- Corupția din domeniul petrolier. Un procuror din afara Londrei vrea să-și spună povestea pentru a-și salva reputația
- Procurorii și agențiile guvernamentale de top din Marea Britanie și SUA, se bat umăr la umăr pentru un mega caz de corupție, trișând chiar și un mandat de arestare european
Oficiul pentru Fraude Grave. Se spune că biroul de fraudă a suspendat un fost anchetator superior – Tom Martin- din cauza acuzațiilor de altercație în care a fost implicat el și un oficial FBI.
Puțini ar crede că liderii mondiali de investigație din Marea Britanie și SUA, cum ar fi Oficiul pentru Fraude Grave (Marea Britanie) și Departamentul de Justiție (Statele Unite), ar merge cap în cap, confruntându-se reciproc în instanță ca oponenți, când, de fapt, ei conduc ca membri ai NATO și sunt parteneri politici. Dar s-a întâmplat, într-o sală de judecată din Roma, într-un pub din Londra, și într-o clădire de birouri din Washington DC.
Lupte transfrontaliere pentru a ridica moguli de petrol corupți, anchetatori privați care înșală polițiști, americanii care înșală britanicii, moguli miliardari care se joacă rapid și liber cu guvernele, pretinderi de implicare în uciderea unui ambasador și pentru a pune capac la tot: un procuror din afara Londrei vrea să-și spună povestea pentru a-și salva reputația.
În acest extraordinar scandal din spatele cortinei, agențiile britanice și americane de aplicare a legii sunt la cuțite pentru dreptul de a aduce în fața justiției și în jurisdicția lor persoane fabulos de bogate, care au recunoscut mituirea companiilor străine și a persoanelor fizice din sectorul petrolier.
În cursul acestor confruntări, un limbaj violent a fost folosit între anchetatorii britanici și americani, unde unul la acuzat pe celălalt (în mai 2016, la începutul cazului) de a fi trădător. Acest lucru nu a fost doar o beție sau o șaradă, ci o amărăciune și o frustrare de ambele părți, care a făcut, în cele din urmă, ca un avocat britanic și procuror, Tom Martin, să-și piardă slujba la Oficiul pentru Fraude Grave din Marea Britanie. El se luptă acum cu această decizie la un tribunal civil de ocupare a forței de muncă din Marea Britanie și urmează să fie audiat la sfârșitul lunii septembrie în acest mega scandal de corupție.Rezultatul său ar putea pune în pericol chiar viitorul Oficiului pentru Fraude Grave.
Furia britanicilor împotriva aliaților lor americani a început când s-a aflat că ținta unei anchete cheie, un om de afaceri iranian, care locuia anterior în Marea Britanie, acum rezident în Monaco, Saman Ahsani, a fost arestat la Roma în aprilie 2018. Britanicii încercau să-i aducă pe Saman Ahsani și pe fratele său Cyrus înapoi în Marea Britanie timp de doi ani pentru a fi acuzați. Totul părea că planurile lor s-au concretizat. Nu a fost așa.
Britanicii au percheziționat birourile Unaoil din Monaco cu doi ani mai devreme, în martie 2016, și au găsit cantități uriașe de dovezi ale mitei din Orientul Mijlociu care datează de la începutul anilor 2000. Dovezile mitei și corupției îi priveau în față. Aceasta a fost cu siguranță una dintre cele mai răsunătoare cazuri pentru Marea Britanie sub Actul de Mituire (Bribery Act), și un scalp de profil înalt.
Cine sunt Ahsani și de ce sunt de un astfel de interes
Într-o investigație comună între ziarul The Australian Age și Huff Post, în urma unei scurgeri masive de e-mailuri de la Unaoil, Nick McKenzie a scris într-un articol intitulat, „Compania care a mituit lumea”, „Miliarde de dolari de contracte guvernamentale au fost acordate ca rezultat direct al mitei plătite în numele unor firme, inclusiv britanicul icon- Rolls-Royce, gigantul american Halliburton , Australia Leighton Holdings și greii coreeni de la Samsung și Hyundai.”
Amploarea bogăției Ahsani este demonstrată într-o altă parte a seriei de articole The Age despre compania Unaoil, „În 2007, trustul familiei Ahsani, Aria Trust, a arătat că întreprinderile Ahsani dețineau o sumă amețitoare de 63 de milioane de euro în conturi bancare și private equity. În domeniul imobiliar, portofoliul familiei, de aziluri de îngrijire germane și proprietăți în Franța, Monaco, SUA și Londra, a fost evaluat la 130 de milioane de euro.”
De asemenea, aflăm din acest articol că afacerea Unaoil (activitatea primară a familiei Ahsani) implica zeci de companii fantomă controlate de Ahsani în paradisuri fiscale, cum ar fi Insulele Virgine Britanice, Insulele Anglo-Normande și Insulele Marshall. Aceste companii semnau acorduri de consultanță cu marile companii petroliere și de gaze și stabileau să câștige contracte de la corporații petroliere de stat din Algeria până în Turkmenistan.
Articolul observă: „Câștigarea unui contract poate dura ani de zile, dar formula este simplă. Dacă Unaoil câștigă un contract pentru un client, acesta primește un procent din suma totală a contractului ca onorariu . Unaoil va plăti apoi directorilor săi un onorariu de succes propriu. „Sub-agenții”, care au ajutat la câștigarea lucrării, de asemenea, vor obține o porție.„
Utilizarea intermediarilor era necesară pentru a asigura o ruptură a lanțului dintre persoana care instigă la mită, care ar putea avea un interes comercial sau care caută o favoare nelegitimă, într-o țară sau pe o piață comercială, și beneficiarul mitei, care ar putea fi un politician sau un funcționar guvernamental care utilizează puterea în mod nelegitim pentru a aduce un beneficiu plătitorului care nu este de necontestat. O astfel de schemă este endemică și, adesea, indică o practică coruptă.
Prințul de Monaco : ,, legea de la Monaco nu consideră mita comisă înainte de 2011 drept o infracțiune!”
Saman Ahsani. Familia Ahsani s-a strecurat printre degetele britanicilor și au mers direct în brațele anchetatorilor americani pentru a face față justiției americane, nu justiției britanice
Articolul lui McKenzie a mers mai departe, invocând legături politice. „Adesea, ei sunt politicieni puternici sau oficiali care caută un recul. Sau pot fi directori corupți în companiile occidentale de petrol și gaze care divulgă informații confidențiale către Unaoil, chiar și în detrimentul propriei companii, în schimbul unei recompense financiare personale.”
Ahsani au fost, de asemenea, persoane foarte convingătoare și fermecătoare, care au crescut în Marea Britanie, au mers la școli publice britanice și unul a studiat la Universitatea Oxford. Oamenilor le plăcea să creadă în schemele lor notorii.
Ahsani au fost vicleni și au evitat ancheta și urmărirea penală timp de mulți ani. Cu ajutorul firmelor de avocatură de elită și cu sânge albastru din Londra, cum ar fi Clifford Chance, Kingsley Napley, Deckert și Mishcon de Reya, și-au făcut prieteni în Monaco, unde se află compania Ahsani.
Prințul Albert de Monaco a refuzat extrădarea fraților Ahsani:,,legea de la Monaco nu consideră mita comisă înainte de 2011, drept o infracțiune!”
Primul semn al abilităților lor de manipulare în a înșela justiția a avut loc în februarie 2018, când poliția britanică a încercat să-l extrădeze pe Saman Ahsani de la Monaco. Inițial, ei au crezut că au reușit înainte ca Prințul de Monaco să intervină și să li se spună că legea de la Monaco nu consideră mita comisă înainte de 2011 drept o infracțiune. Astfel, nu a fost nimic, pe scurt, pentru a justifica cererea de extrădare.
În acel moment, britanicii au emis un mandat european de arestare pentru a închide orice portiță pentru evadarea lor din justiție. MEA este emis de către o agenție de aplicare a legii dintr-o țară pentru a solicita țărilor străine să dețină persoane care se confruntă cu acuzații în jurisdicția lor, în cazul în care intră în jurisdicția lor, în scopul de a le extrăda în țara solicitantă. Cele trei MEA au fost emise în octombrie 2017, apoi în mai și iunie 2018.
Când Saman Ahsani s-a predat poliției italiene din Roma, în aprilie 2018, ei au crezut că primul MEA(n.r. Mandat de Arestare European) a funcționat. Însă au descoperit repede că totul nu a fost ceea ce părea. Ahsani a apărut într-un tribunal din Roma și a declarat că este dispus să fie extrădat în Statele Unite și nu în Marea Britanie.
Temerile de lungă durată ale Marii Britanii au fost astfel împlinite. Ahsani s-au strecurat printre degetele lor și în brațele anchetatorilor americani pentru a face față justiției americane, nu justiției britanică.
Departamentul de Justiție American
În timp ce anchetatorii britanici investigau peste tot schemele corupte ale familiei Ahsani, în Orientul Mijlociu, și ridicau calculatoarele lor corporative în Monaco – în fapt, făcându-și treaba în mod corespunzător, așa cum te poți aștepta la un detectiv britanic – Ahsani negociau cu Departamentul American de Justiție pentru un acord care i-ar lăsa scăpa de închisoare și chiar le-ar permite să-și păstreze activele.
Decizia lor de a se confrunta cu instanța americană, mai degrabă decât cu cea britanică a fost la fel de ușor de înțeles pe cât a fost de nerușinată. Oficialii britanici i-au avertizat pe Ahsani că gravitatea faptelor lor, încă nedovedită, i-ar putea expune la o pedeapsă de 14 ani de închisoare. Posibilitatea negocierilor a fost foarte limitată, deși ar fi putut exista o anumită marjă de manevră pentru o pledoarie de vinovăție.
Contrastul cu abordarea americană a fost dramatic, deoarece posibilitățile de negociere ale unui „martor cooperant” au fost considerabile. Aceștia s-ar fi obligat să furnizeze dovezi solide care să-i pună pe alții în spatele gratiilor într-o „înțelegere de recunoaștere a vinovăției”. Un astfel de acord ar putea include posibilitatea unor sancțiuni financiare grele.
Așa apar în poveste, un detectiv particular pe nume David Tinsley și un avocat american, Rachel Gagnebin Talay. Cei doi au înțeles îngrijorările familiei Ahsani cu privire la sistemul britanic. Ei au intrat în contact cu Ahsani în februarie 2017 (sau în jurul acestei perioade), spunând că ar putea negocia o afacere cu Departamentul de Justiție pentru a asigura evitarea închisorii, frica lor cea mai mare.
5 Stones intelligence (5Si®) este o companie de informații și investigații cu sediul în Miami, Florida S.U.A., cu birouri în întreaga lume
Tinsley a lucrat cu Administrația Americană de Combatere a Drogurilor, înainte de a înființa ‘5Stones Intelligence.’ El a lucrat, de asemenea, la un mega vaz care implica Prima Bancă a Orientului Mijlociu (FBME), o instituție libaneză care a eșuat pe fondul acuzațiilor de corupție și fraudă. Tinsley a fost angajat de bancă pentru a investiga acuzațiile de corupție, dar mai târziu a fost eliminat când a găsit dovezile pe care proprietarii săi au vrut să le găsească. Ulterior, el a fost trimis în judecată pentru divulgarea de documente private.
Tinsley și Talay ofereau Departamentului de Justiție informații pe care clientul lor, Ahsani, le-ar fi putut oferi în schimbul unei înțelegeri.
Priveghi în fața Consulatului Libiei din New York pentru J. Christopher Stevens, ambasadorul Statelor Unite care a murit în Libia
Susțineri precum că Ahsani ar putea să ofere informații de neprețuit cu privire la circumstanțele uciderii ambasadorului SUA J Christopher Stevens, în septembrie 2012, în Libia, i-a încântat pe procurorii americani, mai ales că au atins un rol al lui Hilary Clinton. Britanicii au auzit despre această informație de la Ahsani în cursul investigației lor, dar au respins-o ca fiind o invenție. Americanii păreau să o înghită “ cu totul”.
Alte dovezi furnizate de Ahsani Departamentului de Justiției sunt considerate a fi la fel de false, având în vedere că au venit de la inculpați care au fost condamnați pentru aproximativ șaizeci de acuzații de corupție.
Furia împotriva anchetatorilor americani s-a bazat pe mai multe motive și provine din mai multe surse. Italienii aveau motive procedurale să fie și ei furioși. Negocierile care au avut loc la sfârșitul anului 2017 și în primăvara anului 2018 între Ahsani și autoritățile de urmărire penală americane au avut loc la ambasada SUA din Roma. Ambasadele străine sunt supuse jurisdicției locale, dar americanii au folosit ambasada lor de la Roma pentru a discuta despre procedurile și tranzacțiile SUA ca și cum ar fi fost pe pământ american. Astfel de negocieri au fost o încălcare flagrantă a dreptului internațional.
La rândul lor, Oficiul de Fraudă Gravă s-a înfuriat pe Departamentul de Justiție pentru că au încălcat un acord încheiat în februarie 2017, pentru a nu continua procesul de urmărire penală a familiei Ahsani în instanțele americane. Au spus că le vor permite britanicilor să-i extrădeze pe Ahsani în Marea Britanie.
Un astfel de acord era unul integru din partea Regatului Unit (și a altor agenții de urmărire penală occidentale) de colaborare cu americanii, desigur și cu multe suspiciuni cu privire la motivele celorlalți, în ultimii doi ani din aprilie 2016.
Britanicii au predat informații americanilor (deși nu au confirmat acest lucru), inclusiv numărul mare de e-mailuri și alte materiale conținute pe un hard disk de calculator, anterior în posesia lui Nick McKenzie, un jurnalist australian. Jurnalistul vorbește într-un articol despre modul extraordinar în care expeditorul acestui hard disk, un avertizor de integritate, l-a testat. I s-a cerut să plaseze un mic anunț în ziarul francez Le Figaro, unde a menționat numele, Monte Cristo. Proprietarul hard diskului a răspuns la numărul casetei din anunț.
Regatul Unit a dat acest tezaur de informații către Departamentul Justiției pe baza faptului că ar sprijini investigațiile SUA ale companiilor americane legate de Ahsani.
Acest hard disk a fost chiar dinamita care a explodat cazul chiar la începutul lunii martie 2016. Un avertizor de integritate din Unaoil părea să fi încercat să-i mituiască pe Ahsani amenințând că va dezvălui dovezile de mită conținute pe hard disk. Se pare că acest lucru nu a avut succes.
Londra a preluat conducerea în acest caz, deoarece Ahsani sunt cetățeni britanici. Britanicii au investit aproximativ 12 milioane de lire sterline în anchetă, prin ceea ce se numea „blockbuster” sau fonduri excepționale. Acest lucru a fost masiv, practic un sfert din bugetul anual al SFO (Oficiul de Fraude Grave) de £ 52m. 50 de investigatori, avocați, contabili și analiști, precum și polițiști au lucrat la caz. Acesta promitea să fie un impuls major – și atât de necesar – pentru organizație.
Procurorul general britanic, biroul de avocatură al guvernului, Jeremy Wright, a semnat decizia SFO de a-i urmări pe acești indivizi corupți. Viitorul SFO a fost mult timp pus la îndoială, nu în ultimul rând de către fostul prim-ministru Teresa May, dar acest caz urma să-i răscumpere reputația sa. Nu puteau să-l piardă, pierzându-și țintele în fața americanilor. Era critic pentru viitorul Oficiului.
Dar britanicii au avut un alt motiv pentru a se simți furioși dincolo de cuvinte când au auzit că americanii au vorbit despre afaceri cu Ahsani. Dan Kahn de la DJ, șeful său adjunct, din Secțiunea de Fraudă, a promis că organizația sa nu va cere extrădarea lui Saman Ahsani în Statele Unite. El a recunoscut supremația britanică în acest caz, faptul că britanicii au obținut în 2017 un mandat european de arestare pentru a se asigura că toate lacunele posibile sunt acoperite în aducerea Ahsani în fața justiției din Marea Britanie. „Am avut mâna câștigătoare”, a spus un fost polițist.
Cooperarea dintre forțele de poliție din mai multe jurisdicții și americani s-a bazat pe acest acord, chiar dacă anchetatorii au fost nervoși că anchetatorii americani foloseau informațiile colectate în urmărirea americană a companiilor străine active pe piețele financiare americane. De la începutul anchetei, în martie 2016, SUA și alte agenții internaționale de anchetă au organizat întâlniri de două săptămâni pentru a discuta cazul și a face schimb de dovezi.
A devenit evident pentru anchetatorii britanici că investigațiile lor erau de mare interes pentru americani, pur și simplu pentru că urmăreau aceleași ținte și activități corupte.
Continuarea în ediția de marți, 01 Septembrie 2020.
