Oliver Smith, editor Travel
Măștile faciale cu siguranță nu mi-au stricat călătoria în Italia. Mi-am consumat greutatea corporală în paste și negroni, am stat la câteva hoteluri de primă clasă pe malul lacului și am petrecut ore în șir cu privirea înfricoșătoare la întâlnirea munților înverziți și a apei sclipitoare. Dar erau o distragere a atenției.
Nu sunt un fan al politicii britanice de mască, impusă mult timp după ce focarul a atins apogeul și în ciuda lipsei unor dovezi decente pentru eficacitatea lor. Cu toate acestea, regulile Italiei fac ca aspectele noastre să pară sensibile.
În ciuda dovezilor clare că riscul de a prinde Covid în aer liber este foarte mic, masca trebuie purtată afară în Italia. Cu toate acestea, nu tot timpul. Acestea sunt obligatorii în afara doar între orele 18:00 și 6:00 – pentru că atunci când virusul sună, aparent – și numai „în imediata apropiere a locațiilor și spațiilor deschise publicului, precum și în spațiile publice ale căror caracteristici fizice pot facilita formarea de adunări atât de natură spontană cât și / sau ocazională ”. Poate în mod surprinzător, având în vedere această definiție confuză (și amenda de 1.000 EUR dacă sunteți prins în încălcarea regulilor), italienii se joacă în siguranță. Măștile sunt purtate de marea majoritate, în interior și în exterior, și nu doar seara, ci și în timpul zilei. Chiar și când este soare și 30C. Chiar și atunci când distanțarea socială este eminamente posibilă. Pe scurt, este un loc foarte mascat. Mai asemănător, în mintea mea, cu un vast spital în aer liber decât cu o destinație de vacanță cu adevărat relaxantă.
Dar micile subploturi bizare ale acestui tablou general m-au cuprins cu adevărat. Respectați regulile pentru restaurante. Până când devotații de mască nu inventează o nouă metodă (sugestii pe o carte poștală), mâncarea va continua să necesite un grad semnificativ de libertate a feței. Prin urmare, în mod natural, măștile pot fi eliminate la masa de cină. Italienii își iubesc mâncarea și le place să vorbească cu voce tare, iar fiecare restaurant pe care l-am vizitat era împachetat până la căpriori cu oameni fericiți care mâncau spaghete, urlau peste masă, flirtau scandalos și râdeau într-o veselie. Adunați 100 de italieni într-un restaurant și veți avea în curând particule respiratorii peste tot.
Așadar, ce scop semnificativ servește să porți o mască, după cum e obligatoriu, pentru a merge la toaletă, pentru a fi așezat la masa ta sau pentru a părăsi clădirea? Are la fel de mult sens ca o secțiune de urinare într-o piscină. Regula se aplică și restaurantelor cu scaune în aer liber. Am urmărit nenumărați oameni sosind fără mască, salută chelnerul fără mască, purtând masca pentru drumul de trei metri până la masa lor de pe terasă și apoi îndepărtându-și masca pentru a petrece două ore în imediata apropiere a altor mese. Care este punctul critic?
Câțiva meseni, fie din frica de infecție, fie din dorința de a-și semnala virtutea, și-au păstrat măștile până în momentul în care a sosit mâncarea lor. Dar să vorbești cu prietenii nu este ușor atunci când ai o cârpă transpirată care-ți acoperă fața, așa că în jos vine masca pentru a sparge o glumă, în sus merge din nou pentru a asculta râsul, în jos vine din nou pentru a da chelnerului comanda ta , si așa mai departe.
Citat
Chelnerilor li s-a spus să-și poarte măștile tot timpul, iar când este o zi fierbinte de vară, chiar îți este milă de bietele suflete. Măștile se strecoară curând sub nas, sau chiar sub bărbii. E de înțeles. Unele persoane susțin în continuare contrariul, dar atunci când sunt purtate mai mult de câteva momente, măștile sunt incomode, claustrofobe și îngreunează respirația (motiv pentru care oamenii care fac exerciții fizice sunt scutiți).
Purtarea pe scară largă a măștilor într-un restaurant aglomerat a făcut-o cu atât mai absurdă când am văzut italieni singuri, la câțiva kilometri de oricine și în aer liber, mascați până la nouă. Ce logică perversă a creat un astfel de scenariu?
Când italienii se îndreaptă să-și scoată măștile, unii le bagă în buzunar, dar alții (temători, poate, de un carabinier care se află la pândă după colț) preferă să-i țină în spectacol. Majoritatea aleg să le poarte la încheietura mâinii sau deasupra cotului. Unii îi țin în jurul gâtului, îi alunecă peste frunte ca pe o bandană sau îi leagă de o cataramă a centurii. Alții îi lasă pur și simplu atârnând în briza unei urechi. Au devenit un accesoriu de modă, necesar pentru a evita o amendă, dar care nu servește altui scop.
În hoteluri ar trebui să le porți în spațiile publice, dar un concierge mi-a spus să nu-mi fac prea multe griji decât dacă sunt în preajma altor oaspeți. Într-adevăr, toți angajații din industria serviciilor par să folosească aceeași regulă generală. Masca este ținută la îndemână și se pune rapid la loc atunci când un client vine să sune (numai pentru a fi aruncată din nou, deoarece clientul respectiv nu poate descifra instrucțiunile înăbușite).
Totul se adaugă la o mulțime îngrozitoare de atingere a feței, îndepărtarea și înlocuirea măștii și, în general, o mare oportunitate de contaminare. Acesta este unul dintre argumentele cheie împotriva măștilor obligatorii, iar dr. Jenny Harries, ofițerul medical adjunct al Angliei, a avertizat în repetate rânduri că măștile purtate incorect pot prinde virusul și pot crește riscul contractării acestuia. Așadar, purtați masca corect, ați putea spune. Este mai greu decât crezi și se extinde la mai mult decât să-ți acopere nasul și gura. Ghidul Organizației Mondiale a Sănătății cu privire la utilizarea acestora este un exemplu. Vă recomandă chiar să păstrați una într-o pungă de plastic curată, care poate fi refăcută dacă intenționați să o refolosiți. Cine face asta, într-adevăr? Cu siguranță nu italienii, nici oricine altcineva care dorește să ducă o viață normală și nici una care le-a fost dictată dintr-un manual de siguranță.
Un alt argument împotriva măștilor este că acestea dau utilizatorului un sentiment fals de securitate și pot fi utilizate în loc de distanțare socială. Am văzut destule lucruri pentru a susține această teorie în Italia, nu în ultimul rând o excursie pe care am făcut-o cu o barcă mică pentru a vizita una dintre insulele lacurilor italiene. Cel puțin 30 dintre noi am fost înghesuiți în micul vas, umplând fiecare loc și cu încă o duzină în picioare. Nu contează, purtam cu toții măști! Un hotel pe care l-am vizitat a refuzat să-i lase pe oaspeți să se servească la micul dejun tip bufet, forțând un lung șir de oameni înfometați să aștepte asistență. Mascați, distanțarea socială a ieșit pe fereastră și au împins obraz cu falcă pentru rândul lor la cornuri.
Un al treilea motiv pentru a ne abandona obsesia măștii este risipa. Chiar dacă ne uităm înapoi la aceste reguli ridicole și chicotim la prostia tuturor, nu vom putea râde de daunele aduse mediului nostru. Războiul împotriva plasticului și efortul de reciclare au fost uitate, iar un tezaur de măști aruncate în fundul lacului Maggiore ar putea fi una dintre cele mai îndelungate moșteniri ale acestei pandemii.
Text apărut în ediția The Telegraph, Marea Britanie,
Traducere adriana.constantinescu@romanialibera.ro
