilor romanesti traditionale, bogatia detaliilor fiind opera gandirii lui Brancoveanu, care, printre altele, era si unul dintre cei mai bogati oameni ai vremii. Muzeul salasluieste in fostele case domnesti, adapostind comori de icoane si obiecte bisericesti considerate valori de patrimoniu national. Dionisie Balacescu, ecumen si iubitor de arta din secolul al XVIII-lea, a ridicat din puterile sale in 1753 un foisor respectand stilul inaintasului sau, avandu-l ca mester iscusit, conform inscrisurilor, pe Iosif, mare pietrar. Constructia are, printre altele, un element decorativ foarte interesant pentru acea vreme, respectiv stema Munteniei si a Moldovei impreunate, emblemele heraldice anticipand cu mai bine de un secol unirea Tarii Romanesti cu Moldova. Manastirea a fost initial una de calugari, insa in 1872 a devenit una de maici.
Pictura in starea originala din urma cu trei veacuri
In toata bogatia de constructii asezate cu credinta intr-un perimetru plin de lumina, sade biserica mare, ca un ax central. Restaurarea realizata in aceste zile priveste acoperisul, care oricum nu mai pastreaza forma originala invelita cu plumb, distrusa de turci in 1789. Vedem braul sculptat in piatra, cu bogatia detaliului, in motive florale traditionale, optimiste, brau ce incinge de altfel intreaga constructie. In pridvorul larg, traditional romanesc, raman pentru o clipa toate necazurile, adunate sub picturi murale infatisand intr-un mod aparent bizar scene reprezentand lupta apriga, aproape violenta, dintre bine si rau. O farama de tristete apune pret de o clipa peste privitor de indata ce deslusesti din spusele maicilor ca sub lespedea de la intrare, in pronaos, unde isi facuse loc vesnic fostul mare domnitor, este acum un loc gol. Desi cea mai mare dorinta a sa a fost sa ramana pentru totdeauna aici, osemintele au fost mutate, din cauza problemelor vremii, la Bucuresti. In pronaos sunt pictate portretele ctitorului si ale familiei sale, Doamna Maria si cei 11 copii. Biserica are o pictura de o valoare mareata, numai in pronaos fiind infatisate nu mai putin de 365 de figuri sfinte, cate una din fiecare zi a calendarul ortodox. Stilul acesta a influentat intreaga zona. Din pronaos pasim spre naos, incaperea principala a bisericii, dominata de catapeteasma care delimiteaza altarul, realizata cu bogatie din lemn de tei sculptat cu multa truda si arta de mesterii vremii, suflat cu aur pur. Toata pictura, realizata in stil traditional, reprezentand icoane, a fost restaurata recent, de sub fumul milioanelor de lumanari arse de secole aceasta iesind la iveala in mod miraculos aproape intacta, ca in anul facerii sale, cu perfectiunea detaliului si culorile vii, obtinute numai in mod natural. Nu a fost nevoie de nici un retus. Vremea nu a fost potrivnica.
Plecam si lasam in urma Manastirea Hurezi, cu maretia sa potrivita credintei celui care a ctitorit-o. Pruni batrani si tufe salbatice ne conduc in liniste din nou spre drumul national. Incepe sa miroasa a toamna si fanetele satenilor de aici cad rapuse pentru a nu stiu cata oara de coasele vechi, ascutite in piatra de la brau.
