Garth Hudson, renumit organist, saxofonist și acordeonist canadian, cunoscut pentru contribuțiile sale esențiale la succesul formației The Band, a murit în somn la un azil din Woodstock, New York.
Garth Hudson a murit
Considerat unul dintre cei mai inovatori muzicieni ai generației sale, Garth Hudson a influențat profund muzica rock prin stilul său unic și complex.
Născut pe 2 august 1937 în Windsor, Ontario, Hudson a crescut într-o familie muzicală – tatăl său, un fost pilot în Primul Război Mondial, și mama sa cântau la diferite instrumente. La început, Hudson a studiat pian clasic și a cântat la orga bisericii, dezvoltându-și abilitățile care urmau să îl propulseze în lumea muzicii rock. În anii 1950, când rock ‘n’ roll-ul începea să cucerească lumea, Hudson s-a alăturat trupelor de dans locale, devenind în 1958 membru al formației Paul London & the Capers, scrie Hollywoodreporter.
În 1961, Hudson s-a alăturat trupei de acompaniament a lui Ronnie Hawkins, care îi includea deja pe viitorii membri ai The Band – Robbie Robertson, Levon Helm, Rick Danko și Richard Manuel. Inițial, Hudson a fost reticent să părăsească casa părinților săi, dar a fost convins să se alăture formației după ce i s-a promis un salariu suplimentar pentru a le preda lecții de muzică colegilor săi. Această decizie s-a dovedit crucială pentru dezvoltarea sonorității distincte a trupei.
CITEȘTE ȘI – Dame Joan Plowright a murit la vârsta de 95 de ani
În 1965, The Band, cunoscuți atunci ca Levon and the Hawks, l-au însoțit pe Bob Dylan în turneul său revoluționar, care a marcat tranziția artistului către chitara electrică. Hudson a contribuit la aranjamentele muzicale, susținând armoniile complexe care au devenit o marcă a performanțelor trupei.
După ce s-au stabilit în Woodstock, New York, membrii The Band au colaborat cu Dylan la faimoasele înregistrări „The Basement Tapes.” În 1968, trupa a lansat albumul „Music From Big Pink”, care a revoluționat genul muzical prin combinarea influențelor de country, blues, gospel și rockabilly. Piesa „Chest Fever,” deschisă de un solo improvizat de Hudson la orgă, a devenit emblematică pentru stilul său inconfundabil.
Hudson a fost descris ca „un geniu al orgii” de revista Keyboard, care a lăudat capacitatea sa de a crea texturi muzicale complexe, fără să atragă atenția asupra sa. În loc să domine scena, Hudson a preferat să susțină vocaliștii și instrumentele de ritm, construind o structură armonică profundă și inovatoare.
Pe parcursul carierei, Hudson a contribuit la opt albume ale trupei The Band, care includ hituri precum „The Weight,” „Up on Cripple Creek” și „The Night They Drove Old Dixie Down.” Trupa a avut un final spectaculos în 1976, cu concertul de adio „The Last Waltz,” documentat de regizorul Martin Scorsese.
După destrămarea trupei, Hudson a lansat o carieră solo, contribuind la coloanele sonore ale unor filme precum The Right Stuff (1983) și Raging Bull (1980). În 1994, The Band a fost inclusă în Rock and Roll Hall of Fame, iar Hudson a folosit discursul său pentru a aduce omagii numeroșilor muzicieni care l-au influențat.
În 2001, Hudson și-a lansat primul album solo, „The Sea to the North”, demonstrându-și încă o dată talentul extraordinar. Deși s-a confruntat cu dificultăți financiare, inclusiv trei declarații de faliment, Hudson a rămas o figură respectată și admirată în industria muzicală.
Urmărește România Liberă pe X, Facebook și Google News!
