Trupa Ten Years After revine în luna octombrie în România, după ce, în urmă cu un an, a obţinut un succes răsunător la Sala Palatului. Aşadar, nostalgicii anilor ’60- ’70, dar şi tinerii cărora le place rock-ul clasic vor avea ocazia să asculte live, într-o atmosferă incendiară, hit-uri ca „Love Like a Man”, „Hear Me Calling”, „I’d Love to Change the World” şi „I’m Going Home”, dar şi piese de pe cele mai noi albume ale trupei.
În formula Leo Lyons (chitară bas), Ric Lee (tobe), Chick Churchill (clape), Joe Gooch (chitară şi voce), Ten Years After va concerta în patru oraşe din România: Bucureşti (23 octombrie, Sala Palatului), Iaşi (24 octombrie, Casa de Cultură a Sindicatelor), Timişoara (25 octombrie, Sala Filarmonicii) şi Cluj (26 octombrie, Casa de Cultură a Studenţilor).
Fiecare dintre cele patru concerte va fi deschis de trupa RIFF, unul din cele mai cunoscute nume ale scenei româneşti de profil.
Joe Gooch, chitaristul trupei Ten Years After, ne-a acordat un interviu în care ne-a mărturisit că a fost foarte impresionat de primirea de care au avut parte anul trecut la Bucureşti. Le promite fanilor că vor primi autografe după fiecare concert şi vorbeşte despre cum a ajuns să cânte alături de muzicienii pe care îi admiră. Joe Gooch ne povesteşte că a fost atras de muzică încă de mic. Crescut într-o familie în care răsunau acorduri blues şi jazz, era imposibil să nu devină pasionat de tot ce înseamnă muzică. „Cred că întotdeauna mi-am dorit să devin muzician. Am fost atras de muzică de mic. Dacă nu făceam aceasta, sigur aş fi avut legătură cu domeniul muzical, chiar dacă aceasta ar fi însemnat să cânt la nunţi.
Părinţii mei ascultau multă muzică. De mic am fost obişnuit să ascult mult jazz. Apoi, în adolescenţă m-am orientat spre rock-ul anilor ’60. Am devenit atras de chitara electrică. Ascultam Supertramp, Jimi Hendrix, Billie Holiday, Reinhardt etc.”, declară Joe. A început să ia lecţii de chitară clasică, dar şi-a dat seama că stilurile rock şi blues i se potriveau cel mai bine. Poate şi pentru că „era atât de diferit, era o atracţie prea puternică, am devenit obsedat de rock, a devenit o parte din viaţa mea”, mărturiseşte chitaristul. De altfel, Joe Gooch se consideră norocos că face parte dintr-o trupă a anilor de glorie a rock-ului.
Până să ajungă membru al trupei Ten Years After, muzicianul şi-a perfecţionat tehnica, a experimentat diferite stiluri muzicale, aflându-se mereu în căutare de noi idei. A făcut parte din mai multe formaţii, dar s-a simţit ca într-o familie de îndată ce a ajuns în componenţa Ten Years After. „Alvin Lee nu mai colabora cu ei. Am auzit că erau în căutarea unui chitarist şi le-am trimis un CD cu un demo. Lui Rick i-a plăcut ce a auzit şi m-a sunat. Mi-a zis să vin să facem o repetiţie. M-am dus, a mers bine, am ţinut apoi câteva concerte, ca să vedem cum ne înţelegem, şi totul a fost în regulă. Băieţii erau mulţumiţi, pentru că era interpretarea pe care şi-o doreau, şi asta m-a bucurat”, adaugă Joe Gooch.
Având în vedere afinitatea lor pentru sound-uri rock şi blues, Leo Lyons şi Joe Gooch au decis să formeze un proiect separat de Ten Years After, ceva diferit, nou, dar cu priză la public, trupa Hundred Seventy Split. Acest lucru nu înseamnă însă separarea lor de restul membrilor formaţiei Ten Years After. Piesele sunt tot blues-rock, iar cei doi colegi de trupă au o agendă destul de încărcată: concerte în Germania, Franţa, Elveţia, Olanda, Polonia etc.
Revenind la Ten Years After, am vrut să aflăm cum s-au simţit membrii trupei când au susţinut primul concert în România:
„Nu ştiam la ce să ne aşteptăm pentru că nu mai fusesem aici. Am fost impresionat de public, de fani, de cât de primitori şi receptivi au fost. A fost o experienţă extraordinară şi de abia aşteptam să ne întoarcem. E minunat să venim din nou, publicul este fantastic. Totul a fost perfect organizat”, ne-a declarat chitaristul.
De altfel, în funcţie de programul pe care îl vor avea, muzicienii speră să aibă timp să viziteze puţin oraşele în care vor concerta.
Cât despre show-ul de la Bucureşti, acesta va dura două ore, timp în care: „O să auziţi hit-urile noastre, dar şi piese noi de pe ultimele două albume. O să fie o combinaţie între vechi şi nou. E dificil pentru că încerci să împaci toate gusturile. După fiecare show, vom face sesiuni de meet&greet, vom acorda autografe, vom vorbi cu fanii. E felul nostru de a mulţumi fanilor pentru că au fost alături de noi”, declară Joe Gooch.
Câte ceva despre istoria trupei Ten Years After
În 1967, patru tineri muzicieni din Nottinghamshire, Leo Lyons, Ric Lee, Chick Churchill şi Alvin Lee au format Ten Years After.
Nu a durat mult şi au devenit cunoscuţi la nivel internaţional, fiind caracterizaţi drept cea mai explozivă formaţie rock a momentului. Au avut douăsprezece albume de studio în top US Billboard 200. Anul 1969 le-a asigurat intrarea în galeria legendelor scenei rock, după ce au cântat o versiune cu o durată de nouă minute a piesei „I’m Going Home” pe scena de la Woodstock. Alvin Lee a decis să urmeze o carieră solo în 1975, drept urmare formaţia a încetat să mai plece în turnee şi să înregistreze materiale discografice noi.
Însă, pe parcursul anilor, au fost trei încercări de reîntregire a formaţiei şi a mai rezultat un album de studio, „About Time”. În 2001, Alvin Lee a refuzat din nou să facă parte din trupă, iar în 2003 Joe Gooch a devenit noul chitarist al Ten Years After. În 2004 a fost lansat noul album de studio „Now”, mai întâi în Europa, apoi, un an mai târziu, în SUA şi Canada. Au avut concerte în Germania, Belgia, Olanda, Italia, Elveţia, Franţa, Cehia, Canada. Următorii doi ani au fost bogaţi în show-uri susţinute atât în Europa, cât şi în SUA, Canada, America de Sud, Australia, Noua Zeelandă, Singapore, Dubai etc. În 2005 s-a lansat dublul album live „Roadworks”, iar în 2008 albumul de studio „Evolution”.
Dintre cele mai cunoscute piese ale trupei Ten Years After se numără: „I’d Love to Change the World”, „Baby Won’t You Let Me Rock ‘n’ Roll You”, „Love Like a Man”, „Highway of Love”, „I’m Going Home”, „Hear Me Calling”.
Biletele pentru spectacolul din Capitală pot fi achiziţionate din reţeaua Vreau Bilet: Unirea Shopping Center – et. 2, locaţiile Music Box (Matei Basarab nr. 16 & Şoseaua Pipera nr. 2), de la Sala Palatului, Palatul Copiilor şi librăria M. Eminescu sau pot fi comandate online de pe www.vreaubilet.ro. Preţurile variază între 60 şi 170 de lei, în funcţie de categoria de loc.
Pentru restul oraşelor, biletele se găsesc la casele de bilete ale sălilor de spectacol.
