“Leul a atins cea mai redusă valoare faţă de euro din ultimele 6 luni” aşa sunau ştirile de ieri. Zlotul, forintul şi coroana din Cehia s-au mişcat însă mai prost pe piaţa valutară, iar evoluţiile din ultimele zile trebuie puse în contextul mai larg al fluctuaţiilor euro/dolar.
Euro a încheiat anul 2013 la 4,484 lei, dar îl găsim astăzi la 4,501. Dolarul a crescut chiar mai mult, de la 3,255 la 3,299 lei. Nu ne place ce se întâmplă cu leul, mai ales că pe 31 decembrie 2012 euro valora “doar” 4,428 lei. De fapt, ce se întâmplă în aceste zile cu leul au păţit şi zlotul, forintul sau coroana din Cehia, iar vinovată este dinamica dolar-euro.
De regulă, într-un moment de apreciere a dolarului faţă de euro, la un plus de nervozitate pe piaţa valutară internaţională, monedele regionale au o depreciere mai accentuată, astfel încât ajung să scadă şi faţă de moneda europeană (creşterea dolarului amplifică percepţia asupra riscului). Cu excepţia coroanei din Cehia, care a rămas la cotaţii stabile, forintul şi zlotul s-au ieftinit şi faţă de leu de la începutul anului (un zlot valora 1,081 lei pe 31 decembrie 2013 şi 1,076 azi, în timp ce forintul a scăzut de la 1,509 la 1,494 lei) ceea ce echivalează cu o depreciere mai pronunţată faţă de euro.
Şi anul trecut monedele regionale vecine s-au devalorizat mai mult decât leul, iar asta se vede din cotaţiile zlot/forint/coroană-leu. Dacă în cazul forintului şi a zlotului deprecierea este modestă, de sub un procent, coroana din Cehia s-a depreciat faţă de leu cu peste 7%, pe fondul problemelor cu care se confruntă economia din Cehia şi intervenţiilor băncii centrale pentru a contracara deflaţia.
Relativa stabilitate la nivel macro din România a fost un argument bun în favoarea leului (prin comparaţie cu restul valutelor din regiune), dar a contat probabil mai mult decizia autorităţilor de a compensa scăderea rezervelor BNR (o dată cu plata ratelor la împrumutul extern luat în 2009) prin obţinerea de noi împrumuturi externe. Cu o rezervă în creştere uşoară (1,3 miliarde euro suplimentari faţă de 2012) BNR s-a putut ocupa în linişte de “flotarea controlată” a monedei naţionale iar cursul de schimb euro-leu s-a descurcat mai bine decât au făcut-o valutele vecinilor.
Rămâne de văzut cum se va simţi economia la o apreciere mai accentuată a dolarului faţă de euro după deja anunţatele creşteri ale accizelor la combustibili (importurile energetice se fac în dolari).
