Joi s-a luat hotărârea de a suspenda Rusia dintr-un organism de protecție a drepturilor omului ce aparține de ONU.
Adunarea generală a ONU a votat joi pentru suspendarea Rusiei din Consiliul Drepturilor Omului cu 93 de voturi pentru, 24 împotrivă şi 58 de abţineri, informează Reuters.
Ambasadoarea Statelor Unite la ONU a prezentat marți, în fața Consiliului de Securitate al ONU, argumente pentru a cere suspendarea Rusiei din Consiliul pentru Drepturile Omului.
„Rusia nu ar trebui să aibă o poziție de autoritate într-un organism al cărui scop – al cărui scop însuși – este de a promova respectarea drepturilor omului”, a declarat ambasadoarea Linda Thomas-Greenfield în fața Consiliului, marți. „Participarea Rusiei la Consiliul pentru Drepturile Omului dăunează credibilității consiliului. Subminează întreaga ONU. Și este pur și simplu greșit”.
Rusia a fost suspendată din acest organsim al ONU ce își are sediul la Geneva
Consiliul pentru Drepturile Omului are sediul la Geneva. Pentru eliminarea Rusia din HRC, două treimi din membrii adunării generale a ONU ar trebui să voteze în favoarea propunerii, conform epicnews.ro.
SUA se va baza pe aliații săi pentru o încercare de suspendare a Rusiei din Consiliul pentru Drepturile Omului de la ONU
Ambasadoarea SUA la ONU a declarat miercuri pentru CNN că este încrezătoare că SUA are sprijinul necesar din partea altor state membre pentru a suspenda Rusia din Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU.
„Am lucrat din greu de când a început acest război pentru a construi o coaliție de țări care sunt pregătite să condamne Rusia”, a declarat ambasadorul Linda Thomas-Greenfield pentru Christiane Amanpour de la CNN. „Știu că vom obține cele două treimi necesare pentru a câștiga”.
Ce urmărește Consiliul Drepturilor Omului
Consiliul Drepturilor Omului (CDO) a fost înfiinţat în baza rezoluţiei Adunării Generale a ONU nr. 60/251 (adoptată la 15 martie 2006) şi a început să funcţioneze efectiv la data de 19 iunie 2006, înlocuind Comisia Drepturilor Omului, după 60 de ani de activitate.
CDO este un organ subsidiar permanent al Adunării Generale şi este unul dintre cele două organe nou-create în contextul reformei generale a ONU.
CDO are sediul la Geneva şi este constituit din 47 de state membre, cu drept de vot (Lista cu state membre se regăseşte la https://www.ohchr.org/en/hrbodies/hrc/pages/currentmembers.aspx)
CDO se reuneşte pe o perioadă de minim 10 săptămâni anual, divizată în trei sesiuni ordinare, dintre care reuniunea din luna martie este cea principală, dat fiind că include un segment de nivel înalt, în cadrul căruia oficialii au posibilitatea să transmită mesaje politice privind domeniul drepturilor omului. Celelalte sesiuni, de câte trei săptămâni fiecare, sunt organizate în lunile iunie şi septembrie.
Cu ocazia sesiunilor ordinare sunt discutate subiecte care ţin de cele 10 puncte ale agendei anuale a CDO.
În afara sesiunilor ordinare (46 până în prezent), CDO poate desfăşura sesiuni speciale, la cererea statelor membre, cu sprijinul unei treimi a componenţei Consiliului. Până în prezent, au fost organizate 29 sesiuni speciale. Subiectul cel mai des evocat a fost situaţia drepturilor omului în Teritoriile Palestiniene Ocupate. Alte sesiuni s-au concentrat asupra situaţiei din Darfur/Sudan, Myanmar, estul R.D. Congo, Sri Lanka, Haiti, Cote d’Ivoire, Libia, Siria, Republica Centrafricană, Irak şi Burundi. Trei dintre sesiunile speciale au vizat aspecte tematice: efectele crizei alimentare asupra drepturilor omului – 2008, impactul crizelor economice şi financiare asupra drepturilor omului – 2009, respectiv atacurile teroriste şi violenţele şi încălcările drepturilor omului comise de grupul terorist Boko Haram – 2015.
Statele pot avea cel mult două mandate consecutive în cadrul CDO, cu durată de trei ani.
Mecanismele de care dispune CDO provin, în mare parte, de la fosta Comisie a Drepturilor Omului, cu diferenţa că maniera lor de funcţionare a fost revizuită, mai mult sau mai puțin substanţial, în cadrul procesului de construcţie instituţională.
a) Mecanismul de evaluare periodică universală (Universal Periodic Review-UPR)
Este un mecanism creat pentru examinarea periodică pe o bază universală a situaţiei drepturilor omului în fiecare dintre cele 193 state membre ONU. Astfel, potrivit prevederilor Rezoluţiei Adunării Generale a ONU 60/251, prin care a fost creat Consiliul Drepturilor Omului (CDO), statele membre trebuie să se supună unei „evaluări universale periodice” a gradului de aplicare şi respectare a standardelor universal recunoscute în materie de drepturi şi libertăţi fundamentale.
Acest exerciţiu este cea mai complexă evaluare la nivel mondial a respectării drepturilor omului, atât a celor civile și politice, cât şi a celor economice, sociale şi culturale. Este considerat cel mai semnificativ succes al CDO.
Examinarea se realizează în cadrul Grupului de lucru UPR, format din membrii CDO. Un grup de 3 state (troică), alese prin tragere la sorţi, are rol de raportor. Raportul elaborat de troică este supus adoptării, ulterior, în plenara CDO.
Examinarea respectării drepturilor omului în fiecare dintre statele membre ONU se face pe baza raportului naţional furnizat de state şi a altor două documente, elaborate de Oficiul Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului (OHCHR), respectiv o compilaţie a informaţiilor furnizate în cadrul cooperării cu mecanismele ONU (proceduri speciale, organe convenţionale) şi o sinteză a comentariilor transmise de alte părţi interesate (în special organizaţii non-guvernamentale).
Evaluarea efectivă constă într-o serie de întrebări adresate statului examinat de către orice stat membru interesat cu privire la orice problemă de drepturile omului, în principal în baza celor trei documente menţionate mai sus.
Elementele esenţiale ale exerciţiului UPR vizează funcţionarea sa independentă, echilibrată şi imparţială, dar şi rolul jucat de experţii din cadrul Oficiului Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului, întărirea participării ONG-urilor (astfel încât baza de analiză să nu fie exclusiv poziţia autorităţilor), cu includerea în rezultatul procesului a unei evaluări obiective a situaţiei din ţara respectivă, a recomandărilor care sunt acceptate de stat, dar şi a recomandărilor care nu sunt acceptate de acesta.
b) Procedurile speciale (PS)
Reprezintă un instrument de bază al CDO, fiind format dintr-un corp de experţi/grupuri de experţi care îndeplinesc sarcini specifice, încredinţate de CDO prin rezoluţiile adoptate de membrii săi.
Structura actuală cuprinde 44 de mandate tematice şi 11 geografice. Durata mandatelor este de trei ani pentru aspectele tematice şi un an pentru cele geografice, putând fi prelungite pentru încă un nou termen.
Din pachetul instituţional face parte integrantă şi codul de conduită al PS.
Procedurile speciale își realizează mandatul prin: „vizite de ţară”, rapoarte tematice prezentate CDO sau Adunării General ONU, transmiterea de scrisori/apeluri urgente guvernelor, pentru a cere lămuriri în legătură cu o anumită situaţie, activități de conștientizare publică, furnizare de asistență pentru cooperarea tehnică și promovare a standardelor internaționale în materia drepturilor omului.
c) Comitetul consultativ (CC)
A înlocuit fosta Subcomisie pentru promovarea şi protecţia drepturilor omului, a cărei activitate a fost criticată din cauza lipsei de eficienţă şi funcţionării separate de organul principal, Comisia Drepturilor Omului.
CC are rol de think-tank, menit să furnizeze CDO expertiză; activitatea sa este centrată asupra realizării de studii pentru chestiunile tematice.
CC are în componenţa sa 18 membri, propuşi de state, dar care acţionează în nume propriu. Durata mandatului membrilor CC este de trei ani, iar mandatul poate fi reînnoit o singură dată.
Comitetul se reuneşte în două sesiuni pe an, de câte 5 zile fiecare, şi discută solicitările adresate de CDO.
d) Procedura de reclamaţii
Este o procedură confidențială prin care sunt examinate plângerile privind încălcările grave şi sistematice ale drepturilor omului.
Comunicările pot fi depuse de persoane fizice, grupuri de persoane sau ONG-uri, fiind examinate într-o primă etapă de către Grupul pentru comunicări (format din cinci membri ai Comitetului consultativ). Acest grup, după examinarea comunicării și solicitarea de informații suplimentare de la statul vizat de comunicare, face recomandări de continuare a examinării comunicării, caz în care aceasta este transmisă către Grupul privind situaţiile (compus din cinci persoane) sau de închidere a cauzei. La rândul său, Grupul privind situaţiile supune atenţiei CDO dosarele care corespund încălcărilor flagrante şi sistematice ale drepturilor omului.
Deciziile CDO sunt confidenţiale, la lucrări participând numai membrii Consiliului.
e) Alte instrumente de care dispune CDO sunt Forumul pentru minorităţi, Forumul Social, Forumul privind Afacerile și Drepturile Omului si Mecanismul pentru populaţiile indigene, care se reunesc anual pe parcursul a două-trei zile. Lucrările acestor platforme permit, în special societăţii civile, să-şi exprime punctele de vedere asupra unei problematici specifice, şi se încheie, în general, cu recomandări adresate membrilor CDO pentru ameliorarea situaţiei din domeniile respective.
De asemenea, începând cu anul 2016, la fiecare doi ani, se organizează Forumul privind drepturile omului, statul de drept şi democraţia, creat în baza unei rezoluţii promovată de România, care îşi propune să ofere un spaţiu de dialog şi cooperare pe probleme ce ţin de aceste domenii.
- Competenţe decizionale
CDO are autonomie decizională, având capacitatea de implementare a deciziilor fără acordul Adunării Generale a ONU.
CDO prezintă propriul raport anual în faţa Adunării Generale a ONU, iar deciziilor Consiliului care implică noi standarde sau implicaţii de natură bugetară sunt andosate de către Adunarea Generală a ONU. Adunării Generale îi revine rolul de a alege membrii CDO.
CDO adoptă, în general, rezoluţii şi decizii. O altă categorie de documente este cea a declaraţiilor Preşedintelui şi a declaraţiilor trans-regionale.
- Competenţe normative
De la crearea CDO, principalele rezultate cu privire la funcţia normativă au constat în finalizarea şi adoptarea următoarelor documente:
Convenţia privind protecţia tuturor persoanelor împotriva dispariţiilor forţate, deschisă spre semnare la 6 februarie 2007; semnată de România, dar neratificată;
Protocolul opţional la Pactul Internaţional privind drepturile economice, sociale şi culturale-2008, cu privire la comunicări, deschis pentru semnare la 24 septembrie 2009; nesemnat de România.
Protocolul opţional la Convenţia pentru drepturile copilului, instituind o procedură privind comunicările, deschis pentru semnare la 28 februarie 2021, semnat de România la 13 iunie 2012, dar neratificat.
- România la CDO
România susţine eforturile vizând eficientizarea şi asigurarea credibilităţii Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, care a fost înfiinţat în 2006.
România a avut două mandate în cadrul CDO, primul, în perioada 19 iunie 2006 – 18 iunie 2008, iar al doilea, din august 2011 până la 31 decembrie 2014. Între prioritățile asumate de România în aceste două mandate, amintim: asigurarea respectării standardelor trasate de tratatele și instrumentele internaționale în materie de drepturile omului, prevenirea și combaterea discriminării, protejarea drepturilor omului pentru persoanele aflate în situații de vulnerabilitate, cooperarea cu societatea civilă.
În cadrul CDO, România a iniţiat două rezoluții: Drepturile omului, democrație și statul de drept (2012, 2015, 2017, 2019) și Dreptul copilului de a se angaja în activități de joacă și recreative (2014). România mai este co-inițiator al rezoluțiilor: Contribuția parlamentelor la politicile în domeniul drepturilor omului; Eliminarea discriminării la adresa persoanelor afectate de lepră și a membrilor familiilor acestora; Sărăcia extremă și drepturile omului; Administrația locală și drepturile omului; Politicile naționale și drepturile omului; Dreptul fiecărei persoane de a se bucura de cel mai înalt standard de sănătate fizică și mentală: sportul și un stil de viață sănătos, ca factori contribuitori; Dreptul la muncă.
a) Funcţii asumate de România la CDO
România a deţinut preşedinţia CDO în perioada 19 iunie 2007 – 18 iunie 2008, acoperind al doilea ciclu de funcţionare a Consiliului. Deţinerea acestui mandat a fost prima preşedinţie a CDO exercitată de un membru al UE. Dintre dezvoltările pozitive ale CDO înregistrate pe perioada preşedinţiei române menţionăm: finalizarea procesului de construcţie instituţională; stabilirea criteriilor tehnice şi obiective pe care trebuie să le îndeplinească candidaţii la funcţiile de reprezentanţi speciali; lansarea procesului de revizuire, raţionalizare şi îmbunătăţire a mandatelor reprezentanţilor speciali; demararea primelor două sesiuni ale grupului de lucru privind UPR.
În 2010, postul de Raportor special ONU privind efectele adverse ale transportului de produse şi deşeuri toxice şi periculoase asupra realizării drepturilor omului a fost ocupat de Călin Georgescu. Este primul mandat tematic obţinut de România de la înfiinţarea CDO.
În octombrie 2010, Reprezentantul Permanent al României la Geneva a fost desemnat drept unul dintre cei cinci facilitatori în cadrul procesului de evaluare a CDO, gestionând dezbaterile pe tema Comitetului consultativ şi a Procedurii de reclamaţii.
România a fost aleasă membru al Grupului Consultativ al CDO, pentru perioada iunie 2010 – iunie 2011, alături de Finlanda, India, Panama şi Zambia.
În 2013 și 2014, Reprezentantul Permanent al României a deținut calitatea de membru al Grupului privind situaţiile.
b) România şi Examinarea Periodică Universală (UPR)
Evaluarea României în cadrul mecanismului UPR
Situaţia drepturilor omului din România a fost examinată în trei rânduri: în mai 2008, ianuarie 2013, respectiv ianuarie 2018, România fiind printre primele state membre ONU care au prezentat, drept exerciţiu voluntar, un raport de etapă în luna septembrie 2010 privind implementarea recomandărilor primite în cadrul primului ciclu UPR. (https://www.ohchr.org/EN/HRBodies/UPR/Pages/roindex.aspx )
În cadrul celui de-al treilea ciclu de examinare UPR, raportul naţional a fost prezentat la Geneva, la data de 16 ianuarie 2018. Urmare dialogului interactiv, cele 78 de state membre care au intervenit au formulat 203 de recomandări. Poziția autorităților române față de aceste recomandări a fost prezentată în Addendum-ul la Raportul adoptat de Grupul de Lucru UPR și aprobat de Consiliul Drepturilor Omului în sesiunea sa din iunie 2018.
Stadiul îndeplinirii recomandărilor primite în cadrul celui de-al treilea ciclu de evaluare va face obiectul raportului pe care România îl va prezenta cu ocazia celui de-al patrulea ciclu UPR (2023).
c) Vizite ale Raportorilor Speciali ai CDO în România
România a lansat o invitaţie deschisă Raportorilor Speciali.
De la momentul înfiinţării CDO, au realizat vizite în România următorii raportori:
- Raportorul Special privind drepturile migranţilor, Jorge Bustamante, 15-20 iunie 2009
- Raportorul Special privind formele contemporane de sclavie, Gulnara Shahinian, 13-17 decembrie 2010
- Raportorul Special privind independenţa judecătorilor şi avocaţilor, Gabriela Knaul de Albuquerque e Silva, 17-24 mai 2011.
- Raportorul Special privind sărăcia extremă şi drepturile omului, Philip Alston, 2 – 11 noiembrie 2015
- Grupul de lucru privind discriminarea femeilor şi fetelor, 24 februarie – 6 martie 2020, trasmite siteul mae.ro.
Urmărește România Liberă pe Twitter, Facebook și Google News!
