Alegerile din Republica Moldova au dus la formarea unui Parlament pro – occidental, în care partidele de stânga, unde s-au grupat simpatizanții Rusiei și așa – zișii naționaliști moldoveni, sunt în minoritate. Dar această configurație a Legislativului, favorabilă șefului statului, Maia Sandu, îi creează acesteia, în mod paradoxal, o problemă nouă, întrucât va ascuți tendințele separatiste în Transnistria – zona de est, cu populație aproape integral rusofonă, a Republicii Moldova. Situația din Transnistria “cu siguranță se află pe radarul Moscovei, care își linge rănile după ce a pierdut un aliat la Chișinău în fostul președinte Igor Dodon și coaliția sa dintre comuniști și socialiști din Parlament”, menționează o analiză Euronews, preluată de presa din Republica Moldova.
Pe de altă parte, la data de 14 iulie, agenția de presă TASS anunța că șeful regimului separatist de la Tiraspol, Vadim Krasnoselsky, a avut o vizită de două zile la Moscova, unde s-a întâlnit cu parlamentari și cu alți oficiali ai Rusiei.
În decembrie 2020, imediat după ce Maia Sandu a câștigat alegerile dar încă nu își preluase funcția de șef de stat, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, avertiza Rusia că trupele pe care le staționează în Transnistria nu sunt dorite de guvernul Republicii Moldova și “reprezintă o încălcare a integrității teritoriale a acestei țări”.
„Republica Moldova este partener NATO. Vedem cum Rusia încalcă dorințele diferitelor guverne din vecinătatea Alianței prin prezența trupelor inclusiv în Moldova, în Transnistria”
Jens Stoltenberg,
Secretar general al NATO
Punctul de vedere exprimat de secretarul general al Alianței a fost contrazis imediat de purtătoarea de cuvânt a Ministerului de Externe al Rusiei, Maria Zaharova. Ea a susținut că NATO ar trebui să se informeze din “surse veridice” cu privire la acordurile care ar fi în vigoare între Rusia și Republica Moldova.
“Prezența contingentului militar rus, care constituie principala parte a forțelor de pacificare și asigură paza depozitelor din localitatea Cobasna, se realizează pe baza legii”
Maria Zaharova,
Purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe
Ministerul de Externe de la Moscova susține că, în cei 28 de ani de existență, “operațiunea de pacificare la Nistru și-a demonstrat eficiența, asigură pacea și stabilitatea în regiune”.
Acum două săptămâni, după ce la Chișinău se instalase noul Parlament, liderul așa – zisei Republici Moldovenești Nistrene, cu sediul la Tiraspol, Vadim Krasnoselsky, a mers în vizită la Moscova. Agenția de presă a Rusiei, TASS, care a difuzat această știre, susținea că principalul scop al vizitei a fost negocierea livrării de vaccin Sputnik V, din Rusia, către “cetățenii Transnistriei”, dar și “creșterea activității unui punct de servicii consulare” al Rusiei, cu sediul, probabil, la Tiraspol. Evident că, întrucât regimul de la Tiraspol nu este recunoscut internațional, Rusia nu poate să-și deschidă oficial un consulat în „Republica Nistreană”. Serviciile consulare puse la dispoziție la Tiraspol de Rusia, dacă, eventual, nu maschează alte activități, ar fi necesare în condițiile în care, potrivit Moscovei, Transnistria ar fi „casa a peste 200.000 de ruși”. Rusia susține că regiunea Transnistriei și-a proclamat autonomia față de Chișinău la data de 2 septembrie 1990, drept răspuns la decizia Republicii Moldova de a se separa de fosta URSS și la intențiile unor „politicieni radicali din Republica Moldova de a cere unirea cu România”. Ulterior, în anul 1992, a izbucnit războiul pe Nistru, între trupele Republicii Moldova și separatiști. În urma acestuia, guvernul de la Chișinău a pierdut practic controlul asupra Transnistriei, iar Rusia și-a instalat în această regiune, pe termen nedeterminat, așa – zisele trupe de pacificatori.
Guvernul de la Chișinău a încercat rezolvarea crizei propunând să-i acorde Transnistriei un statut de “autonomie teritorială specială”, în interiorul Republicii Moldova. Așa – zisul regim de la Tiraspol, susținut de Rusia, insistă însă să-i fie recunoscută independența.
Din punctul de vedere al Occidentului, Transnistria este unul dintre “conflictele înghețate” care amenință stabilitatea în estul Europei.
