Un nou raport, scris de Mark Leonard și Jeremy Shapiro, solicită liderilor UE să consolideze rezistența Europei în fața concurenței geo-politice în creștere.O varietate de state, inclusiv Rusia, China și chiar uneori Statele Unite, instrumentează conexiunile unei lumi globalizate pentru câștiguri geopolitice și economice.
Jeremy Shapiro este director de cercetare la Consiliul European pentru Relații Externe. Anterior, el a fost consilier special al secretarului de stat asistent pentru Europa și Eurasia la Departamentul de Stat al SUA.
Raportul identifică cinci domenii cheie în care europenii ar putea dezvolta răspunsuri consolidate – inclusiv Asistența medicală; Securitatea; Problemele Digitale; Politica Economică Internațională; și Schimbările Climatice.
Mark Leonard a fondat Consiliul European pentru Relații Externe (ECFR) în octombrie 2007
Raportul ,,Europa suverană, lume ostilă: cinci agende pentru a proteja capacitatea Europei de a acționa” publicat marți, 1 decembrie 2020, de Consiliul European pentru Relații Externe (ECFR), este scris de Mark Leonard și Jeremy Shapiro.
La un an de la lansarea comisiei geopolitice, raportul solicită UE și statelor sale membre să dezvolte politici la nivel european și național în 5 domenii majore, cum ar fi asistența medicală, securitatea și apărarea, tehnologia, politica economică internațională și acțiunea privind schimbările climatice – astfel încât UE să poată răspunde mai eficient în fața concurenței geopolitice din partea Chinei, Rusiei, Turciei și a altor actori de pe scena mondială.
Măsurile concrete pe care le recomandă raportul includ, printre altele: protejarea lanțurilor de aprovizionare medicală și finanțarea vaccinurilor europene; dezvoltarea unui „mecanism de apărare colectivă” împotriva sancțiunilor secundare; înființarea unui consiliu european de securitate și orientarea către viitor; avansând cu o taxă digitală și un regim de reglementare pentru tehnologiile ecologice.
Raportul susține că UE trebuie să se intensifice pentru a proteja sistemul internațional bazat pe reguli, alianța transatlantică și propriul său spirit de deschidere și cooperare.
Aceste acțiuni nu ar necesita transferarea puterii sau luarea deciziilor la Bruxelles. În schimb, capitalele naționale ar revendica suveranitatea care a fost pierdută de jucătorii externi – indiferent dacă este vorba de state precum Turcia și Rusia sau companii precum Huawei și Amazon. Raportul ECFR prezintă modul în care se poate realiza acest lucru.
Autorii raportului, Mark Leonard și Jeremy Shapiro, observă că schimbarea pe care o propun ar putea reprezenta o provocare enormă pentru UE și statele sale membre. Cu toate acestea, ei susțin că există apetit în rândul cetățenilor pentru o Europă mai coezivă și că parlamentarii europeni ar trebui să valorifice acest sentiment și să investească în domenii care vor îmbunătăți poziția și influența UE în afaceri internaționale.
Comentând raportul, directorul fondator al ECFR, Mark Leonard, a spus:
„Guvernele europene se luptă să-și păstreze cetățenii în siguranță de pandemii, schimbări climatice, șomaj și conflicte. Problemele din ce în ce mai globale sunt armate împotriva lor. Dar, lucrând împreună, guvernele naționale pot transforma UE în prima lor linie de apărare într-o lume periculoasă și pot arăta administrației Biden că poate fi un partener bun.
Aceasta înseamnă trecerea dincolo de dezbaterile teoretice despre a fi geopolitic sau autonom și dezvoltarea unui plan de acțiune pentru a deveni mai suveran în materie de sănătate, economie, securitate, politică digitală și climatică.”
Co-autor și director de cercetare ECFR, Jeremy Shapiro, a adăugat:
„Opțiunea preferată a UE, în fața unei amenințări externe, va fi întotdeauna angajamentul multilateral. Cu toate acestea, acest lucru nu este întotdeauna viabil.
În astfel de cazuri, europenii au nevoie de opțiuni care să descurajeze și să împingă înapoi ostilitatea geopolitică. Propunerile pe care le-am propus astăzi vizează remedierea vulnerabilităților actuale ale UE în acest sens și oferirea Europei cu o voce puternică asupra problemelor majore, de la sănătate și securitate, până la politica economică internațională și schimbările climatice ”.
Raportul ECFR solicită acțiuni în cinci domenii cheie :
SUVERANITATEA SĂNĂTĂȚII: UE depinde de o cooperare internațională eficientă pentru a aborda problemele sale de sănătate. Instituțiile multilaterale, cum ar fi Organizația Mondială a Sănătății și Organizația Mondială a Comerțului, nu sunt în măsură să asigure o cooperare internațională eficientă în structura lor actuală. La începutul pandemiei, statele membre ale UE și-au dat seama că, în ciuda puterii lor economice, nu erau în măsură să furnizeze suficiente echipamente de protecție medicală în perioade de criză. De atunci, UE și statele sale membre au făcut pași uriași într-un timp relativ scurt în creșterea capacității Europei de a-și proteja suveranitatea în materie de sănătate. Pentru a continua acest lucru, factorii de decizie politică ar trebui să ia în considerare:
Protejarea pieței unice
Piața unică este probabil cea mai mare realizare a UE, dar pandemia a afectat dramatic capacitatea sa de funcționare. UE are nevoie de o imagine completă a infrastructurii de sănătate și a dependențelor din întreaga Uniune, stocuri strategice comune de materiale pentru sănătate și un mecanism de protecție civilă consolidat și extins care poate coordona ajutorul acordat statelor membre.
UE trebuie să își revizuiască lanțurile de aprovizionare cu asistență medicală pentru a stabili ce strategii de protecție. UE și statele sale membre trebuie să aloce mai mulți bani cercetării și dezvoltării medicale, dar poate mai important este să ia în considerare un mecanism care ar putea mobiliza rapid fondurile de investiții de risc pentru cercetarea și dezvoltarea sănătății în situații de urgență, similar cu mecanismele chinezești și americane existente.
UE are ocazia să-și folosească resursele pentru a promova o agendă multilaterală ambițioasă care vizează sprijinirea celor mai vulnerabile țări.
SUVERANITATEA ECONOMICĂ: Comisia Europeană a căutat de mult să reducă dependența Europei de alte țări pentru materiale și tehnologii critice – așa cum este exemplificat recent de Noua strategie industrială pentru Europa.
Mutarea și diversificarea lanțurilor de aprovizionare
Acest lucru ar putea fi realizat prin explorarea viabilității economice a activităților economice „on-shoring” sau „near-shoring” relevante pentru sectoarele cheie europene.
UE ar putea, de asemenea, să-și reducă dependența de mărfurile fabricate în China, urmărind acorduri comerciale și de investiții mai profunde cu India și țările ASEAN.
Acordul de liber schimb UE-Japonia ar fi un model bun de urmat, potrivit lui Leonard și Shapiro.
Utilizarea abuzivă a ajutorului de stat poate fi contracarată prin monitorizarea vigilentă a comerțului internațional și a investițiilor susținute de guvernele străine. Subvențiile directe și indirecte ar trebui, dacă este posibil, abordate în contextul OMC. UE ar trebui să își revizuiască instrumentele de politică de concurență.
Sancțiuni
UE ar trebui să îmbunătățească acest instrument valoros prin dezvoltarea unui canal instituționalizat de plată care este izolat de sistemul financiar al SUA. Acest lucru i-ar permite să acționeze și să răspundă independent la sancțiunile unilaterale cu care nu este de acord.
SUVERANITATEA SECURITĂȚII: UE este periculos de vulnerabilă la amenințările din partea Chinei, Rusiei, Turciei și a altor actori de stat și nestatali și se bazează, în mare măsură, pe SUA pentru apărare.
Consolidarea unui pilon european în NATO. Consolidarea capacității națiunilor europene din cadrul NATO, sub auspiciile organizației respective, de a efectua cel puțin o operațiune comună majoră și trei operațiuni comune mai mici pentru gestionarea crizelor, cu sprijin foarte limitat al SUA.
Înființarea unui consiliu european de securitate care să permită o activitate mai rapidă și mai eficientă.
Luarea deciziilor în politica externă
Crearea unui organism bazat pe un subgrup de membri ai UE și, eventual, pe Regatul Unit, pe bază de rotație, care ar putea, în strânsă coordonare cu înaltul reprezentant, să răspundă crizelor de politică externă europeană.
SUVERANITATEA DIGITALĂ: Multe state membre ale UE dețin companii de tehnologie de talie mondială, forțe de muncă bine instruite și capacitate de cercetare și dezvoltare. Dar s-au străduit să transforme aceste active în influență geopolitică. Acest lucru a plasat blocul în „mijloc”, „împărțit între SUA și China” și lipsit de influență globală. Având în vedere comportamentele agresive ale altor țări, este clar că europenii trebuie acum să ia în considerare modul de adaptare a pieței unice la noile realități digitale și de a-și exercita puterea de reglementare pentru a modela mediul internațional. Ei ar putea face acest lucru prin
Dezvoltarea unei taxe digitale europene bazată pe locul în care sunt generate veniturile.
UE încearcă, pe bună dreptate, să negocieze acest lucru la nivel global, dar după cum a concluzionat von der Leyen în discursul său privind starea uniunii din 2020 „dacă până la sfârșitul anului 2020 nu există încă o soluție globală pentru o taxă digitală echitabilă, UE ar trebui să acționeze singură. ”
Încurajarea formării de campioni digitali europeni – în special în tehnologiile emergente.
Comisia Europeană intenționează deja să investească 8 miliarde EUR în supercomputere.
Îmbunătățirea politicii industriale și a reglementării tehnologiei cu centralele asiatice de putere tehnologică.
Acest lucru este oportun în ceea ce privește Japonia, Coreea de Sud și Taiwan, care caută, de asemenea, o diversificare mai mare în furnizarea de bunuri digitale.
SUVERANITATE CLIMATICĂ: UE este extrem de vulnerabilă la impactul crizei climatice. Stabilirea unui regim de reglementare pentru tehnologia curată:Comisia Europeană a propus deja să cheltuiască aproximativ 37% din Fondul european de redresare – aproximativ 277 miliarde EUR – pentru acordul verde european. Dependența de energie regenerabilă creează noi dependențe, de exemplu de China, care este deja lider în producerea de panouri solare și mașini electrice. Cu toate acestea, oferă și oportunitatea – din spatele tehnologiei și pieței unice europene – de a crea un regim de reglementare pentru produsele curate.
Întrucât Europa produce mai puțin de 10% din emisiile de gaze cu efect de seră ale Pământului, UE ar trebui să privească dincolo de granițele sale și să ia în considerare adoptarea de către țările terțe a politicilor sale verzi condiție de investiții și comerț.
