Multe tari occidentale au adoptat diferite programe de combatere a crizei financiare si de stopare a consecintelor acesteia asupra economiei reale, cu alte cuvinte, de a o opri sa devina o criza economica profunda, care sa antreneze o recesiune si o crestere a somajului, o depresie pe termen lung a investitiilor, combinata cu o recrudescenta a inflatiei.
In mod obiectiv, toate programele au vizat, inainte de toate, sistemul financiar-bancar, unde a izbucnit criza. In general, o masura indispensabila a fost garantarea depozitelor din banci, pentru a nu se produce eventuale retrageri in panica, ceea ce evident nu ar face altceva decat sa exacerbeze problemele fara a rezolva absolut nimic, nici chiar pentru cei ce ar reusi sa mai apuce ceva din resursele unor banci care s-ar indrepta spre faliment.
Cheia programelor anticriza vine insa abia dupa aceea. Sectoarele economice vulnerabile trebuie ajutate. Companiile mici si mijlocii trebuie sprijinite. Investitiile trebuie incurajate. si, de la caz la caz, consumul nu trebuie deprimat pentru ca se risca incetinirea activitatii economice din pricina comprimarii acestuia. Evident, ca o conditie a succesului unor asemenea pachete anticriza, o anume masura se cere a le insoti sau chiar prefata: injectarea de bani in sistemul bancar pentru ca acesta sa continue a acorda credite, indeosebi in scopouri economice, pentru investitii.
In caz ca Romania ar viza sa adopte acest ultim gen de masuri in eventuale programe de sustinere a economiei reale, pentru a opri criza financiara sa devina o criza economica, va exista o problema practic insurmontabila. In esenta, ar trebui pusi la bataie bani publici spre a-i injecta in sistemul bancar, cu scopul ca acesta sa continue creditarea economiei si, inainte de toate, finantarea investitiilor, si nu a consumului, tinand cont de situatia specifica a Romaniei.
Pai, cum sa se faca asa ceva?! In toate tarile unde au fost adoptate masurile in discutie, banul public a fost angajat de catre guvernul dintr-o tara pentru a sprijini bancile cu capital din tara respectiva: guvernul american – pentru banci americane; guvernul britanic – pentru banci britanice; guvernul german – pentru banci germane; guvernul francez – pentru banci franceze; guvernul olandez – pentru banci olandeze; guvernul austriac – pentru banci austriece; guvernul italian – pentru banci italiene; guvernul grec – pentru banci grecesti. In Romania nu mai exista practic banci romanesti. Aproape toate sunt straine. Deci cam cum ar veni?! Dupa ce bancile straine au acaparat tot sistemul bancar din Romania, dupa ce au supt din piata romaneasca tot ce se putea prin batjocorirea depozitelor si suprafacturarea creditelor, dupa ce au dus la dezarticulare economia printr-o viteza a crearii de consum prin creditare, cu care productia nu putea tine pasul, bancile straine sa mai primeasca si injectie financiara de la contribuabilul roman?! Ar fi prea de tot!
Sa zicem insa ca trecem peste acest aspect. si, in virtutea unei viziuni "superioare" asupra globalizarii, punem contribuabilul roman sa ajute niste banci care se dau "romanesti", desi nu sunt. Dar vine problema cruciala. Merita aceste banci un asemenea tratament din partea contribuabilului roman?! Pai, ce au facut respectivele banci in contextull crizei?! S-au delegitimat total – ele insele – spre a primi un asemenea tratament. Pe de o parte, unele dintre ele au intrat in cardasie cu speculanti straini si au montat o prabusire a leului, urmand a imparti, desigur, castigurile cu acestia (pe seama cui s-au facut speculatiile, daca nu pe seama, in ultima instanta, a contribuabilului roman?), iar, pe de alta parte, toate bancile straine din Romania au incercat, cel putin intr-o prima faza, prin aiuritoare cresteri ale dobanzilor la credite, sa transfere asupra clientilor romani povara crizei.
Acestor banci sa le acorde contribuabilul roman sprijin?! Pai, dupa cum s-au comportat, este aproape neindoios ca ar lua banii pe care autoritatile romane i-ar pune eventual la dispozitia lor spre a credita economia reala si i-ar trimite rapid-rapid la societatile lor mama, avide acum de bani, in aceasta perioada de grele incercari, minunandu-se inca o data de cat de generosi (adica de prosti) sunt romanii!
