Dacă cerinţele FMI de a limita raza de acţiune a OUG 50 la creditele noi se transpun în lege, băncile vor fi obligate să modifice, pentru a doua oară, peste 4 milioane de contracte de credit.
După ce a fost „împănată” cu sute de amendamente mai mult sau mai puţin în favoarea băncilor sau a clienţilor, ordonanţa 50/2010 a creditelor pentru populaţie este pe cale de a fi abrogată în sensul ei iniţial. Pe scurt, dacă Guvernul pune în practică solicitările Fondului Monetar Internaţional, legea nu se va mai aplica pentru creditele deja existente în sold prevederile ei fiind valabile doar pentru împrumuturile noi. Aceasta ar însemna, pe cale de consecinţă, că cele peste 4 milioane de contracte modificate deja potrivit actualelor prevederi ale OUG 50 fie vor reveni la forma iniţială fie vor fi iar modificate printr-un act adiţional.
„Cei care au făcut legea vor trebui să ne şi spună cum să procedăm dacă ea va fi modificată. Din punct de vedere al procedurii, ultimul cuvânt este, deci, la ANPC. Ce pot eu să spun este însă că există două posibilităţi: fie se introduce o propoziţie în lege care să spună că se revine la condiţiile anterioare intrării în vigoare a OUG 50 fie distrugem iar pădurile şi trimitem milioane de acte adiţionale către clienţi. Depinde cât de mult protejează autorităţile pădurile”, comentează ironic pentru RL preşedintele Asociaţiei Române a Băncilor, Radu Graţian Gheţea.
Războiul continuă. Intervine preşedintele
Iar ANPC pare că intenţionează să oblige băncile să „distrugă pădurile”. „Este posibil ca băncile să fie obligate să propună alte acte adiţionale dacă ordonanţa va suferi modificări”, spun cei de la ANPC, care, ca şi Consiliul Concurenţei, promovează în continuare legea în forma ei nemodificată. Băncile şi BNR au, de asemenea, o poziţie clară şi vorbesc de potenţiale pierderi de circa 700 milioane de euro ca urmare a implementării legii. Se pune chiar problema ca unele bănci să-şi reducă expunerile pe România din cauza ordonanţei creditelor.
„Noi, la ARB, nu discutăm despre ce bancă vrea să plece din România. Discutăm însă despre posibilelele efecte negative ale anumitor măsuri. Iar în acest caz am cunatificat valoarea pierderilor care nu este deloc mică.”, spune Radu Graţian Gheţea. Cu o poziţie ceva mai moderată intervine şi preşedintele Traian Băsescu. „Este o falsă impresie că ar fi o acţiune retroactivă a acestei ordonanţe. Ea nu acţionează în perioada în care a trecut, ci în derularea creditului, acţionează în continuare, pentru viitor… A trebuit să recunoaştem şi exagerările din ordonanţă. Oficiul sau Agenţia Naţională pentru Protecţia Consumatorului nu putea să meargă să închidă bănci. Asta e treaba Băncii Naţionale”, a spus Băsescu.
Nu toţi „suferă” la fel
În ciuda tuturor discuţiilor, majoritatea băncilor locale au făcut deja modificările contractelor în acord cu prevederile în vigoarea ale OUG 50. „Sunt câteva instituţii de credit din cauza cărora va suferi întregul sistem. Cele treizeci şi ceva de bănci care au modificat deja contractele vor fi nevoite să plătească pentru cinci-şase bănci care nu au făcut acest lucru”, spune avocatul Gheorghe Piperea. Despre ce bănci este vorba ne putem da seama dintr-o scrisoarea adresată FMI de către mai multe grupuri de clienţi nemulţumiţi. Documentul este semnat de clienţii nemulţumiţi ai BCR, Raiffeisen, Volksbank, Alpha Bank, RBS, Bancpost şi Credit Europe Bank. Aceste bănci îşi vor împărţi şi pierderile considerate „pe întreg sistemul” şi de aceea refuză să aplice prevederile OUG 50.
Lor li se adaugă CEC Bank, despre care preşedintele Gheţea spunea, de asemenea, că ar suferi unele pierderi în urma aplicării OUG 50. Principalele modificări aduse de lege în forma ei iniţială vizează eliminarea comisionului de rambursare anticipată pentru creditele cu dobândă variabilă şi plafonarea sa la 1% pentru creditele cu dobândă fixă, dar şi introducerea unei formule de calcul transparente pentru dobânda variabilă formată din indicii EURIBOR/ROBOR/LIBOR şi o marjă fixă a băncii. Potrivit legii, în cazul băncilor care calculau un indice propriu de referinţă, marja fixă ar urma să fie calculată ca diferenţă între dobânda de referinţă proprie şi indicele EURIBOR. Astfel, dobânzile ar scădea în unele cazuri şi la jumătate, provocând pierderi băncilor.
