Steve Vai: Nu-mi spun dimineaţa, în oglindă, „Doamne, sunt un zeu!”

Steve Vai a susţinut o conferinţă de presă, astăzi, la Café Verona din Bucureşti cu ocazia concertului pe care îl va susţine miercuri seara, la Sala Polivalentă din Capitală.
Chitaristul a intrat în cafenea în aplauzele celor prezenţi la conferinţă şi a răspuns cu răbdare la toate întrebările care i-au fost adresate.
Steve Vai nu a uitat să mulţumească pentru invitaţia de a cânta în România cu Evolution Tempo Orchestra.

„Mă simt foarte bine să mă aflu aici. Acum 10 ani, când am venit prima oară în România, totul era foarte diferit. Faptul că am venit acum cu un proiect clasic este foarte special. Întotdeauna am fost interesat în a compune, de fapt îmi scriam piesele înainte să învăţ să cânt la chitară, pe vremea când eram foarte tânăr. Aşa că am creat mai multe tipuri de muzică orchestrală. Am fost norocos, pentru că de-a lungul anilor am avut ocazia să cânt de mai multe ori această muzică orchestrală. Când am fost invitat aici şi în Italia, să cânt această muzică mi s-a părut foarte special. Sper să mai existe astfel de evenimente şi în viitor”.

Întrebat dacă este familiarizat cu muzica românească, Steve Vai a adus aminte de „Alive in an Ultra World”, un proiect inedit, realizat în 2001.

„În urmă cu mulţi ani a fost un  proiect care s-a numit „Alive in an Ultra World” şi am vrut să fac un disc live. Dar nu unul ca toată lumea. Înainte să mă apuc să fac ceva, orice, mă întreb dacă o să fie unic.
Ce ar fi dacă aş face un disc live cu muzică nouă? Dar dacă aş face unul live cu muzică bazată pe cultura ţărilor din întreaga lume?
Dacă aş lua ceea ce e specific muzicii din Bulgaria, de exemplu, şi l-aş trece prin filtrul raţiunii şi aş crea ceva nou? Hai să iau muzica tradiţională din diverse ţări, să îi extrag savoarea şi să o folosesc în a crea muzică nouă. Ar fi fantastic.
Şi am ascultat multă muzică tradiţională din Bulgaria, din România, celtică etc. Apoi, am fost în ţările respective şi am înregistrat acolo câte o piesă.  A fost o muncă fantastică, solicitantă. Astfel am lansat discul”.

Steve Vai a vorbit şi de noua generaţie de chitarişti, menţionând că întotdeauna îşi face timp să le asculte muzica.

„Când eu încercam să cânt la chitară, ascultam nume mari din muzică (Santana, Jimmy Page) şi erau o inspiraţie pentru mine. Acum, puştii care ascultă ce facem noi şi cântă foarte rapid la chitară sunt extraordinari, dar eu nu urmăresc numai asta. Trebuie să existe un raport între tehnica stăpânită şi sentimentele pe care le investeşti. Aşa că dacă mă întrebaţi de noii chitarişti, din zilele noastre, aş spune că sunt uimit, dar nu sunt mişcat de ce aud”.

Muzicianul a explicat şi care este relaţia dintre religie, tehnică şi sensibilitate din muzica sa.

„Când vrem să realizăm ceva, la un moment dat, indiferent că e vorba de un lucru făcut în muzică, pictură, poezie, trebuie să investim într-un element creativ. Unii cred că ştiinţa e importantă pentru ei, altora le place să creadă în spiritualitate, deci gravităm cumva în jurul acestor lucruri. Eu mă încadrez în categoria oamenilor care caută, cercetează, încearcă să-şi găsească acel ego spiritual. La mine se manifestă în muzică. Iubesc să compun, să înţeleg muzica, nu pot să fac altceva foarte bine. O altă parte din mine caută adevărul, fiecare dintre noi îl descoperă altfel. Creierul meu amestecă aceste două părţi şi astfel îmi obţin muzica”.

Steve Vai a mai fost întrebat de postul sever la care s-a supus când a compus „For the Love of God”.  (n.r fasting – abţinerea de la mâncare, băutură pentru o lungă perioadă de timp).
Cum mulţi artişti sunt obişnuiţi să consume droguri ca să obţină o stare mai specială, de ce el a ales varianta postului?

„Pentru că e mai ieftin (râde). Nu am luat niciodată droguri. Am evitat mereu lucrurile care îmi blochează o anume claritate. Cred că trebuie să ai gândurile limpezi dacă vrei să creezi ceva puternic, cel puţin asta funcţionează la mine.
Dau la o parte orice îmi stă în calea energiei, a concentrării mele. Chiar îmi place să mă simt împlinit. Când îmi ascult vechile melodii, simt o bucurie că le-am realizat. E o plăcere care se multiplică. Vrei mai mult, dar nu poţi obţine dacă îţi blochezi energia cu fel de fel de lucruri. Când eram tânăr eram bolnăvicios, mereu sufeream de ceva. Când mergeam în turnee, la început, eram sub orice critică. Fumam foarte mult, mâncam orice, chiar nu aveam parte de acea energie de care vorbeam. Trebuia să schimb ceva. Aveam 20-21 de ani. Aşa că am decis să schimb drastic modul de viaţă, felul în care mâncam, felul în care gândeam. Asta a fost foarte important pentru mine, dacă nu o făceam, eram mort până acum.

Postul a devenit parte din viaţa mea, aşa că de două ori pe an, posteam zece zile. Încă o fac, dar o dată pe an şi timp de cinci zile, pentru că dacă mai slăbesc mult o să mă asemăn cu nişte tăieţei.
Când am înregistrat „Passion and Warfare” treceam prin acel post. Când faci ceva ce necesită disciplină, trebuie să cauţi acea disciplină în tine şi ea te poate aduce mai aproape de ţelul tău. Când am înregistrat „For the Love of God” aveam nevoie de acea claritate, de limpezime a gândului, de aceea am programat cumva postul în acea perioadă”.

Cântăreţul a continuat să ofere câteva detalii despre întâlnirea din adolescenţă cu Joe Satriani, cel care l-a învăţat să cânte la chitară.
„Joe Satriani e fratele meu muzical. L-am cunoscut când aveam 13 ani, o chitară şi nişte coarde. Nici măcar nu ştiam să le pun. El era mai mare cu 4 ani ca mine, am copilărit împreună, dar mă uitam la el ca la un zeu. Chiar ştia să cânte! Joe e întotdeauna minunat şi pe atunci era profesorul meu. E interesant că am crescut împreună şi în carierele noastre. Cânt cu el de fiecare dată când am şansa, fie că aleg o chitară acustică sau una electrică.
Nu refuz nimic, muzica înseamnă să împarţi, e o relaţie foarte specială care se creează între oameni.
E o experienţă eliberatoare să cânţi. Cred că sunt mulţi oameni care ar dori să cânte la un instrument, dar care spun că nu ar reuşi, că nu sunt îndeajuns de buni pentru asta, că nu-şi permit un instrument. Şi eu gândeam aşa…când aveam 10 ani. Apoi, am zis gata, cânt! Şi a fost simplu, toată lumea ar trebui să o facă”.

Steve Vai a mai vorbit şi de experienţa sa de a cânta cu o orchestră.
„Când ai o orchestră, fiecare om din ea primeşte o partitură. Ei vor să cânte cât mai bine ce le-a oferit compozitorul. Asta îmi place la ei că fac orice le ceri. (Râde) Majoritatea rockerilor nu cântă cu orchestre. Eu am compus ceva diferit de ce auzi în mod obişnuit. Asta pentru că muzica e mai simplă şi se integrează bine atât în trupa rock, cât şi în orchestră, este creată special aşa”.

Muzicianul şi-a adus aminte şi de ce însemna să fii un rockstar în anii ’80.
„Puteam să purtăm cele mai ridicole ţinute şi să cântăm cum vroiam. Era grozav. Petrecerile erau notorii. Dar aş spune că doar mă hrăneam cu dulceaţa din vas, nu am căzut înăuntru”.

Întrebat care a fost cel mai dificil lucru în cariera ta, Steve Vai a fost luat prin surprindere, fiindcă nu consideră că depune un efort atunci când compune sau cântă.

„Nu mi s-a părut un efort să realizez ceea ce am până acum. Pentru mine cel mai incitant lucru este să creez ceva dintr-o idee şi apoi să o ascult.
Nu a fost niciodată o luptă. Să iau chitara şi să mă apuc să cânt e simplu. Iau lucrurile în serios, dar nu foarte în serios. Nu pot să zic că mi-a fost greu să muncesc, pentru că e uşor pentru mine. Nu am disciplină în asta. Să am disciplină ar însemna să nu fac nimic.
Ştiu de ce sunt capabil şi ce vreau să realizez. E frumos să fii apreciat, dar nu o iau aşa în serios. Nu mă trezesc dimineaţa şi mă uit în oglindă spunând: Doamne, sunt un zeu!”.

Steve Vai a dezvăluit şi cât de incomod s-a simţit ca actor în filmul „Crossroads” în care interpretează un chitarist demonic, pe nume Jack Butler.
„A fost foarte incomod să joc, pentru că trebuie să te prefaci. Parcă nu eram eu. Sunt scene în care trebuia să fiu foarte serios, să par rău şi mi se întâmpla să izbucnesc într-un râs isteric. E o scenă pe care au trebuit să o filmeze de câteva ori bune pentru că nu mă puteam abţine, mi se părea prostesc. Apoi, am primit multe oferte, am luat luat cursuri de actorie şi am realizat că e o adevărată artă, îţi trebuie talent, concentrare.
Rolurile care mi s-au oferit erau de personaje negative şi nu am vrut să le accept pentru că nu sunt aşa, sunt un tip pozitiv. Toţi avem părţile noastre întunecate, dar nu vroiam să o cultiv pe a mea. Am avut o perioadă în viaţă când am trecut printr-o chestie întunecată şi nu mai vreau să mă întorc la ea”.

În deschiderea show-ului lui Steve Vai de la Sala Polivalentă vor concerta Proconsul, Magnetofono şi George Baicea Blues Band.
Concertul lui Steve Vai face parte din Festivalul „Music Contaminations”, aflat la a patra ediţie.