“Cum să faci pentru a lăsa posterităţii opere semnate de Parmigianino, Velasquez şi Cezanne?” Această întrebare îi preocupă de multă vreme pe experţii în conservare şi s-a aflat în centrul unui veritabil summit G7 al instituţiilor culturale, organizat pe 12 octombrie la Vatican. Obiectivul era, potrivit publicaţiei The Art, de a înţelege mai bine modul în care marile muzee fac faţă provocărilor ce pun presiune asupra colecţiilor lor inestimabile. Printre ele, pericolele asociate climei şi turismul de masă sunt cele mai urgente. Şapte directori ai unora dintre cele mai mari muzee din lume au fost invitaţi în Cetatea Sfântă de Barbara Jatta, directoarea Muzeelor Vaticanului.
Printre invitaţi s-au aflat Laurent Salome – directorul Palatului Versailles, Jean-Luc Martinez – directorul de la Luvru, Mihail Piotrovski – directorul muzeului Ermitaj din Sankt Petersburg, Gabriele Finaldi – directorul National Gallery din Londra, Miguel Falomir Faus – aflat la conducerea muzeului Prado din Madrid, Timothy Potts – directorul J. Paul Getty Museum din Los Angeles, şi Christian Greco – directorul muzeului Egizio din Torino.
Pentru a ilustra amploarea sarcinii lor, istoricul de artă Salvatore Settis a reamintit în deschiderea evenimentului că activitatea de conservare preventivă se înscrie într-o dinamică mai generală, legată de “recenta noţiune filosofică şi juridică de drept al generaţiilor viitoare”.
Reuniunea a avut loc în galeria de antichităţi Braccio Nuovo a muzeului Chiaramonti, amenajată de Antonio Canova la începutul secolului al XIX-lea. Evenimentul organizat în cetatea papală a dorit să marcheze împlinirea a 10 de ani de la finalizarea lucrărilor care au permis Capelei Sixtine să primească în prezent 6 milioane de vizitatori pe an.
Muzeul Luvru trebuie să răspundă celei mai dificile dintre provocări: 8.500 de metri pătraţi sunt ameninţaţi de creşterea nivelului Senei. O viitură, precum aceea din 1910, ar ameninţa colecţii şi, mai ales, rezervele muzeului. Conducerea muzeului Luvru a decis să construiască un centru de rezervă de 20.000 de metri pătraţi în Lievin, în apropiere de muzeul Louvre-Lens, ce va fi finalizat în 2019.
Turismul de masă, al doilea subiect dezbătut în acea reuniune, reprezintă un fenomen care nu este mai puţin dificil de administrat. În 2017, muzeul Luvru a cunoscut o creştere puternică a vizitatorilor, al căror număr a depăşit pragul de 8 milioane. Această cifră spectaculoasă a fost atinsă şi prin punerea în vânzare în ultimii trei ani a biletelor de acces marcate cu ora şi data de vizitare.
National Gallery, cu 6 milioane de vizitatori, şi Ermitaj, cu 4 milioane de vizitatori pe an, fac şi ele parte din Topul 10 al celor mai vizitate muzee din lume. Nu există o soluţie magică pentru administrarea acestor fluxuri de turişti – deşi au fost luate anumite măsuri, precum prelungirea programului de vizitare şi înfiinţarea unor extensii – care depăşesc adeseori limitele maximale ale capacităţii de ocupare a unui spaţiu disponibil.
“Nu trebuie să sacralizăm opera originală”, a declarat Christian Greco, directorul muzeului Egizio din Torino, care găzduieşte 6.500 de exponate ce datează din epoca Egiptului Antic. El este convins de oportunitatea ce poate fi oferită de noile tehnologii. Opinia lui poate fi înţeleasă în cazul artefactelor, însă soluţia propusă este probabil mai puţin potrivită în cazul sculpturilor şi picturilor.
O discuţie existenţială a avut loc în fundalul acestei reuniuni culturale. Cei şapte conservatori au ridicat întrebări despre însăşi misiunea pe care o au prestigioasele instituţii pe care ei le conduc. Şi, într-o notă de optimism general, Laurent Salome (directorul Palatului Versailles) a spus: “Conservarea nu poate fi absolută. Deteriorarea face chiar parte din poezia Versailles-ului”. Acelaşi oficial francez, fostul director al muzeelor din Rennes şi Rouen, a vorbit şi despre soarta micilor muzee din provincie şi a bisericilor din Franţa şi din restul lumii.
Vigilenţa este însă necesară, detaliu reamintit de recentele inundaţii de la Veneţia. Săptămâna trecută, o dramă s-a produs la Palatul Zaguri: două tapiserii semnate de Joan Miro au fost deteriorate după ce au fost găsite acoperite de apă.
