RL: Tocmai ai câştigat concursul „Vocea României”. Te aşteptai la acest rezultat?
Julie: Mi-am dorit acest rezultat, dar nu m-am aşteptat la el.
RL: De ce crezi că că publicul te-a preferat pe tine în faţa celorlalţi concurenţi? Care crezi că au fost atuurile tale?
Julie: Brenciu a pus o vorbă bună la Cel de Sus, pentru că, altfel, toţi am avut voci bune şi era greu de făcut o departajare.
RL: Cum ai decis să participi la „Vocea României”?
Julie: Am urmărit primul sezon, mi-a plăcut foarte mult şi aşa am hotărât să particip şi eu.
RL: Eşti mai bogată cu 100.000 euro. Ce vei face cu banii?
Julie: Deocamdată, nu am nici un plan. Încă asimilez vestea! (zâmbeşte)
RL: Ai simţit vreo schimbare în atitudinea cunoscuţilor faţă de tine, după ce ai câştigat?
Julie: Nu, pentru că şi înainte să câştig toţi prietenii mei erau alături de mine, iar acum aceiaşi mă sună să mă felicite!
Citeşte şi Julie Mayaya, câştigătoarea de la Vocea României, la un pas să rateze participarea la concurs
RL: Cum te-a influenţat concursul? Te-a schimbat ca om?
Julie: Chiar nu m-a schimbat deloc. „Vocea României” s-a terminat acum câteva ore, iar eu încă nu conştientizez asta.
RL: Care este pasul următor pentru Julie Mayaya în cariera ei muzicală?
Julie: Scena, în combinaţie cu munca în studio.
RL: Ce părere au avut cei dragi despre participarea ta la acest show?
Julie: Se spune că niciodată nu poţi sa mulţumeşti pe toată lumea. Eu am reuşit să-mi mulţumesc toţi prietenii (zâmbeşte).
„Scena este un drog”
RL: Cine este Julie Mayaya?
Julie: O fire dinamică şi sinceră. Ce-i în guşă, şi-n capuşă. Trebuie, însă, să recunosc că sunt încăpăţânată (zâmbeşte)!
RL: Nu ai studii de specialitate în muzică. Cât de importante sunt studiile, în opinia ta, dacă interpretul are o voce bună?
Julie: Dacă nu ai un dar de la Dumnezeu, poţi avea oricât de multe studii muzicale. Dar este la fel de adevărat că o voce trebuie muncită, lucrată. Te naşti cu talent, dar performanţă se obţine prin muncă.
RL: Ai de gând să urmezi cursuri în muzică, în viitorul apropiat?
Julie: Vocea trebuie lucrată în permanenţă şi, în fiecare zi, e loc de învăţat ceva nou.
RL: A contat vreodată, de când eşti cântăreaţă, că ai rădăcini africane?
Julie: Sigur că da! Sunt altfel decât majoritatea, aşa că automat atrag atenţia.
RL: Mulţi artişti povestesc că, încă de mici, şi-au imaginat că vor fi staruri când vor creşte. Tu ţi-ai dorit întotdeauna o cariera în muzică?
Julie: Eu când eram mică îmi doream să fiu Miss Universe, apoi am mai crescut un pic şi mi-am dat seama că este imposibil şi am descoperit muzica. Şi da, de mică mă visam pe scenă.
RL: Cu cine ţi-ai dori să cânţi în duet?
Julie: Cu Horia e clar că o să cânt, cu Andi Moisescu am cântat şi mi-aş dori să cânt la un moment dat şi cu Andra. Îmi place foarte mult vocea ei. Îmi doresc din suflet să împart o dată scenă cu Christina Aguillera.
Rl: Ce genuri muzicale asculţi?
Julie: Dacă e o piesă bună, cântată bine, îmi place orice gen. Bineînţeles că le ascult cu plăcere pe Tina Turner, Aretha Franklin, Beyonce… E foarte greu să spun un singur nume.
RL: Ce înseamnă muzica pentru tine? Te-ai trezi cu aceeaşi plăcere dimineaţa, cu o altă meserie?
Julie: Nu cred! (zâmbeşte). În primul rând, nu cred că m-aş putea adapta unui alt stil de viaţă. Scena este un drog. Ţi-e frică iniţial, dar apoi nu o mai poţi lăsa!
Aspectul nu contează în muzică
RL: Care crezi că au fost momentele cruciale din viaţa ta, în urma cărora ţi-ai îndreptat paşii spre o carieră muzicală?
Julie: Muzica este o pasiune din copilărie, nu a fost nevoie de momente cruciale care să mă facă să o descopăr.
RL: În showbiz-ul autohton, se pune foarte mult accent pe imagine, de multe ori în detrimentul vocii. Este aspectul, în mod obligatoriu, unul din ingredientele care asigură succesul?
Julie: Nu neapărat! Pentru mine nu contează atât de mult aspectul, ci ce reuşeşte persoana respectivă să transmită prin cântec. Exemplu bune sunt Steve Taylor sau Meatloaf, despre care nu poţi să spui că sunt mari frumuseţi. Chiar şi Adele, care nu e în tiparele 90-60-90, are un succes imens.
RL: Cum trebuie să fie un cântăreţ?
Julie: Natural, cât mai natural! Când încerci să arăţi că eşti altfel decât eşti de fapt, nu cred că poţi să câştigi publicul.
Vacanţa perfectă, la 17 ani
RL: Cum te-a influenţat cultura tatălui tău, de-a lungul timpului?
Julie: Toata lumea spune că oamenii de culoare cântă şi dansează foarte bine. Dansul nu este un atuu, dar compensează vocea.
RL: Te-ai simţit vreodată discriminată, din cauza rădăcinilor africane?
Julie: De prea puţine ori ca să conteze. Am observant că românii nu sunt rasişti şi privesc oamenii de culoare cu curiozitate, nu cu răutate.
RL: Ţi-ai petrecut vacanţele de vară în Congo. Care sunt cele mai pregnante amintiri care ţi-au rămas în memorie?
Julie: A fost chiar prima oară când am ajuns în Congo, la 17 ani. Am stat acolo doar două săptămâni şi am prins „Sărbătoarea muzicii”. În fiecare seară, am fost la un alt concert. A fost senzaţional! A fost vacanţa vieţii mele!
Julie Mayaya Nzal a Nka s-a născut la Iaşi, dintr-un tată congolez şi mamă româncă. La terminarea liceului, în 2004, Mayaya s-a mutat în Bucureşti, unde a început studii superioare în informatică şi matematică. Prinsă cu muzica, însă, a renunţat la facultate. În ultimii ani, a cântat cu mai multe formaţii, unele mai puţin cunoscute, în barurile şi cluburile bucureştene. Cu mentorul din adolescenţă, Victor Lavric, a lansat videoclipurile „Zi după zi” şi „Te aştept să mai visăm”, iar cu DJ Raoul Russu, „Feelin’ Right”.
