Impactul serialului de televiziune „Dallas“ în Europa de Est prin difuzarea sa înainte de căderea Cortinei de Fier este deja un subiect discutat de o serie de cărţi şi studii academice, însă niciodată acesta nu a fost aprofundat până acum într-o producţie cinematografică. O fac acum cuplul soţ-soţie Sherng-Lee Huang (video editor pentru publicaţia online The Huffington Post) şi românca Livia Ungur (care şi joacă în film), doi artişti vizuali care debutează în cinema.
„Eu unul am ales să merg la premiera lui «Hotel Dallas» din curiozitate faţă de participarea românească şi reprezentarea României. În sala de cinema, am descoperit un film încântător, (auto)ironic şi autoreflexiv, un puzzle în care uriaşa popularitate, cel puţin din perioada comunistă, a serialului american amintit face casă bună cu ansamblul sculptural Constantin Brâncuşi de la Târgu Jiu şi cu Cimitirul Vesel de la Săpânţa, dar şi cu criza identitară sau cu dificultăţile artiştilor newyorkezi de a-şi construi o carieră“, a explicat, pentru România liberă, criticul de film Mihai Fulger, manager al Cinematecii Române.
„Hotel Dallas“ spune povestea României anilor ’80, când singurul serial de televiziune american difuzat la TVR era serialul „Dallas“, ce oferea o viziune asupra bogăţiei şi strălucirii capitaliştilor bogaţi.Printre fanii serialului se numără Ilie Alexandru, un afacerist local aspirant la statutul de capitalist, şi fiica sa Livia, un fan al actorului
Patrick Duffy, interpretul lui Bobby Ewing, unul dintre rolurile principale din serial. După căderea comunismului, Ilie construieşte în Slobozia (Ialomiţa) hotelul Dallas, o copie în mărime naturală a vilei din serial, şi o mică fermă care vrea să amintească tot de cea din serialul american. În acest timp, Livia emigrează în America, unde devine regizoare şi realizează un serial în care Duffy moare şi se trezeşte în hotelul Dallas. Pelicula, cu momente suprarealiste, este o combinaţie între documentar şi ficţiune şi ce trebuie spus de la început este că Livia Ungur nu este fiica reală a lui Ilie Alexandru.
„Un film complex şi curajos, din care nu lipsesc momente parodice de musical, un film care vorbeşte, printre altele, despre România de ieri şi România de azi, cu mult mai multă onestitate şi mult mai multă profunzime decât (pseudo)documentarul «Chuck Norris vs Communism», al Ilincăi Călugăreanu, ce porneşte de la nişte premise asemănătoare. În opinia mea, «Hotel Dallas» nu este dificil de înţeles de către publicul din afara României (drept dovadă, la premieră spectatorii care au umplut sala au primit excelent filmul) şi el va fi prezentat în multe alte festivaluri ale lumii (sper că şi în ţara noastră)“, a mai adăugat criticul de film.
Secţiunea „Panorama“ nu oferă, din păcate, şansa prea multor distincţii, iar Fulger consideră că „Hotel Dallas“, care, din acest punct de vedere al şansei la un premiu, a fost probabil dezavantajat de statutul său ambiguu, între documentar şi ficţiune, nu ar fi putut obţine Premiul Publicului. „O decizie discutabilă este includerea lui «Hotel Dallas» printre documentarele secţiunii «Panorama», căci filmul reprezintă un experiment la graniţa dintre documentar şi ficţiune“, a precizat criticul, care consideră că filmul, „cu premii sau fără premii la Berlinală, «Hotel Dallas» trebuie văzut de publicul român (şi nu numai)“.
