România liberă a parcurs toţi cei 70 de kilometri ai şoselei.
Zece ani după începerea modernizării centurii ocolitoare a Capitalei (70 de kilometri lungime), lucrările sunt departe de a fi încheiate. Parcurgerea întregii centuri ia două ore, aceasta dacă eşti norocos şi te nimereşti într-o zi mai liberă. Cum intri din A1 pe centură, spre Chitila (sensul acelor de ceasornic) încep şirurile lungi de tiruri pe ambele sensuri. Unele ocolesc Bucureştiul în drum spre Constanţa, altele se îndreaptă spre sutele de firme şi depozite de pe Centură.
Semnele că există lucrări de modernizare a centurii apar doar după 9 kilometri, la intersecţia cu DN7. De aici încep cei 20 de kilometri de centură modernizaţi, tronson care se termină în estul Capitalei, la intersecţia cu DN2. Modernizaţi este un fel de a zice. Prima porţiune, cea dintre DN7 şi DN1 a fost într-adevăr lărgită la patru benzi şi a fost completată între DN7 şi DN1A. În trecut, şoferii trebuiau să facă un fel de Z pentru a ieşi de pe ocolitoare şi apoi pentru a reintra pe aceasta. Problemele nu lipsesc. Intersecţia cu DN1A (ieşirea spre Buftea) este de fapt un giratoriu, deşi conform planului iniţial urma să se facă printr-un pasaj. Placa ce anunţa investiţia în pasaj a fost dată jos anul trecut înainte ca primul-ministru, Emil Boc să ajungă pe centură pentru a tăia panglica.
Până în DN1 nu au fost montaţi parapeţii mediani, trotuarele nu sunt terminate şi în unele locuri în carosabil se mai iţeşte câte o gură de canal la care tot timpul se găseşte câte ceva de făcut. Nu sunt muncitori şi nimic nu arată că s-ar dori terminarea rapidă a lucrărilor, a căror inaugurare a fost făcută anul trecut de primul-ministru.
Parapetul median începe de abia după intersecţia cu DN1 şi ţine până la cea cu DN2, adică vreo 12 kilometri. Aceştia sunt singurii pe care traficul se desfăşoară cursiv, dispar intersecţiile la nivel cu drumurile ce duc în comunele învecinate. Aici e o plăcere să mergi, utilajele care se mai târâie pe prima bandă nu sunt o problemă căci pot fi depăşite cu uşurinţă.
Centura Sud a unei capitale europene –un dezastru
Odată ce treci însă de intersecţia cu DN2, reapar problemele. Drumul revine la o bandă pe sens, e desfundat, podurile sunt distruse şi la mai toate intersecţiile sale se formează cozi de vehicule iar trecerea se face mai degrabă la mica înţelegere. Un semn indicator de STOP, situat lângă calea ferată paralelă cu centura, este atât de prost orientat încât nu se înţelege dacă se adresează celor care traversează calea ferată spre oraş sau dacă este destinat celor ce vin pe centură. Oricum nu contează, şoferii se uită unii în ochii celorlalţi şi îşi ghicesc intenţiile. În plus nu e nici o regulă. La anumite intersecţii traficul pe centură are prioritate, la altele şoferii trebuie să cedeze trecerea.
Odată ajunşi pe zona de Vest a centurii, până în A1, apar şi ambulanţii. Profită de faptul că se merge în coloană şi că au timp să prezinte marfa şi s-o negocieze. Se vând de toate, inclusiv telefoane chinezeşti contrafăcute, marcate cu sigla unui producător celebru. Dacă faci greşeala să atingi produsul, vînzătorul aproape că ţi-l bagă cu forţa pe geam aruncându-ţi-l în braţe şi cerând doar câteva zeci de lei pe el, desigur şi telefonul tău. Carosabilul e atât de prost încât nici dacă şoseaua ar fi pustie nu ai risca o viteză mai mare de 20 de kilometri la oră. Drumul e plin de şleauri, unele adânci de zece centimetri. Trebuie să te ţii bine de volan
căci altfel te fură şi te trezeşti în tirul care circulă pe contrasens. Pe alocuri banda de circulaţie n-are mai mult de trei metri, încape o maşină şi încă ceva. De o parte ai parapetul de beton, de partea celaltă camionul de pe contrasens. Te uiţi înainte căci oricum n-ai unde. În faţă asfaltul care arată de parcă ar fi fost râcâit cu ghearele de vreun utilaj, iar de jur împrejur este câmp pârjolit, camioane trase în praf pe dreapta şi cârciumi dubioase.
Ceaţă pe Centura Sud la Compania de Autostrăzi
Centura Sud ar fi trebui să fie gata la finele anului trecut. În noiembrie 2008 fostul ministru Ludovic Orban promitea că lucrările vor fi gata în doi ani. În 2007-2008 au fost organizate licitaţiile de selecţie a constructorilor pentru lucrările de modernizarea tronsonului sudic, aproximativ 30 de kilometri. Cele trei asocieri care au câştigat contractele de lărgire nici până în prezent nu au primit însă ordinul de începere a lucrărilor şi nu ştiu prea bine ce se va întâmpla în continuare. Se discută doar că Centura Sud nu se va mai face la patru benzi din lipsă de bani, finanţarea lucrărilor fiind planificată să se facă de la buget. Suma iniţială alocată pentru lucrări a fost de 70 de milioane de euro, însă toate cele trei contracte s-au scumpit cu aproximativ 20%, chiar înainte să înceapă lucrările. Motivele, dintre cele mai diverse: ba că cere Poliţia Rutieră alte soluţii de asigurare a securităţii traficului, ba că acesta a crescut şi de aceea se impune modificarea straturilor rutiere etc. Oricum, chiar mai scumpe, lucrările nu au fost începute. „Nu s-a dat ordinul de începere a lucrărilor. Am primit o informare nu scrisă, ci într-o discuţie, că se va repara carosabilul pe actualele două benzi şi doar pasajele se vor face la patru benzi”, spune patronul unei firme de construcţii care are contract pe centură. Ipoteza renunţării la construirea a două benzi noi şi a reparaţiei doar a benzilor existente este confirmată şi de un alt constructor implicat în proiect.
Deciziile şi strategiile Ministerului Transporturilor privitoare la centură sunt schimbătoare. Recent, acesta a luat decizia construirii unei noi autostrăzi în sudul Capitalei, la câţiva kilometri mai spre sud de actuala centură, care va fi făcută în concesiune.
O posibilă explicaţie pentru blocarea lucrărilor pe Centura Sud actuală este preţul mare al terenurilor ce ar trebui expropriate. Printre expropriaţi se număra şi Ministerul Apărării, care are aici UM 01490 cu gardul lipit de carosabil.
Licitaţii controversate pentru asfaltul centurii
Singurele tronsoane cu şanse sunt cele de pe Centura Nord, cuprinse între A1 şi DN7 şi, respectiv DN2-A2. CNADNR a scos în vara acestui an lucrările la licitaţie. Semnarea contractului pentru secţiunea DN2-A2 a fost blocată în urma unei contestaţii depuse de firma Tehnologica Radion. Nemulţumirea acesteia este că, deşi a avut cel mai bun preţ, CNADNR a decis să atribuie contractul firmei Romstrade, deţinută de Nelu Iordache, care s-a situat pe ultimul loc, al patrulea, la licitaţie. În 2011, acesta a mai câştigat de altfel câteva contracte publice, chiar dacă avea unul dintre cele mai mari preţuri la licitaţiile în cauză.
