Cea de-a treia şi ultima zi a festivalului Rock the City s-a dovedit a fi şi cea mai reuşită, Judas Priest încheind manifestarea cu un recital extraordinar care a ţinut nu mai puţin de două ore.
Forfota în Piaţa Constituţiei a început încă de dimineaţă în ultima zi a festivalului Rock the City. Deşi intrarea în arena de spec-tacol era permisă de la orele 15.00, primii rockeri şi-au făcut apariţia în zonă cu multă vreme înainte, în ciuda ploii ca de toamnă care nu anunţa nimic bun. Din fericire, pe la prânz, norii s-au împrăştiat şi exact când accesul în arenă a fost permis a ieşit un soare prietenos care a creat primele premise ale unei seri reuşite. Deşi preţul tichetelor pentru ultima zi nu a fost deloc nesemnificativ (133,2 de lei, la Normal Circle şi 197 de lei la Golden Circle), la casele de bilete din faţa intrării s-au format cozi destul de lungi mulţi rockeri dovedindu-se interesaţi doar de recitalurilor „bătrânilor” de la Whitesnake şi Judas Priest.
David Coverdale seamănă din ce în ce mai mult cu Alice Cooper
Spre surprinderea celor prezenţi în Piaţa Constituţiei, programul de intrare pe scenă a trupelor a fost respectat cu sfinţenie. După ce membrii formaţiilor noastre Metrock şi Trooper şi-au început recitalurile aşa cum era preco-nizat, au urmat americanii de la Hatebreed, iar primele vedete ale serii, membrii legendarei trupe Whitesnake, şi-au făcut apariţia cu un sfert de oră îna-inte de ora 19.00, fără nici o se-cundă de întârziere.
David Coverdale, celebrul vocalist al formaţiei, îmbrăcat într-o cămaşă albă, descheiată larg, cu pantaloni de piele negri, şi-a intrat mai greu în formă, dând impresia că a fă-cut play-back pe primele piese „Best Years”, „Give me all your love tonight”, „Love ain’t no stranger” şi „Is this love”. Apoi, totul a intrat în normal şi, chiar dacă vocea lui Coverdale nu a sunat ca în tinereţe, publicul a fost cucerit de dezinvoltura şi căldura de exprimare a artistului.
Mulţi dintre fanii lui Cover-dale nu s-au abţinut însă şi au comentat asemănarea la chip a acestuia cu Alice Cooper, un alt „greu” al rock-ului mondial care a concertat în urmă cu câteva săptămâni la Bucureşti. Deliciul show-ului Whitesnake l-au făcut şi solo-urile de chitară ale lui Doug Aldrich şi Reb Beach, precum şi prestaţia singulară a bateristului Brian Tichy care, la un moment dat, a renunţat la beţe şi a continuat să bată în tobe cu mâinile goale. Concertul Whitsnake s-a încheiat cu piesa „Soldier of fortune”, interpretată fără acompaniament de David Coverdale, care cu greu şi-a putut stăpâni emoţiile, ca să nu spunem lacrimile.
Rob Halford, voce şi atitudine de semizeu
Cu puţin înainte de orele 21.00, cortina neagră pe care era inscripţionat cuvântul „Epitaph”, numele turneului de adio (Epitaph World Tour, început în ianuarie 2011) din care a făcut parte şi show-ul de la Bucureşti, a căzut brusc, descoperind o scenă decorată cu furnale fumegânde accesorizate cu lanţuri grele pe care a urcat legendara trupă Judas Prist în acordurile piesei„Rapid fire”.
Robert Halford s-a ţinut de cuvânt şi, aşa cum a promis, le-a oferit „mult metal, heavy-metal maniacilor” prezenţi la concert, după un „tur de forţă” prin întreaga istorie a trupei, de la primul album, „Rocka Rolla” (1974), până la ultimul, „Nostradamus” (2008). În afară de vocea care i-a sunat ca la primele concerte, de acum 40 de ani, „Metal God” Halford a îmbrăcat pentru fiecare piesă altă ţinută, de la pelerina strălucitoare cu ţepi lungi de metal, la geci şi haine lungi de piele acce-sorizate cu ţinte, sau o simplă cămaşă neagră. Din show nu au lipsit clasicele flăcări şi fumul, dar nici jocurile de lasere.
Din păcate, farmecul desenelor laser proiectate pe Casa Poporu-lui a pierit aproape complet, du-pă ce administratorii au găsit de cuviinţă să aprindă iluminarea noctună a clădirii la mijlocul con-certului. Show-ul n-ar fi fost complet dacă Halford nu ar fi urcat în scenă pe celebra lui moto-cicletă, gest care a aruncat publicul în delir. După mai bine de două ore, piesa „Living After Midnight” a încheiat o seară de neuitat marca Judas Priest în aplauzele frenetice ale fanilor care parcă tot nu se hotărau să plece.
Tur prin istoria Judas Priest
Piesa de deschidere, „Rapid Fire”. Au urmat „Metal Gods”, „Heading Out to the Highway”, „Judas Rising”, „Starbreaker”,”Victim of Changes”,”Never satisfied”, „Diamonds&Rust”, cover după Joan Baez, „Prophece”, „Night Crawler”,”Turbo Lover”,„Breaking the law”, „Painkiller”, „Hell Bent for Leather”, „You’ve Got Another Thing Comin'” şi „ Living After Midnight” – piesa de final.
