Multi politicieni si chiar unii analisti vorbesc de o reluare a cresterii economice in Romania, probabil de pe la sfarsitul acestui an, si se mizeaza in aceasta directie pe iesirea din recesiune a principalelor tari vest-europene, care ar trage si Romania dupa ele. Asa ar si trebui sa se intample in masura dependentei totale a acesteia de Occidentul european, intre altele si poate inainte de toate, in masura in care in proportie de peste 70% schimburile comerciale se deruleaza cu acesta. Asa se va si intampla, dar trebuie sa fie clar ca nu in masura in care se mizeaza sau se spera! si aceasta, dintr-un motiv simplu: Romania n-a facut parte, nu face parte si nu se stie deloc daca va face parte din sistemul economic occidental, in ciuda apartenentei (juridice si oficiale) la Uniunea Europeana. In timp ce era sigur ca o criza in Occident va fi tras in jos Romania, nu este deloc sigur ca o revenire in Occident va trage in aceeasi masura in sus Romania.
Pentru ca, din pacate, criza a decuplat – si mai mult decat era – Romania de Occident, cu toata dependenta totala a Romaniei de Occident. Pare un enunt contradictoriu! Dar, la o analiza atenta, nu este asa. Din motive politico-strategice globale, Romania a facut parte abia din valul doi de inglobare economica a Estului de catre Vest, respectiv cel din anii 2000. Strategia folosita pentru acest val doi explica aproape totul. Vestul nu s-a oferit sa fie piata pentru produsele din Est, ceea ce a facut in parte in cazul primului val din anii ’90 pentru tari ca Cehia, Slovacia, Ungaria si Polonia si ceea ce ar fi creat o baza de productie, economie reala, cum se spune, in Est. Abordarea a fost contrara: Vestul si-a trimis in Est bancile, le-a dat si bani, pentru ca acestea prin creditare sa creeze aici aproape peste noapte o piata pentru produsele din Vest.
Dupa 50 de ani de comunism, natiunile din Est s-au napustit pe credite, consumul a luat-o razna, productia nici sa fi vrut nu avea cum sa tina pasul cu acest delir, dezechilibrele economice s-au umflat, importurile au facut legea, exporturile abia au gafait in urma lor. Deficitele si indatorarea externa au ajuns rapid la cote fabuloase, nesustenabile. S-a obtinut crestere economica, dar nesanatoasa, pentru ca nu avea la baza absorbtia organica in economie. In schimb, au fost majorate salarii si pensii pe seama acestei cresteri economice, creandu-se vulnerabilitati dramatice. Balonul acesta de sapun oricum avea curand sa se sparga. Iar oamenii – beneficiari pasageri ai delirului – aveau sa plateasca. Vestul insusi a pus capat delirului in contextul crizei, stopand finantarea externa care invartea morisca.
Intr-un singur an, castelul de nisip s-a daramat si balonul de sapun s-a dezumflat. Ce mai poate fi facut?! Mai nimic! Vestul insusi nu va mai relua morisca. Pentru ca este vorba de firme private care nu fac strategii politice. Ele isi urmaresc interesele de profit. S-au putut repezi in Eldorado-ul estic, dar, daca acesta s-a dovedit ca nu tine sau este vulnerabil, prudenta le spune sa incetineasca!
Prin insasi strategia mentionata, dincolo de esecul ei de-acum clar, Romania nu putea intra in sistemul economic al Occidentului. Era doar o anexa de tip bananier a centrului. Vehiculul principal al strategiei de inglobare a Romaniei nu l-au constituit investitiile directe in productie, ci bancile, deci o componenta financiara, si nu una economica. In mod semnificativ, dependenta Romaniei de Occident este totala din punct de vedere financiar, in timp ce este numai de 60-70% din punct de vedere comercial. si balonul financiar a crapat tocmai pentru ca n-a fost asezat pe o articulatie economica.
Romania n-a fost vreun moment un adevarat atelier pentru Vestul european, cum sunt Cehia sau Slovacia, ci, mult mai mult, o piata de desfacere pentru acesta. Si sansa de a deveni este mult mai mica dupa criza decat a fost inaintea crizei. Motivele sunt multiple. Lucrurile in Romania vor merge mereu mai prost o groaza de ani de aici inainte. Indeosebi ca piata de desfacere! Pur si simplu, din cauza faptului ca va trebui sa se plateasca nota celor patru ani de delir (2004-2008). Bancile straine, ajunse captive in Romania in asteptarea banilor avansati, isi vor vedea mereu mai subtiate randurile clientilor. In plus, au intervenit doua schimbari majore pentru investitorii straini. Salariile in Romania au crescut in perioada delirului. Iar la capatul unei deteriorari incredibile timp de 20 de ani in sistemul de educatie, precum si din cauza exodului spre Occident, nu se mai dispune in Romania de acea forta de munca considerata ieftina si relativ bine calificata.
