Mai deunazi, pe cand probabil inca nu venise comanda externa si pe cand deci inca putea fi comunist, si nu doar politician, dl Stolojan spunea cu profesionalism ca indatorarea externa a Estului este problema nu a acestuia, ci a Vestului. Nu vrem sa facem o analiza detaliata pentru a vedea ca este asa cam in fiecare caz din Est, dar, in mod absolut clar, in cazul Romaniei problema indatorarii externe a tarii este una aproape integral a Vestului. In domeniu, nici nu poate fi vorba de interpretari, ci doar de o simpla constatare. La sfarsitul lui 2004, datoria externa a Romaniei era ceva peste 21 miliarde euro. La sfarsitul anului 2008 ajunsese la aproape 73 miliarde euro. Deci in patru ani a crescut cu mai mult de 50 miliarde euro. A cui este aceasta datorie?
S-a imprumutat cumva statul roman in aceasta perioada? S-a imprumutat, dar absolut derizoriu! si, ca expresie a acestui fapt, toti reprezentantii statului roman, in frunte cu presedintele, premierul (atat cel anterior, cat si cel din prezent) si guvernatorul Bancii Nationale, au sustinut sus si tare, pe baza de cifre, ca statul roman este putin indatorat extern (de altfel, are o datorie externa de nici 11 miliarde euro, destul de relaxat esalonata, adica cu plati anuale rezonabile si nepunand probleme) si ca ar avea un puternic atu din acest punct de vedere, in conditiile actualei crize financiare si economice internationale.
A cui este insa datoria externa privata? Acea datorie externa considerata nefinantabila de catre agentiile de rating! Este cumva a capitalului autohton? Doamne pazeste! Capitalul privat autohton, si sa fi vrut sa se imprumute in strainatate, nu putea! Nu i-ar fi dat nimeni din strainatate 50 miliarde euro in numai patru ani! Capitalul privat autohton s-a imprumutat pe piata interna: la banci straine de pe piata locala, dar, sa fie clar, pe piata locala, si nu in strainatate! Datoria capitalului privat autohton este o datorie interna. Nu are nici o legatura cu cele 50 miliarde euro cu care a crescut datoria externa a Romaniei in perioada 2004-2008. Cine ar mai putea fi responsabil? Populatia Romaniei?!
Aceasta s-a indatorat masiv in perioada cu pricina, dar, ca si capitalul autohton, pe piata locala. La banci straine de pe piata locala! Este tot o datorie interna, fara vreo legatura cu cele 50 miliarde euro suplimentare din indatorarea externa.
Atunci cui apartine aceasta indatorare? Evident, firmelor straine aciuate in Romania! Este vorba, pe de o parte, de societati nebancare care si-au finantat expansiunea in Romania fie prin transferuri din strainatate de la companiile lor mama, fie prin angajamente la banci din strainatate. Este vorba, pe de alta parte, de subsidiarele din Romania ale unor banci straine care au primit bani de la bancile lor mama pentru a da credite in Romania. In esenta, concluzionand, datoria externa a Romaniei a crescut cu 50 miliarde euro in patru ani, ajungand nefinantabila, dar, fata de strainatate, nu este vorba de o indatorare a unor entitati romanesti, ci a unor entitati straine care au legatura cu Romania doar prin aceea ca sunt inscrise in aceasta tara, fapt pentru care datoriile lor sunt trecute in contul Romaniei!
Deci dl Stolojan avea perfecta dreptate. Cel putin in cazul Romaniei, indatorarea externa este o problema a Vestului! Numai ca Vestul, care a creat problema, nu vrea sa o si rezolve. A imprumutat entitati proprii intru urmarirea si realizarea unor interese proprii de expansiune si profit. si acum, nu doar ca nu mai vrea sa finanteze in continuare entitatile proprii din Romania, dar le mai si cere acestora sa-si ramburseze rapid banul ce le fusese avansat. si cum vreo jumatate din cele 50 miliarde euro avansate este constituita din imprumuturi pe termen scurt (nu mai discutam aici de ce si pentru ce doar pe termen scurt, adica sub un an!), ar trebui ca, in 2009, sa plece din Romania, luand calea Vestului, vreo 24 miliarde euro scadente in acest an. Evident, din Romania nu poate iesi intr-un singur an atata banet, nici chiar scotand la mezat toata Romania, cu stat si populatie cu tot!
si atunci, pentru ca fortarea unor asemenea iesiri ar pune la pamant leul si intregul sistem financiar din Romania, se fac presiuni sordide – pentru a nu spune un santaj ordinar – ca statul roman sa se imprumute el spre a aproviziona piata interna cu banii pe care sa-i scoata capitalul strain din tara sau care sa-i asigure acestuia desfasurarea in continuare cu profit a activitatilor in Romania. Toate acestea, pe seama contribuabilului roman pus sa ramburseze, cu acoperirea dobanzilor aferente, imprumutul de la FMI si de alte organisme internationale. Ceva infricosator! Un asemenea jaf nu a fost atins nici pe vremea sovromurilor! Este pur si simplu strivit sub cizma principiul: cine se indatoreaza, acela plateste!
Este vorba, si mai grav, de incalcarea oricaror norme de corectitudine politica, minima morala in afaceri si capitalism de piata. S-ar putea eventual recurge la asa ceva doar daca debitorii romani (firme si individuali) ar decide sa nu-si mai plateasca datoriile interne – repetam, interne – catre subsidiarele locale ale bancilor straine din Romania. Dar, cu restante absolut derizorii, debitorii romani sunt in grafic! In schimb, debitorii straini din Romania fata de strainatate nu sunt in grafic. si nici nu vor sa fie. si ca sa nu piarda cumva vreun sfant, arunca Romania in neantul indatorarii fara justificare pentru a-si proteja, pe seama unei populatii napastuite, afacerile si profiturile. Ceva – repetam – absolut infricosator!
