Acest sistem a fost folosit deja cu succes la alegerile parlamentare din 2016, astfel că lipsa monitorizării informatice ar reprezenta un mijloc prin care Guvernul ar frauda scrutinul. Câteva observații:
1. Vrem monitorizarea pentru că nu vrem manipularea rezultatului de nicio parte – nici de partea DA, nici de partea NU. Vrem ca vocea poporului să fie auzită. Am așteptat deja de trei ani organizarea acestui referendum, așadar, nu vrem ca vreo suspiciune să planeze asupra acestuia, în nici un fel.
2. Deplângem faptul că nu este folosit SIMPV, dar suntem conștienți că această procedură nu este nici ilegală, nici anormală. Nici la referendumurile trecute nu s-a folosit și, de asemenea, nu s-a folosit nici la numeroase alegeri parlamentare sau prezidențiale din trecut.
3. Am ascultat explicația motivului pentru care nu a fost posibilă utilizarea SIMPV – și pare plauzibilă: STS a comunicat că pentru punerea în funcțiune din punct de vedere tehnic a acestui sistem la nivelul celor 18.600 secţii de votare are nevoie de 60 de zile – conform unui articol apărut în presă. Or, în condiţiile în care organizarea referendumului nu se poate decide decât odată cu votul final de adoptare a legii de revizuire şi acesta are obligatoriu loc, potrivit Constituţiei, în MAXIMUM 30 de zile de la adoptarea legii – adoptare care nu poate fi anticipată –, este limpede că cele maximum 30 de zile nu pot asigura răgazul necesar (60 de zile) pentru punerea în funcțiune a sistemului. Spre deosebire de alegeri, a căror dată se stabilește cu mult mai mult timp înainte.
4. Vor fi observatori. Atât cei care se opun temei referendumului, cât şi cei care o susţin îşi pot numi observatori conform legii pe 6 şi 7 octombrie. Sunt soluţii eficiente care au funcţionat şi în vremuri mult mai tulburi, în anii ‘90.
5. Dacă este vorba ca cineva să încalce legea, haideți să ne uităm la ce s-a întâmplat nu demult în Irlanda. O „entitate americană” a donat peste 17 milioane de dolari campaniei LGBTQ pentru legalizarea căsătoriei între persoanele de același sex. O sumă importantă a fost donată și de Open Society Foundation, a miliardarului George Soros, pentru Amnesty International, implicată activ în tabăra „pro choice” din campania pentru suspendarea articolului 8 din Constituția irlandeză, care proteja viața copilului nenăscut. În ciuda faptului că legea irlandeză interzice explicit donații din partea unor cetățeni sau entități străine către grupuri care fac campanii pentru alegeri electorale sau referendumuri. Despre aceste finanțări au scris pe larg, printre altele, National Catholic Register și Irish Central. Așadar, de ce suspiciunile de încălcare a legii ar trebui să meargă într-un singur sens? De ce nu ar putea exista suspiciuni și cu privire la tabăra care se opune referendumului – jucând, în fapt, un joc al demonizării oponentului, al falsificării inițiativei cetățenești și argumentelor susținătorilor ei, al conspirativitei și al alarmismului?
P.S.: În Marea Britanie, „cea mai veche democrație din Europa”, se votează doar cu numele și cu semnătura pe proprie răspundere. Nimeni nu verifică nici măcar cărțile de identitate și pașapoartele – darămite supravegherea electronică a votului. Mergi la vot, îți dai numele și semnezi. Așadar, poate n-ar fi cazul să ne dăm mai catolici decât Papa și mai democrați decât UK.
