Proiectul la care au lucrat specialiștii din Ministerul Apărării Naționale (MApN) este intitulat “Lege privind regimul porturilor militare maritime și fluviale”. Acest act normativ pare a fi de maximă actualitate întrucât, oricât ar părea de ciudat, niciunul dintre porturile militare din România nu are o bază legală de funcționare.
Potrivit textului postat pe internet în vederea consultării publice, România are următoarele porturi militare: Constanța, Mangalia și Midia (la Marea Neagră), Brăila, Galați și Tulcea (pe căi navigabile interioare, mai precis pe Dunăre), precum și un centru de pregătire marinărească pe lacul Siutghiol, unde se antrenează studenții Academiei Navale (viitori ofițeri), elevii de la Școala de Maiștri de Marină din Constanța și echipajele Forțelor Navale Române. Dintre aceste obiective ale MApN, doar portul militar Mangalia a avut, cândva, o bază legală de funcționare: un decret emis în anul 1956 și abrogat în anul 1990.
În anul 2007, Guvernul României a aprobat ca Administrația Națională Apele Române să închirieze mai multe suprafețe din zona lacurilor Mangalia și Siutghiol. Lacul Mangalia este cel pe care funcționează portul militar Mangalia, dar și un port turistic aflat în continuă extindere. MApN a cerut, fără succes, ca închirierea de asemenea suprafețe să fie limitată.
“Statul Major al Forțelor Navale a solicitat Administrației Bazinale de Apă Dobrogea Litoral să limiteze suprafețele de apă scoase la licitație pe lacurile Mangalia și Siutghiol”
Nicolae Ciucă,
Ministrul Apărării Naționale
Problema porturilor era cunoscută încă din anul 2017, când un fost ministru al Apărării Naționale, Mihai Fifor (PSD), încercase și el să impulsioneze un proiect legislativ pentru reglementarea situației porturilor militare. Proiectul elaborat de MApN a ajuns până la nivelul Secretariatului General al Guvernului.
“În portul Mangalia sunt bazate zece nave de luptă, 25 de nave de sprijin de luptă, de sprijin logistic și de comandament, depozitul cu rezerva de combustibil a Forțelor Navale”
Mihai Fifor,
Fost ministru al Apărării
Pe lacul Mangalia, în portul militar, se află atât nave de luptă, de sprijin și de comandament, cât și principalul depozit cu rezerva de combustibil a Forțelor Navale Române.
Chestiunea delimitării perimetrelor porturilor militare ale României este cu atât mai acută cu cât în această perioadă este necesară o intensificare a activității Forțelor Navale Române, din cauza creșterii tensiunii dintre NATO și Rusia în estul Europei, inclusiv în zona Mării Negre. În vreme de pace, în zona porturilor pot avea loc accidente, iar în caz de război ar fi posibile acțiuni de spionaj sau de sabotaj, dacă aceste obiective militare nu sunt protejate din punct de vedere legal.
Situația Forțelor Navale Române este fragilă și din punctul de vedere al navelor disponibile. De ani de zile, MApN încearcă să lanseze în fabricație, la un port din România, un număr de patru nave de luptă de tip corvetă funcțională, care să înlocuiască patru nave vechi din dotarea actuală. Simultan ar trebui să se realizeze modernizarea celor mai puternice două nave de luptă ale României, acestea fiind fregatele Regele Ferdinand și Regina Maria. Niciuna dintre ele nu este foarte modernă, ambele fiind cumpărate, practic, de la fier vechi, de la Forțele Navale ale Marii Britanii. Ulterior, nava de luptă Mărășești, care datează din perioada comunistă a României, ar urma, probabil, să fie scoasă din exploatare.
Până ce România va reuși să rezolve această situație, Flota a 6-a a Statelor Unite, cu baza în Italia, având ca zonă de responsabilitate Marea Mediterană și Marea Neagră, este cea care trimite, periodic, nave de război în Marea Neagră.
Printre aceste nave s-au numărat, în ultimii ani, distrugătorul USS Porter, distrugătorul USS Donald Cook și nava de realimentare USNS Laramie. Toate aceste nave sunt trimise periodic în Marea Neagră “în sprijinul aliaților și partenerilor din regiune”, precizează Forțele Navale ale SUA.
