S-au gasit anumiti oficiali, niscai analisti si chiar unii bancheri care au cautat sa scoata un curios talc din arhimediatizatul atac asupra leului in plina criza financiara internationala. Pentru cei ce inteleg cat de cat lucrurile, acest atac n-a constituit vreo surpriza, oricat de reprobabil a fost. O clasica incercare de iesire din criza a celor puternici pe seama celor slabi! Aceasta este esenta, in rest e vorba de "tehnicalitati"! Talcul ar fi ca trebuie sa ne grabim sa adoptam euro, caci, vezi Doamne, n-am mai pati ceea ce am patit, pentru ca asemenea speculatii pe curs n-ar mai exista! Problema este ca si oameni seriosi sustin ideea unei treceri urgentate la euro, pe care o argumenteaza tot cu avantaje din aceeasi zona monetar-financiara, cum ar fi disparitia riscului valutar in contractarea si rambursarea creditelor. Mai sa fie! Autorii unor asemenea aprecieri ori nu inteleg cum sta treaba, ori vor sa faca un rau cu adevarat terminator romanilor si, oricum, in ambele cazuri, ii considera tampiti pe cei de la Bruxelles si din marile capitale vest-europene, de care depinde de fapt acceptarea unor noi aderenti in zona euro!
Pai, inainte de toate, trebuie sa fie clar ca trecerea de la leu la euro nu este o problema tehnica si nici macar una monetar-financiara, ci una economica. Spre deosebire de leu, euro nu este emis si gestionat, precum leul, de catre Banca Nationala a Romaniei, ci de catre Banca Central-Europeana si, ca atare, entitatile din Romania (indivizi sau firme), precum si insusi statul roman mai pot avea acces la euro (adica mai pot dispune de sume in euro) doar in masura in care sunt suficient de competitive s-o faca. Altfel raman cu ochii in soare!
S-ar putea spune ca ar fi un moment al adevarului: cei in stare ar ajunge in posesia euro, cei incapabili – ba, urmand sa fie scosi din joc, spre beneficiul eficientei economice! Atata doar ca, pana sa traga toate avantajele dintr-o asemenea eficientizare fortata, economia, dovedindu-si de fapt nepregatirea, s-ar putea prabusi, tarand zeci de mii de firme in faliment si sute de mii de indivizi in saracire. Cine isi poate asuma asemenea implicatii ce ar rezulta mai mult ca sigur dintr-o trecere precipitata, fara acoperire in economia reala, la euro?!
In momentul de fata, sub pavaza leului, economia, firmele ei si oamenii din Romania pot supravietui, desi tot pierd si pierd in confruntarea directa disproportionata cu o alta productivitate a muncii, mult mai inalta, care exista in zona euro. Dispunand de trei supape in conditiile existentei leului – inflatia, cursul si impozitele (respectiv politica monetara, politica valutara si politica fiscala) –, economia din Romania incearca sa navigheze fara a naufragia. Aah! Cele trei parghii sau supape sunt folosite prost, astfel incat economia supravietuieste fara a se si eficientiza, dar ar fi un dezastru daca n-ar avea cele trei parghii pana la o minima compatibilizare cu grila economica din zona euro.
si apoi sa nu-i consideram cumva prosti pe cei de la Bruxelles, Berlin sau Paris! De ce sa ne permita trecerea la euro, adica de ce sa ne primeasca in zona euro? Ca sa le stricam jucaria la care au muncit din greu de decenii?!
Hai sa fim realisti! Economia din Romania este inca departe de zona euro, iar criza financiara si economica actuala o indeparteaza inca si mai mult. Cei din zona euro nu ne vor lasa ei sa intram acolo, chiar daca ar fi gata cineva din Romania sa faca o asemenea imprudenta!