In urma unor avertismente mai articulate in ultimul timp asupra pericolelor pe care le reprezinta degradarea grava a deficitului extern, mai multi oficiali, in frunte cu guvernatorul Bancii Nationale, dar si cativa analisti economici si financiari de notorietate au considerat probabil necesar sa intervina spre a linisti spiritele in legatura cu riscurile declansarii unei devalorizari severe a leului. Ceea ce a iesit a fost un fel de uniune in cuget si simtiri privind faptul ca, daca o corectie de curs nu este exclusa, nu ne paste totusi catusi de putin riscul unei corectii catastrofale!
Ca o corectie, inevitabila, va interveni, asta este sigur! Mai ales dupa o indelungata apreciere fara noima a leului. si cu atat mai mult cu cat stie bine si Grivei ca o asemenea apreciere in raport cu monedele-ghid pe plan international nu se datoreaza cumva faptului ca leul ar fi devenit mai breaz decat acestea, ci unor imprejurari pasagere care se pot volatiliza tot asa cum au venit, facand rapid-rapid victime si din eroii cei mai falnici. Nu poate dura un fenomen strict artificial – asa cum este actuala apreciere a leului -, un fenomen pur financiar, de sens contrar celui reclamat de starea economiei reale! Dar nu asta este problema! Cu totul alta este adevarata problema!
In loc ca – avand in vedere pagubele grave pe care le produce economiei reale romanesti, precum si amenintarile pe care le reprezinta la adresa intereselor pe termen lung ale tarii – aprecierea artificiala a leului sa aiba parte de impotrivirea cercurilor politice si economice, aceasta s-a bucurat si se bucura de o aiuritoare sustinere. si, trebuie sa subliniem, din interese sectoriale precise, extrem de daunatoare ansamblului.
Prin mediile guvernamentale, intru justificarea acestei sustineri se pretinde ca aprecierea leului ar fi expresia prestigiului de care a ajuns sa se bucure moneda nationala. Se argumenteaza, de asemenea, ca aprecierea leului contribuie la recuperarea decalajelor de catre Romania, PIB-ul denominat in euro (moneda folosita pentru comparatii internationale) devenind mai mare. Dar nu mai precizeaza nimeni ca acest lucru are loc gratie unui joc valutar, si nu cresterii in substanta. De fapt, se pot afisa cresteri economice in euro mai importante si, inca si mai rau, se poate obtine crestere economica in modul cel mai facil, dar si cel mai periclitant pe termen lung, nu prin munca proprie si adaos de substanta, ci pe baza de consum din import. Aprecierea leului stimuleaza nefericit importurile si – avand in vedere ca aproape nu exista demnitar sau functionar public care sa nu importe ceva in Romania de azi, daca se poate, desigur, pe seama banului public – intelegem bine de unde vine sustinerea asta neconditionata pentru aprecierea leului.
Banca Nationala – care prin politicile ei se dovedeste singura institutie responsabila din tara – a cedat si ea, din pacate, tentatiei de sustinere a aprecierii leului, pentru ca pur si simplu pe baza acesteia isi realizeaza tintele de inflatie, ceea ce conduce la situatia ca in Romania dezinflatia are loc de fapt pe seama adancirii deficitului extern, acesta transformandu-se intr-un rezervor de inflatie pe care, pana la explozie, o ascunde.
Strigatele exportatorilor – gatuiti literalmente de aprecierea leului – nu le mai aude nimeni in aceste conditii, protestele mai vocale fiind chiar ridiculizate de corul importatorilor, pentru care Romania a devenit rai. Toti imbogatitii tranzitiei sunt importatori, intru sfidarea naivilor care mai trudesc in productie pentru piata interna sau pentru export!
Stranie este sustinerea de care aprecierea leului s-a bucurat in randurile analistilor, pe fond doar asocierea lor cu grupurile de interese ale importatorilor sau cu capitalul strain putand constitui singura explicatie consistenta. In ultimul timp insa, cand gluma s-a ingrosat rau de tot in deficitul extern, au aparut pozitii vadit mai nuantate din partea acestora, in diferite formulari, de la necesitatea de a nu se miza doar pe o anumita directie in evolutia cursului la faptul ca practica din tarile emergente a dovedit ca, dupa perioade de cativa ani de apreciere a cursului monedei proprii, intervin miscari de sens contrar.
Interventiile oficialilor au insa, spre deosebire de cele ale analistilor, un alt statut. Chiar daca avertismentele lor cu privire la eventualitatea unor corectii mentin in mod obligatoriu imprecizia in materie de amploare si timp, aceste avertismente pot avea un impact pozitiv enorm, pentru ca pot induce in piata comportamente care scad presiunea in directia aprecierii leului si deci a adancirii deficitului extern, scutind angajarea unor politici fiscale si monetare in acest scop, ce sunt extrem de costisitoare. Din pacate, mesaje cu un asemenea continut din partea oficialilor romani lipsesc. Dimpotriva, avem de-a face cu prea multe mesaje cu continut opozit, care umfla si mai tare balonul de sapun, expunand economia la riscuri si mai mari!
