Casa veche de peste 100 de ani din centrul Bucureştiului era deservită pentru aportul de lumină natural de un luminator de circa 6 metri pătraţi, căruia proprietarii s-au gândit să îi dea o întrebuinţare practică suplimentară, şi anume să îl transforme într-un loc de retragere pe timp de vară, o mică grădină citadină.
Avantajul consta în faptul că întreg spaţiul era înconjurat de ziduri înalte, ceea ce asigura o intimitate absolută şi linişte deplină şi, fiind cu un metru sub nivelul casei, putea fi asemuit cu o curte engleză. Pentru amenajare au montat gresie cu aspect de piatră ca pardoseală şi au apelat la multe plante şi flori, precum şi la decoraţiuni (farfurii, ţesături, împletituri) pe care le-au fixat pe pereţi.
Spaţiul fiind foarte mic, au folosit ideile de amenajare cunoscute: mobilier puţin şi nevoluminos (scaune pliabile uşoare din aluminiu, un șezlong şi o măsuţă rabatabilă de la IKEA), oglinzi, au mers cu amenajarea pe verticală (suporturi pentru flori, decoraţiuni).
Au folosit culori foarte vii, un joc de nuanţe de foc cu ajutorul unor plăci ceramice realizate manual, aranjate într-o nişă de perete dau un aer mediteranean. Un mic covor, aplicele, materialele textile induc o ambianţă intimă, în timp ce o fântâniţă Feng Shui împrospătează în permanenţă aerul.
