Frumoasă pe afară, dar putredă pe dinăuntru. Concluzia privitoare la economia noastră rezultă dintr-o radiografie pe care i-au făcut-o economiştii autohtoni.
Evaziune, datorii mari pe termen scurt, rata de ocupare la minimul european, taxe sociale mari, plătite însă de prea puţini, exporturi dezechilibrate şi prea puţin vizibile în PIB, economisire internă fragilă, companii ce nu se pot finanţa decât prin credit, politici macroeconomice eronate sunt doar câteva caracteristici ale economiei noastre identificate în raportul „Reevaluarea modelului de creştere economică în România- lecţii şi consecinţe ale crizei” prezentat luni de către Ionuţ Dumitru, şef al Consiliului Fiscal, în cadrul unui seminar ce a avut loc la BNR.
Datoria publică. Mică, însă ameninţătoare
Deşi nivelul datoriei publice este mic, există multe puncte slabe. Piaţa financiară locală are capacitate redusă de susţinere a datoriei publice, băncile au expunere ridicată pe stat (19% din total active, a doua pondere în regiune), iar dobânzile la datoria publică presupun cheltuieli mari, respectiv 2% din PIB. Ponderea datoriei pe termen scurt este cea mai mare în România faţă de restul regiunii (cea sub un an fiind aproape un sfert din total, cu mult peste Cehia, a doua prost plasată în clasament, cu 10%). Această caracteristică impune ieşirea pentru refinanţare pe pieţele externe, cu riscurile de rigoare.
Rezervele valutare. Un sac fără fund?
În următorii doi ani Guvernul şi BNR vor trebui să restituie 13 miliarde de euro, situaţie care duce la consumarea rapidă a rezervelor valutare ale BNR în absenţa intrării de fonduri europene nerambursabile.
Pentru a ajunge mai repede la convergenţa cu UE, rata de investire ar trebui să continue a fi 30% din PIB, aceasta în condiţiile în care rata de economisire internă este de doar 18% din PIB. Finanţările externe au devenit mai dificile şi de aceea rata economisirii interne ar trebui să crească la 25%, urmând ca diferenţa până la 30% să fie deficit de cont curent. Acoperirea deficitului din surse externe va avea loc doar prin investiţii străine directe, atrase prin politici prudente şi credibile.
Forţa de muncă. Avem „argintul” la rata mică de ocupare
Cu excepţia Ungariei (60,7%), România are o doua rată mică de ocupare din Europa (62,8%, faţă de 70% Cehia). Contribuţia forţei de muncă la creşterea PIB trebuie adusă pe plus (pe fondul scăderii factorilor capital şi productivitate) pentru ca România să îşi atingă potenţialul de creştere. Economistul propune majorarea vârstei de pensionare, reforma educaţiei, atragerea înapoi a celor emigraţi etc.
Tot la acest capitol Ionuţ Dumitru remarcă nivelul înalt al taxelor pe muncă corelat cu gradul mic de colectare (a opta contribuţie ca mărime din UE – 43%, dar a patra cea mai mică colectare – 28%), cel mai mic raport european între numărul contributori şi cel al pensionarilor, numărul mare de români – 1,8 milioane, care lucrează la negru.
Fondurile europene. Şi aici ultimii
Chiar dacă intrările de capital din străinătate destinate finanţării investiţiilor sunt mult mai mici decât înainte, rata de absorbţie a fondurilor europene e rămas cea mai proastă din Europa (20% alocări plătite faţă de 60% Lituania). Economistul notează că un leu investit de stat aduce suplimentar 20 de lei, fapt care nu poate fi neglijat în contextul constrângerilor noului pact fiscal.
Exporturile. Cea mai mică pondere în PIB
In condiţiile în care creşterea PIB nu se va mai putea baza, ca anterior crizei, pe cererea internă, este importantă majorarea contribuţiei exporturilor la formarea PIB. Deocamdată stăm cel mai prost, ponderea acestora în PIB fiind de 40%, faţă de 90% în Ungaria, Estonia şi Slovacia). În plus, după 1991 ponderea exporturilor către UE a crescut de la 44,5% la 71% în condiţiile în care a scăzut de la 23% la 6% către Rusia, iar China a dispărut dintre destinaţiile de top. Suntem „expuşi la o deterioare aşteptată a performanţei economice a acestei regiuni (UE 27 – n.r.)”, afirmă economistul care recomandă restabilirea relaţiilor cu Rusia, India, China Brazilia, ţările arabe, Africa.
Bugetarii. Rămân numeroşi
Bugetarii nu sunt mulţi dacă îi raportăm la populaţia ţării. Comparativ însă cu numărul mic de salariaţi care plătesc taxe şi impozite, ei devin numeroşi, ponderea bugetarilor în total salariaţi din economie plătitori de taxe şi impozite fiind „printre cele mai mari din UE 27, după ţările nordice”. Reducerea de 15% a numărului de bugetari a fost însoţită de o reducere şi mai mare a celor ce plătesc taxe şi impozite.
Veniturile statului. Cele mai mici din UE
Doar Lituania mai depăşeşte România ca pondere mică a veniturilor bugetare ce revin statului în total PIB. Dacă în cele două ţări această pondere este puţin peste 30%, în ţările nordice raportul este aproape dublu, de 58%. „Veniturile bugetare colectate sunt foarte mici, chiar dacă nivelul legal al taxelor şi impozitelor nu este neapărat mic. Rata legală a TVA este peste media din EU-27, rata legală de CAS este în top 8 în EU-27, impozitul pe venit şi pe profit este mult sub media europeană”, spune Ionuţ Dumitru.
Explicaţia e evaziunea fiscală. Aceasta „este estimată undeva între 10 şi 15% din PIB. Dacă s-ar colecta doar 30% din evaziunea fiscală, România ar avea acum excedent bugetar”, afirmă economistul. După Bulgaria, România are o a doua economie „ascunsă” a UE ca pondere în total, respectiv 30% din aceasta, pondere de patru ori mai mare decât, spre exemplu, cea din Austria (7%).
