Economia, potrivit expresiei dlui Tariceanu, „duduie”. Cresterea economica va fi probabil de peste 7% in acest an. Problema, preluand chiar expresia folosita de premier, este cat din aceasta „duduiala” constituie inaintare efectiva si cat zgomot de asurzit urechi. Din pacate, economia din Romania – caci romaneasca nu i se mai poate spune – a ajuns, prin „tuning”-ul administrat, o economie de fite.
Expresia poate cea mai ilustrativa a faptului ca economia ce se construieste acum in Romania este una de fite si nu una temeinica, durabila, este discrepanta neta intre infrastructura precara in toate domeniile si sectoarele – publica, sociala, industriala, culturala – si opulenta unor segmente subtiri de economie privata fara functie sociala. Si aceasta discrepanta creste mereu si mereu pe masura ce sporeste bombardamentul de „tuning”-uri si se degradeaza prin stagnare inzestrarea infrastructurala a economiei, singura care ar putea sa-i asigure fundamentele de dezvoltare durabila. Sa nu ne ferim a afirma deschis ca roadele cresterii economice, cu care se mandreste Romania, nu numai ca sunt culese de paturi subtiri de populatie, dar se si concentreaza in domenii colaterale, chiar efemere, fara functie sociala.
In orasele tarii sunt astazi probabil mai multe firme de bodyguarzi decat societati de desfacere a produselor alimentare, iar pe bulevardele bucurestene sunt mai multe agentii bancare decat magazine de confectii si incaltaminte. Investitiile straine – care au luat o alura semnificativa – n-au depasit in general conditia de lohn. Atata doar ca lohn-ul, parasind textilele si confectiile, s-a mutat in domeniul pieselor auto si eventual in diferite segmente ale industriei informatiei. Investitii masive se fac nu in facilitati industriale sau in utilitati publice, ci in afaceri imobiliare, in constructii de birouri, de vile si apartamente de lux, expresia polarizarii sociale debordante din „capitalismul de cumetrie”. Romania a devenit El Dorado pentru lanturile de supermarketuri si hipermarketuri care vand in draci, dar, vai!, aproape deloc produse fabricate in Romania. Mai degraba decat expresia inaintarii catre faza consumului de masa, faptul reprezinta, mult mai prozaic, o reflectare a consumului fara acoperire, a economiei artificiale bazate pe import ce se construieste in perioada actuala in Romania.
Expansiunea fulminanta a importurilor – in sine si prin comparatie cu extinderea doar normala a exporturilor – este insa numai fateta la vedere a lucrurilor. Problema este ca politicile economice promovate au propulsat importurile si au deprimat exporturile. Impotriva inflatiei se lupta intr-o buna masura cu aprecierea leului, care incurajeaza importurile si descurajeaza exporturile. Nu intamplator, imbogatitii tranzitiei sunt aproape toti importatori.
In schimb, agricultura a ramas in bordeie si la propriu si la figurat. Nimic nu se face practic pentru schimbarea reala a situatiei dramatice din domeniu. Industria – cealalta piatra unghiulara a economiei reale – abia rasufla dupa ce a pierdut nu mai putin decat 3,5 milioane locuri de munca. Ramane o intrebare daca dezvoltarea necesara a serviciilor in general si a celor financiar-bancare indeosebi poate avea loc fara o dezvoltare solida a industriei si agriculturii, in special a industriei prelucratoare, care este clientul si suportul serviciilor industriale, si daca o fortare a dezvoltarii serviciilor in sine fara o asemenea baza nu face cumva mai mult rau decat bine.
Fara echivoc, trebuie spus ca, mentinand comparatiile din domeniul automobilismului, cu masini „tunate” se circula pe bulevarde, putand impresiona eventual doar niscai fotomodele, dar nu se pot ataca urcusuri si drumuri accidentate, de genul celor pe care le are in fata economia din Romania.
