Astăzi se împlinesc 100 de ani de la nașterea celui care a fost cel mai înalt reper de moralitate și demnitate al României din secolul al XX-lea, Regele Mihai I.
”Trădat de toți, loial tuturor” este motto-ul devenit sentință morală pentru noi, supraviețuitori ai extraordinarului om și rege, cu care am fost contemporani.
Puțini l-au prețuit și înțeles atunci când s-a dărâmat cortina de fier a comunismului, în decembrie 1989, în România și în Europa de Est.
Nimeni n-ar fi meritat maliţiozitatea şi veninul, ferocitatea şi infamia, minciuna şi neomenia, care, în numele antonescienilor, legionarilor, nomenclaturii comunisto-securiste, s-a abătut asupra renumelui acestui om. Şi cu atât mai puţin acest Rege.
Crizele din media creează nevralgii românilor. Criza morală e cea mai evidentă
Televiziunile mainstream din România ne sufocă cu spirala crizelor ce se revarsă peste România: criza sanitară, criza energetică, criza politică și, peste toate, cea morală ca o quintesență și motiv principal al celorlalte crize.
Mulți dintre jurnaliști nu mai caută adevărul. Ori au obosit ori s-au predat în fața comandamentelor globaliste.
De politicieni nici nu mai e cazul să amintim. Simpli figuranți în iureșul evenimentelor. Nu pot opri curentul, dar nici nu înoată împotriva lui. Sunt simple dopuri de plută ce sunt aruncate de vârtej acolo unde merge.
Coroana a slujit interesele României atât de aici, când era legitimată constituțional, cât și din crudul al exil al Familiei Regale.
Puțini mai sunt aceia care au curajul să spună că răul României de azi vine din continuarea actului de la 30 decembrie 1947. Și să ceară abolirea lui.
Atunci, sovieticii, prin agenții lor din țară, autohtoni sau moscoviți, și-au impus mai întâi guvernul, apoi l-au silit pe Regele Mihai să abdice, prin amenințarea armelor și a șantajului ordinar cu vărsarea de sânge. Nimic nu a mai stat în calea instaurării regimului criminal ce a întunecat națiunea română pentru aproape 50 de ani.
Familia Regală a câștigat simpatia românilor prin tact și răbdare
Apostolii democrației originale de după „loviluția de stat” din decembrie 1989 s-au opus revenirii Regelui Mihai. Ce pericol putea fi mai mare pentru ei decât mărturia sinceră a istoriei făcută de cel care a fost actorul principal al ei?
Din fericire, Familia Regală a României nu s-a lăsat intimidată atunci.
În 1997, guvernul Victor Ciorbea i-a redat Regelui Mihai și membrilor Familiei Regale cetățenia, smulsă abuziv de comuniști în 1948, după plecarea Suveranului.
Regele Mihai și Regina Ana nu au stat pe gânduri. Regina a sunat imediat la toate Casele Regale din Europa pentru a susține eforturile României de integrare în NATO. Suveranii au pornit într-un turneu european, chiar atunci în 1997, la scurt timp după revenirea definitivă în România a Majestăţii Sale ce a durat câţiva ani.
Guvernul României din aceea vreme, dar şi cel care i-a urmat i-au cerut ajutorul Regelui Mihai pentru a reprezenta imaginea României în lume. Deşi aportul Majestăţii Sale a fost unul major, Regele Mihai nu a vorbit niciodată în public despre contribuţia Sa la acest act istoric.
Tăcerea Regelui a dat mereu răspunsuri. Sloganurile și retorica politicienilor au creat probleme.
Încet, încet, răbdarea, tactul și diplomația regală au fost răsplătite. Astăzi, Familia Regală a României este instalată definitiv în România. Este ambasador și promotor al intereselor națiunii române.
Republica în România este sinonimă cu falimentul politic și moral
Președinții se schimbă, Regalitatea rămâne. Familia Regală nu atacă, rar critică și foarte des ajută. Atunci când ceva nu merge, Casa Regală caută dialogul. Soluția la crizele politice e și în istoria României.
Nu prea găsim acest lucru, din păcate. Ultimele evenimente din țară ne arată că vremelnicul chiriaș de la Cotroceni a eșuat din nou.
„ Lui Klaus Iohannis nu i-a ieșit nimic. N-a găsit oameni cu care să scrie un proiect de țară, nici pentru un proiect de modernizare a educației, nici pentru un proiect de anticorupție. Nu le-a ieșit PNRR-ul, nu i-au ieșit alegerile parlamentare, nu i-a ieșit guvernarea. Nimic, nimic, nimicuț!
Nenorocirea cea mai mare este că nu i-a ieșit nici campania de combatere a pandemiei”, scrie ziaristul Cornel Nistorescu.
Nici măcar premierul nu mai este al lui. A fost adus, coincidență sau nu, la libere impuse, după vizita șefului Pentagonului, Austin Lloyd III la București, zilele trecute. Ciucă este școlit în SUA, la Pentagon.
Încrederea românilor în instituția prezidențială s-a prăbușit, conform Barometrului Securității Naționale, din octombrie 2021. Pe primele locuri sunt Armata, Biserica, SRI și Ministerul de Externe. Președinția este de abia la 22% cotă de încredere.
De Coroană, cei care fac sondajele nu întreabă. Teama de adevăr nu a dispărut!
Între timp, Iohannis a proclamat statul eșuat: Republica Nimicului!
Câțiva mai speră! Nimic fără Dumnezeu!
