» Fondurile monetare si cele de obligatiuni raman singurele cu randamente pozitive si peste nivelul inflatiei.
Depozitele bancare concureaza serios oferta fondurilor. Fondurilor monetare si celor de obligatiuni nu le este deloc usor in ceea ce se poate numi "razboiul depunerilor". Deponentii pot gasi acum mai multe avantaje in oferta bancilor: randamentele depozitelor se duc deseori spre 15%, in unele oferte chiar peste. Daca ne uitam la rezultatele pe 12 luni, la finalul lunii ianuarie doar un singur fond monetar a fost aproape, dar nu a depasit media dobanzilor bancare de pe piata monetara, din aceeasi perioada (situata intre 12-13% la depozitele pe un an).
Conturile de economii, cu dobanzi de 10-14%, cu mare flexibilitate in ce priveste miscarea banilor, au devenit si ele o alternativa atragatoare.
Depozitul de la banca mai are un argument: plafonul de garantare de 50.000 de euro care nu functioneaza in cazul fondurilor.
Randamente peste inflatie. In ambele categorii, monetare si obligatiuni, administratorii au reusit sa protejeze investitiile de inflatie.
Rezultatul cel mai bun la monetare vine de la fondul BCR cu 11,9% in apropierea mediei dobanzilor la depozite. Urmeaza Simfonia 1 cu 10,4% si, la limita inflatiei, Bancpost Plus cu 6,6%. Rezultate ceva mai bune au fost la fondurile care au pus un accent mai mare pe obligatiuni. Aviva Investor Orizont, cu 15,1%, ramane campionul pietei si este urmarit indeaproape de fondul pe obligatiuni al BCR cu 12,4%.
Averea plasata in fondurile monetare s-a triplat in ultimii doi ani. Pana in 2007 – anul declansarii crizei subprime in SUA – plasamentele in fonduri monetare nu aveau cresteri spectaculoase. 2008 insa a fost anul schimbarii de strategie: activele nete au ajuns la 349 milioane lei fata de 132 de milioane in anul anterior, potrivit statisticilor anuale publicate de AAF. La fel s-a intamplat cu fondurile de obligatiuni. Ambele domina structura de plasament a pietei, cu o pondere de aproape doua treimi, dovada ca investitorii au fugit masiv de riscurile pietei de capital si au cautat adapostul instrumentelor cu venit fix. Castiguri mai mici, dar si mai putine palpitatii!
Exceptii pe euro. Diversificatele raman cu randamente negative cu exceptia a doua fonduri din familia BCR (Europa Conservator 8,1% si Europa Mixt 2,9%) care sparg monotonia si ies pe plus. Fondurile au beneficiat din plin de evolutia monedei europene, care s-a apreciat cu peste 15% fata de leu, in cele 12 luni de referinta. In rest, diversificatele duc povara corectiilor de pe piata de capital – randamente intre -53,4% la fondul Transilvania si -10,6% la BCR Europa Avansat caruia de asemenea ii vine in ajutor cursul de schimb euro/leu.
Diversificatele domina in continuare piata ca numar de investitori cu peste 48.000, mai mult de jumatate din total, chiar daca valoarea activelor nete este cu o treime mai mica decat anul trecut.
Convalescenta de durata. Fondurile de actiuni vor avea nevoie de o perioada mai lunga pentru recuperarea pierderilor.
In cel mai bun caz, investitorii au acum jumatate din ceea ce valora acum un an. Alstius cu "doar" -52% are cea mai mica scadere. In categoria cea mai riscanta, pierderile sunt insa de 65-75% cu un maximum de -80% atins de fondul Napoca. La aceste niveluri, fondurilor le vor trebui macar 3-4 ani de cresteri zdravene – peste 20-25% anual, ca sa poata recupera.
Asta, in ipoteza in care piata de capital ar ajunge la fund (bottom), numai ca acesta veste buna nu se prea vede inca.
Daca trendul se inverseaza decisiv si piata reincepe sa creasca, investorii care mai au bani si incredere ar putea reveni la cumparare pentru o imbunatatire a mediei.
Deocamdata insa, popularitatea fondurilor de actiuni e foarte scazuta: averea lor a suferit o scadere drastica de la aproape 400 de milioane de lei in 2007 la mai putin de 70 de milioane de lei la sfarsitul lui ianuarie 2009.
